Revoluția proletară și renegatul Kautsky

Revoluția proletară și renegatul Kautsky[1] de Vladimir Ilici Lenin

Prefață

Brosura Iui Kautsky „Dictatura proletariatului", recent aparuta la Viena (Wien, 1918, Ignaz Brand, 63 p.), este un exemplu care ilustreaza cit se poate de graitor arhirusinosul faliment total al Internationalei a II-a, despre care vorbesc de mult toti socialistii cinstiti din toate tarile. Problema revolutiei proletare se pune acum în mod practic Ia ordinea zilei intr-o serie întreaga de state. De aceea este necesara o analiza a sofismelor de renegat ale lui Ivautsky si a totalei lui deziceri de marxism.

Mai întîi însa trebuie sa subliniem ca înca de la începutul razboiului, autorul acestor rînduri a atras nu o data atentia asupra faptului ca Kautsky a rupt-o cu marxismul. O serie de articole publicate în 1914—1916 în strainatate, în ziarul „Sotial-Demokrat" 201 si în revista „Kommunist" 20S, au fost consacrate acestei ches¬ tiuni. Respectivele articole au aparut în culegerea : G. Zinoviev si N. Benin, „împotriva curentului", Petrograd, 1918 (550 p.), editata de Sovietul din Petrograd. Intr-o brosura apar uta la Geneva în 1915 si tradusa tot atunci în limbile germana si franceza 203 scriam despre „kautskism" :

„Kautsky, cea mai mare somitate a Internationalei a Il-a, ofera un exemplu cit se poate de tipic si, de graitor al felului în care recunoasterea în vorbe a marxismului a dus în fapt la transformarea Iui în «strnvism» sau în «brenlanism» (adica într-o doctrina burghezo-liberala care recunoaste o lupta «de clasa»- nerevolutionara a proletariatului, idee care a fost deosebit de pregnant formulata de autorul rus Struve si de economistul german Brentano). Acelasi lucru se vede si din exemplul lui Plehanov. Prin sofisme vadite, marxismul este golit de continutul sau viu, revolutionar ; se recunoaste totul din marxism, în afara de mijloacele revolutionare de lupta, de propagarea si pregatirea acestora, de educarea maselor tocmai în aceasta directie. Kautsky «împaca» în mod neprincipial ideea fundamentala a social-sovinismului — admiterea apararii patriei în razboiul actual — cu concesia diplomatica facuta, de ochii lumii, celor de stînga prin abtinerea de la votarea creditelor, prin adoptarea în vorbe a unei atitudini opozitioniste etc. Kautsky, care în 1909 a scris o carte întreaga despre apropierea unei epoci a revolutiilor si despre legatura dintre razboi si revolutie, Kautsky, care în 1912 a semnat Manifestul de la Basel cu privire la folosirea în scopuri revolutionare a razboiului care se apropie, astazi nu stie cum sa mai justifice si sa prezinte în culori mai frumoase social-sovinismul si, la fel ca Plehanov, se ala¬ tura burgheziei pentru a-si bate joc de orice planuri de revolutie, de orice pas în directia unei lupte revolutionare fatise.

Clasa muncitoare nu-si poate îndeplini rolul re¬ volutionar mondial daca nu duce un razboi necrutator împotriva acestei atitudini de renegare, împotriva aces¬ tei lipse de caracter, împotriva acestui servilism în fata oportunismului si împotriva acestei nemaipomenite vul¬ garizari teoretice a marxismului. Kautskismul nu este ceva întîmplator, ci produsul social al contradictiilor Internationalei a Il-a, o îmbinare a fidelitatii fata de marxism în vorba cu subordonarea fata de oportunism în fapt“ (CI. Zinoviev .si N. Lenin : „Socialismul si raz¬ boiul", Geneva, 1915, p. 13-—14).

