Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
Iubitul și-așteaptă s-o prindă în braț
La poală de munte,
Și lung s-o sărute cu dulce nesaț,
Pe ochi și pe frunte.
Catren - Zi de vară - Mi-a răsărit în suflet dorul... - Șoaptele nopții - Cântec - Doamnei Aftalion - Doamnei Ermosa Aftalion - Catren - La neige - Le papillon - Șomerul - Proză - Bimbirițichel - Bivolul și coțofana - Întrebare și răspuns - Boierul și argatul - Leul deghizat - Omul și rața - Doi prieteni - Cin' s-a fript cu ciorbă... - Văduva și piticul - Măgarul în grevă - Microscopică - Plouă... - Romanță în stil vechi - Din tren