Apoi, în cartea „Imperialismul, cea mai noua etapa Revolutia proletara si renegatul Kautsky a capitalismului" scrisa în 1916 (si aparuta la Petrograd în 1917), am analizat amanuntit falsitatea teore¬ tica a tuturor rationamentelor lui Kautsky cu privire la imperialism. Am reprodus acolo definitia data de Kautsky imperialismului : „Imperialismul este un pro¬ dus al capitalismului industrial care a atins un grad înalt de dezvoltare. El consta în tendinta fiecarei na¬ tiuni capitaliste industriale de a-si anexa sau subordona regiuni agrare '(subliniat de Kautsky) din ce în ce mai mari, indiferent de natiunile care populeaza aceste teritorii". Am aratat cît de gresita este aceasta definitie si ca este în asa fel „adaptata", încît sa ajute la estom¬ parea celor mai adînci contradictii ale imperialismului, precum si la o împacare cu oportunismul. Am dat apoi o definitie proprie a imperialismului : „Imperialismul este capitalismul ajuns în stadiul de dezvoltare în care s-a statornicit dominatia monopolurilor si a capitalului financiar, cînd a capatat o însemnatate deosebit de mare exportul de capital, a început împartirea lumii între trusturile internationale si a luat sfîrsit împartirea întregului teritoriu al globului între cele mai mari tari capitaliste". Am aratat de asemenea ca critica kautskista a imperialismului nu este nici macar la nivelul cri¬ ticii lui burgheze, filistine.

în sfîrsit, în august si septembrie 1917, adica înainte de revolutia proletara din Rusia (25 octombrie — 7 no¬ iembrie — 1917), am scris brosura „Statul si revolutia, învatatura marxismului despre stat si sarcinile prole¬ tariatului în revolutie", care a aparut la Petroigrad la începutul anului .1918, lucrare în care, în capitolul al Vl-lea, intitulat „Vulgarizarea marxismului de catre oportunisti", am acordat o deosebita atentie lui Kautsky, demonstrînd ca el a denaturat complet învatatura lui Marx, a falsificat-o în spiritul oportunismului, ,,a recu¬ noscut revolutia în vorbe si a renuntat la revolutie în fapte".

în fond, greseala teoretica fundamentala a lui Kautsky în brosura sa despre dictatura proletariatului consta tocmai în acele denaturari oportuniste ale: învata¬ turii lui Marx despre stat pe care le-am, analizat ama¬ nuntit îh brosura mea „Statul si revolutia". Aceste observatii preliminare erau necesare, deoa¬ rece ele dovedesc ca eu l-am acuzat fatis pe Kautsky de renegare cu muZt înainte ca , bolsevicii sa fi luat puterea de stat si ca el sa-i fi condamnat pentru asta.

Cum l-a transformat Kautsky pe Marx intr-un liberal de duzină

Problema, fundamentala tratata de Kautsky în bro¬ sura sa . este aceea a continutului , esential al revolutiei proletare, si anume problema dictaturii proletaria¬ tului. Este: o problema care are o importanta deosebit de mare pentru toate tarile, îndeosebi pentru cele înaintate si mai. ales pentru cele beligerante, în special în momentul ele fata. Se poate, spune fara exagerare ca aceasta este problema principala a întregii Lupte de clasa a proletariatului. De aceea este necesar sa ne oprim cu atentie asupra ei.

Kautsky pune. problema în felul urmator : „Opozitia dintre cele doua orientari socialiste" (adica a bolse¬ vicilor si a n©bolsevicilor) este „opozitia dintre doua metode radical diferite : metoda democratica si cea dictatoriala“ (p. 3).

Remarcam în treacat ca, numind socialisti pe nebob sevicii din Rusia, adica pe mensevici si pe eseri, Kautsky se calauzeste dupa denumirea lor, adica dupa o vorba, si nu dupa locul real pe care acestia îl ocupa in lupta proletariatului împotriva burgheziei. Superba maniera de a întelege si de a aplica; marxismul ! Des¬ pre aceasta însa vom vorbi amanuntit mai încolo. Deocamdata trebuie sa ne ocupam de ceea ce este esential, si anume de marea descoperire a lui Kautsky ca exista „o opozitie radicala" între „metoda democratica si cea dictatoriala". Acesta este miezul problemei. La aceasta se rezuma în esenta toata brosura lui Kautsky. Si asta constituie o confuzie teoretica atît de monstruoasa, o renegare atît de totala a marxismului, incit nu ne ramîne decît sa recunoastem ca Kautsky l-a întrecut cu mult pe Bernstein.

Problema dictaturii proletariatului este problema ra¬ portului dintre statul proletar si statul burghez, dintre democratia proletara si democratia burgheza. S-ar pa¬ rea ca e clar ca lumina zilei. Dar Kautsky, asemenea unui profesor de liceu care s-a anchilozat în repetarea manualelor de istorie, se întoarce încapatînat cu spa¬ tele la secolul al XX-lea si cu fata la secolul aL XVIII-lea, mestecând si rumegînd pentru a suta oara, într-o maniera nespus de plicticoasa, într-o serie în¬ treaga de paragrafe, idei arhirasuflate despre rapor¬ tul dintre democratia burgheza, de o parte, si ab¬ solutism si evul mediu, de alta parte !

Intr-adevar, parca ar rumega în somn un burete !

Dar asia înseamna pur si simplu sa nu întelegi des¬ pre ce e vorba aici. Sfortarile lui Kautsky de a pre¬ zenta lucrurile în asa fel ca si cum ar exista oameni care propovaduiesc „dispretul fata de democratie" (p. 11) etc. stîrnesc doar zîmbete. Cu asemenea ni¬ micuri este Kautsky nevoit sa disimuleze si sa încurce problema, caci el o pune în maniera liberala, vorbind despre democratie în general si nu despre democratia burgheza ; el evita chiar aceasta notiune precisa, de clasa, straduindu-se sa vorbeasca despre democratia „presocialista". Flecarul nostru a umplut aproape o treime din aceasta brosura, 20 de pagini din 03, cu o palavrageala care este întru totul pe placul burgheziei, deoarece echivaleaza cu o prezentare în culori mai frumoase a democratiei burgheze si estompeaza pro¬ blema revolutiei proletare.

Dar brosura lui Kautsky este totusi intitulata „Dicta¬ tura proletariatului". Este îndeobste cunoscut ca toc¬ mai aceasta este esenta învataturii lui Marx. De aceea, dupa toata palavrageala sa în afara ternei, Kautsky ci trebuit sa citeze cuvintele lui Marx despre dictatura proletariatului.

Cura le-a citat „marxistul" Kautsky, asta. e o ade¬ varata comedie ! Ascultati :

„Aceasta conceptie" (în .care Kautsky vede dispret fata de democratie) „se sprijina pe un singur cuvînt al lui Karl Marx" — textual asa se spune la p. 20. Iar la p. 60 aceasta afirmatie este repetata, chiar în urmatoa¬ rea formulare : (bolsevicii) ,,si-au adus aminte la timp de cuvintelul" (textual ! ! des Wortchens) „despre dic¬ tatura proletariatului, folosit o data de Marx, în 1875, intr-o scrisoare".

Iata acest ,,euvintel“ al lui Marx :

„Intre societatea capitalista si cea comunista se afla perioada transformarii revolutionare a celei dintâi în cea de-a doua. Acestei perioade îi corespunde si o perioada de tranzitie politica, al carei stat nu poate fi altul decât dictatura revolutionara a . proletariatu- 11a" «•>'.

In primul rînd, a numi aceasta celebra teza a lui Marx, care rezuma întreaga lui învatatura revolutio¬ nara, „un singur cuvînt" sau chiar „un cuvintel" în¬ seamna a-ti bate joc de marxism, înseamna a-1 renega In întregime. Nu trebuie sa uitam ca Kautsky îl stie pe Marx aproape pe de rost, ca, judecind dupa toate scrierile lui Kautsky, el are la masa de 'scris sau în capul sau o serie de sertarase în care tot ce a scris Marx este rinei uit cit se poate de ordonat si de comod pentru citare. Kautsky nu1 poale sa nu stie ca atât în scrisorile lor cît sr în lucrarile lor publicate, atât Marx cîfc si Engels au vorbit în. repetate rîfiduri despre dictatura proletariatului • .si înainte si, mai ales, dupa Comuna. Kautsky nu poate sa nu stie ca formula : „dictatura proletariatului" nu este decît o expresie, 'is¬ toriceste mai concreta si stiintific mai exacta, a sar¬ cinii proletariatului de' „a. sfarîma" masina de stat bur¬ gheza, sarcina despre care atît Marx cît si Engels, tinând seama de experienta revolutiilor din 1848 si, într-o masura si mai mare, a celei clin 1871, au vorbit de la 1852 pîna la 1891, timp de patruzeci de ani.

Cum se explica aceasta monstruoasa denaturare; .a marxismului de catre Kautsky, acest bueher întru marxism? Daca e sa vorbim despre bazele filozofice ale acestui fenomen, totul se rezuma la substituirea dia¬ lecticii ;prin eclectism si sofistica. Kautsky este mare mester în astfel de substituiri. Daca e sa vorbim din punctul de vedere al politicii practice, totul se reduce la slugarnicie fata de. oportunisti, adica, în ultima ana¬ liza, fata de burghezie. Progresînd tot mai rapid de la începutul razboiului, Kautsky a atins virtuozitatea în arta de a fi marxist în vorbe si sluga a burgheziei în fapt.

De_acest lucru te convingi si mai mult atunci cînd analizezi felul mestesugit în care „a talmacit" Kautsky „cuvintelul" lui Marx despre dictatura proletariatului. Ascultati :

„Pin pacate, Marx a omis sa arate mai amanuntit cum îsi închipuie el aceasta dictatura..." (f’slo o fraza de renegat pe de-a-ntregul falsa, caci în realitate Marx si Engels au dat o serie de indicatii, eît se poate de amanuntite, pei care buche- rul nostru întru marxism le ocoleste cu buna stiinta.) „...Lite¬ ral, cuvintul dictatura înseamna suprimarea democratiei. Dar, bineînteles, luat în sensul sau literal, acest cuvînt înseamna si puterea absoluta a unei singure persoane, a carei vointa nu. este îngradita de nici o lege. O putere absoluta care se deosebeste de despotism prin aceea ca este conceputa nu ca 6 institutie permanenta de stat, ci ca o masura tranzitorie impusa de necesitate.

Expresia «dictatura proletariatului», deci nu dictatura unei persoane, ci- dictatura unei clase, exclude din capul locului ideea ca Marx a avut aici în vedere dictatura în întelesul literal al euvîntului.

El a vorbit aici nu despre forma ele guvernamînt, ci despre o stare care trebuie sa survina în mod necesar pretutindeni unde proletariatul a cucerit puterea politica. Ca Marx n-a avut în vedere aici forma de guvernamânt se vede chiar si numai din faptul ca el considera, ca în Anglia si în America trecerea poate fi înfaptuita în mod pasnic, deci pe cale de¬ mocratica" (p. 20).

Am reprodus într-adins în întregime acest rationament, pentru ca cititorul sa poata vedea clar cu ce pro¬ cedee opereaza „teoreticianul" Kautsky. Kautsky a preferat sa abordeze problema în asa fel «încît sa înceapa cu definitia ,,cuvintului“ dictatura. Foarte bine. Este dreptul sfînt cil fiecaruia sa abor¬ deze o problema în felul preferat de el. Numai ca tre¬ buie sa deosebim modul serios si cinstit de a aborda o problema de cel necinstit. Cine vrea sa trateze serios lucrurile în cadrul acestui mod de a aborda problema, acela trebuie sa dea propria sa definitie respectivului „cuvînt". Atunci problema ar fi pusa clar si deschis. Kautsky însa nu procedeaza asa. „Literal — scrie el —, cuvîntul dictatura înseamna suprimarea democratiei". In primul rînd, asta nu este o definitie. Daca el, Kautsky, prefera sa se eschiveze de la o definire a notiunii de dictatura, la ce i-a trebuit sa aleaga acest mod de a aborda problema ?

în al doilea rînd, asta e ceva vadit gresit. E firesc ca un liberal sa vorbeasca despre „democratie" în ge¬ neral. Un marxist însa nu va uita niciodata sa puna întrebarea : „pentru care clasa ?“ Oricine stie, de pilda, — si „istoricul" Kautsky stie si el — ca rascoa¬ lele sclavilor din antichitate sau chiar framîntarile puternice din x'îndurile lor faceau sa iasa îndata la iveala esenta statului antic ca o dictatura a stapînilor de sclavi. Dar suprima oare aceasta dictatura demo¬ cratia în rîndzirile stapînilor de sclavi, democratia pentru ei ? Toata lumea stie ca iru.

„Marxistul" Kautsky a .spus o prostie nemaipome¬ nita si un neadevar, pentru ca „a uitat" lupta de clasa... Pentru a transforma afirmatia liber-ala si falsa fa¬ cuta de Kautsky într-una mar-xista si adevarata tre¬ buie spus : dictatura nu înseamna neaparat suprima¬ rea democratiei pentru clasa care exercita aceasta dictatura asupra altor clase, dar înseamna neaparat suprimarea democratiei (sau o extrem de substan¬ tiala limitare a ei, ceea ce este tot o forma de supri¬ mare) pentru clasa asupra careia sau împotriva careia se exercita dictatura.

Dar oricît de adevarata este aceasta afirmatie; ea nu contine o definitie a dictaturii. Sa examinam urmatoarea fi-aza a lui Kautsky :

„...Dar, bineînteles, luat în sensul sau literal, acest cuvînt

înseamna si puterea absoluta a unei singure persoane, a carei l'ointa nu este îngradita de nici o lege..." J Asemenea unui catelus orb care îsi vîra la întâm¬ plare nasul ba într-un loc, ba intr-altul, Kautsky a dat aici - din întâmplare peste o idee justa (si anume ca dictatura este o putere care nu este îngradita de nici o lege), dar n-a dat totusi definitia dictaturii si, în afara de aceasta, a spus un neadevar istoric vadit, anume ca dictatura ar însemna puterea unei singure persoane. Aceasta afirmatie nu este exacta nici din punct de vedere gramatical, caci dictatura poate fi exei'citata si de un grup restrâns' de persoane, si de o oligarhie, si de o clasa etc.

In continuare, Kautsky arata deosebirea dintre dic¬ tatura si despotism, dar, desi afirmatia lui este vadit gresita, nu ne vom opri asupra ei, întrucât n-are nici o legatura cu problema care ne intereseaza. Este cu¬ noscuta înclinatia lui Kautsky de a se întoarce de la secolul al XX-lea la secolul al XVIII-lea, iar de la secolul al XVIII-lea la epoca antica, si noi speram ca, dupa ce-si va 'fi instaurat dictatura, proletariatul ger¬ man va tine seama de aceasta înclinatie a lui Kautsky si îi va da, sa zicem, un post de profesor de istorie antica la un liceu. Sa recurgi la speculatii sterpe pe temei despotismului pentru a te eschiva sa dai o defi¬ nitia dictaturii .proletariatului este sau o prostie dintre cele mai mari, sau o sarlatan ie prea putin iscusita. Vedem, asadar, ca, prapunindu-si sa vorbeasca despre dictatura, Kautsky a însirat multe neadevaruri no¬ torii, dar n-a dat nici o definitie ! El ar fi putut, fara a se bizui pe aptitudinile sale intelectuale, sa recurga la memoria sa si sa scoala din „sertarase" toate ca¬ zurile în care Marx vorbeste despre dictatura. Ar fi obtinut de buna seama fie urmatoarea definitie, fie una care în fond ar coincide cu ea :

Dictatura este o putere care se sprijina nemijlocit pe violenta si care nu este îngradita de nici o lege. Dictatui’a revolutionara a proletariatului este o pu¬ tere cucerita prin violenta exercitata de proletariat asupra burgheziei si sprijinita pe aceasta violenta, putere neîngradita de nici o lege.

Si acest adevar simplu, clai' ca lumina zilei pentru orice muncitor constient (reprezentant al masei, si nu al paturii de sus a canaliilor mic-burgheze cumparate de capitalisti, pe care o alcatuiesc social-imperialistii din toate tarile), acest adevar evident pentru orice re¬ prezentant al celor exploatati, al celor care lupta pentru eliberarea lor, acest adevar incontestabil pentru orice marxist trebuie „smuls prin lupta" preasavan- tului domn Kautsky ! Cum se explica aceasta ? Prin spiritul de slugarnicie de care s-au patruns conduca¬ torii Internationalei a Il-a, deveniti sicofanti odiosi în slujba burgheziei.

Kautsky recurge mai întîi la un truc, facînd afir¬ matia vadit absurda ca, luat în sensul sau literal, cuvîntul dictatura înseamna dictatura unei singure persoane, iar- apoi — pe baza acestui truc ! — declara ca la Marx, „asadar", cuvintele cu privire la dictatura unei clase nu trebuie luate în sensul lor literal (ci în sensul ca dictatura nu înseamna violenta revolutionara, ci cucerirea „pasnica" a majoritatii în conditiile „de¬ mocratiei" — notati bine — burgheze).

Trebuie sa facem distinctie, pretinde el, între notiu¬ nea de „stare" si aceea de „forma de guvernamînt".

O distinctie uimitor de fina, tot atît de fina ca si aceea dintre „starea" de prostie a unui om care ju¬ deca neinteligent si „forma" prostiilor sale.

Lui Kautsky îi trebuie sa prezinte dictatura drept o „stare de dominatie" (aceasta expi~esie el o întrebuin¬ teaza textual chiar în pagina urmatoare, p. 21), caci atunci dispare violenta revolutionara, dispare revo¬ lutia violenta. „Starea de dominatie" este o stare în care poate sa existe orice majoritate în conditiile... „democratiei" ! Cu ajutorul acestui truc sarlatanesc, revolutia dispare în chip fericit.

Dar sarlatania este prea grosolana, si ea nu-1 va salva pe Kautsky. Nu poti ascunde ca dictatura pre¬ supune si înseamna ,,o stare" de violenta revolutio¬ nara — neplacuta pentru renegati — exercitata de o clasa asupra alteia, asa cum „nu poti ascunde sula în sac". Absurditatea distinctiei dintre notiunea de „stare" si aceea de „forma de guvernamînt" iese la iveala. Este culmea prostiei sa vorbesti aici despre forma de guvernamînt, caci orice copil stie ca monar¬ hia si republica sînt forme de guvernamînt diferite. Domnului Kautsky trebuie sa i se demonstreze ca în capitalism amîndoua aceste forme de guvernamînt, ca si toate „formele de guvernamînt" intermediare, nu sînt decît varietati de stat burghez, adica de dictatura a burgheziei.

In sfîrsit, a vorbi despre forma de guvernamînt în¬ seamna a proceda la o falsificare nu numai pros¬ teasca, ci si grosolana a ideii lui Marx, care vorbeste aici cît se poate de clar despre forma sau tipul de stat, iar nu despre forma de guvernamînt.

Revolutia proletara este imposibila fara sfarîmarea prin violenta a masinii de stat burgheze si fara înlo¬ cuirea ei cu una noua, care, dupa cum spune Engels, „nu mai este un stat în sensul propriu al cuvîn tu- lui" 205.

Lui Kautsky însa îi trebuie sa disimuleze si sa de¬ natureze toate aceste lucruri, — asa cere pozitia lui de renegat.

Priviti la ce jalnice subterfugii recurge el. Primul subterfugiu : „...Ca Marx n-a avut în vedere aici forma de guvernamînt se vede chiar si numai din faptul ca el considera ca în Anglia si în America este posibila o trecere pasnica, adica pe cale demo¬ cratica..."

Forma de guvernamânt n-are nici o legatura cu pro¬ blema în discutie, caci exista monarhii care nu sînt tipice pentru statul burghez, de pilda acelea care se caracterizeaza prin lipsa de militarism, si exista repu¬ blici tipice din acest punct de vedere, adica cu mili¬ tarism si birocratie. Este un fapt istoric si politic în¬ deobste cunoscut, si Kautsky nu va reusi sa-l falsifice. Daca ar fi vrut sa rationeze în mod serios si cin¬ stit, Kautsky s-ar fi întrebat : exista oare legi istorice care se refera la revolutie si care nu cunosc exceptii ? Raspunsul ar fi fost : nu, asemenea legi nu exista.

Asemenea legi au în vedere numai ceea ce este tipic, ceea ce Marx a desemnat odata prin cuvîntul ,,ideal", în sensul de capitalism mijlociu, normal, tipic. Mai departe. A existat în deceniul al 8-lea al seco¬ lului al XlX-lea ceva care facea ca Anglia si America sa constituie o exceptie în aceasta privinta ? Necesita¬ tea .de a pune aceasta întrebare este evidenta pentru oricine cunoaste cît de cit cerintele stiintei în dome¬ niul problemelor istorice. A nu o pune înseamna a fal¬ sifica stiinta, înseamna a te juca de-a sofismele. Daca însa punem aceasta întrebare, raspunsul este neîn¬ doielnic : .dictatura revolutionara a proletariatului în¬ seamna violenta împotriva burgheziei ; necesitatea aces¬ tei violente este determinata în special, asa cum au explicat-o Marx si Kngels în modul cel mai amanuntit si în repetate rînduri (îndeosebi în „Razboiul civil din I' ranta si în prefata la aceasta lucrare), de existenta militarismului si a birocratiei. Tocmai aceste institutii si tocmai în Anglia si în America, tocmai în deceniul al 8-lea al secolului al XlX-lea — cînd Marx a facut aceasta observatie — nu existau. (Acum însa ele exista si în Anglia, si in America.) Kautsky este nevoit sa recurga literalmente la fie¬ care pas la sarlatanii pentru a-si camufla pozitia de renegat !

Si este demn ele retinut ca fara sa vrea si-a dat el aici arama pe fata scriind : „în mod pasnic, adica pe cale democratica“ !!

Cînd a dat definitia dictaturii, Kautsky s-a straduit din rasputeri sa ascunda citiLorului trasatura esentiala a acestei notiuni, si anume : violenta revolutionara. Acum însa adevarul a iesit la iveala : este vorba de opozitia dintre revolutia pasnica, si revolutia violenta. A.cesta e miezul problemei. Toate subterfugiile, so¬ fismele si falsificarile sarlatan esti .îi sînt necesare lui Kautsky tocmai pentru a ocoli problema revolutiei violente, pentru a disimula faptul ca a renegat-o, pen¬ tru a camufla trecerea sa de partea politicii muncito¬ resti liberale, adica de partea burgheziei. Acesta e mie¬ zul problemei.

„Istoricul" Kautsky falsifica cu atîta nerusinare is¬ toria, încît „uita" principalul : capitalismul premono- polist — care atinsese apogeul tocmai în deceniul al 8-lea al secolului al XlX-lea — se caracteriza, în vir¬ tutea particularitatilor sale economice fundamentale, care s-au manifestat deosebit de tipic în America si în Anglia, printr-o relativ mai mare dragoste de pace si de libertate, pe cînd imperialismul, adica capitalis¬ mul monopolist, care s-a maturizat definitiv abia în secolul al XX-lea, se caracterizeaza, în virtutea parti¬ cularitatilor sale economice fundamentale, printr-o dragoste minima de pace si de libertate si printr-o maxima dezvoltare generala a militarismului. „A nu observa" aceasta deosebire atunci cînd discuti cit de tipica, sau de probabila este revolutia pasnica sau vio¬ lenta înseamna a te coborî la nivelul celui mai ordi¬ nar lacheu al burgheziei.

Al doilea subterfugiu. Comuna din Paris a fost o dictatura a proletariatului, dar ea a fost aleasa prin vot universal, adica fara ca burghezia sa fi fost lipsita, de drepturile ei electorale, adica a fost aleasa în mod „democratic". Si Kautsky triumfa : „...Dictatura prole¬ tariatului era pentru Marx" (sau dupa Marx) „o stare care decurge în mod necesar clm democratia pura, daca proletai'iatul constituie majoritatea" (bei irberwiegen- dem Proletariat, S.21).

Acest argument al lui Kautsky este atît de ilariant, incit te pune, zau, intr-un adevarat embarras de ri- chesses (dificultate de alegere, creata de abundenta... obiectiilor). In primul rând, ,se stie ca floarea burghe¬ ziei, vîrfurile ei, statul ei major, fugisera din Paris la Versailles. Pa Versailles se afla „socialistul" Pouis Blanc, ceea ce, între altele, arata falsitatea afirmatiei lui Kautsky ca la Comuna ar fi participat „toate cu¬ rentele" socialismului. Nu este oare ridicol sa înfati¬ sezi drept „democratie pura" cu „vot universal" îm¬ partirea locuitorilor Parisului în doua tabere belige¬ rante, dintre care una concentrase toata burghezia po¬ liticeste activa, hotarîta de lupta ?

în al doilea rînd, Comuna lupta împotriva Ver- sailles-ului ca guvern muncitoresc al Frantei împo¬ triva celui burghez. Ce cauta aici „democratia pura" si „votul universal", din moment ce Parisul era acela care hotara soarta Frantei ? Oare de la principiile si practica „democratiei pure" pornea Marx atunci cînd' afirma ca Comuna a comis o greseala neluînd în stâ- pînire banca ce apartinea întregii Frante 200 ?? Se vede, zau, ca Kautsky scrie într-o tara în care politia interzice cetatenilor sa rîda „în grup", altfel rîsetele l-ar fi ucis.

In al treilea rînd, îmi voi permite respectuos sa-i amintesc d-lui Kautsky, care cunoaste pe de rost scrie¬ rile lui Marx si Engels, urmatoarea apreciere asupra Comunei, facuta de Engels din punctul de vedere al... „democratiei pure" :

„Au vazut oare vreodata acesti domni" (antiautorita- ristii) „o revolutie ? O revolutie este, fara îndoiala, lucrul cel mai autoritar posibil. Revolutia este actul prin care o parte din populatie impune vointa ei ce¬ leilalte parti cu ajutorul pustilor, baionetelor si tu¬ nurilor, deci cu ajutorul celor mai autoritare mij¬ loace ; iar daca partidul victoxâos nu vrea ca lupta lui sa fi fost zadarnica, trebuie sa-si mentina dominatia prin frica pe care armele sale o inspira reac¬ tionarilor. S-ar fi mentinut Comuna din Paris macar o singura zi daca ea nu ar fi recurs împotriva bur¬ gheziei la aceasta autoritate a poporului înarmat ? N-ar trebui oare, dimpotriva, sa i se reproseze Co¬ munei ca nu a recurs în suficienta masura la aceasta autoritate ?“ 207.

Poftim „democratie pura" ! Cum l-ar mai fi ridicu¬ lizat Engels pe banalul mic-burghez si „social-demo- crat" (în sensul francez din perioada il840—1850 si în sensul igeneral-european din perioada 1914—1918) caruia i-ar fi trecut prin minte sa vorbeasca în genere despre „democratie pura" într-o societate împartita în clase ! Destul însa. E cu neputinta sa enumeri toate absur¬ ditatile pe care le debiteaza Kautsky, caci la el fie¬ care fraza este literalmente îmbibata de spiritul re¬ negarii.

Marx si Engels au analizat cît se poate de amanun¬ tit Comuna din Paris si au aratat ca meritul ei este acela de a fi încercat sa distruga, sa sfarîme „masina de stat asa cum este". Marx si Engels au atribuit aces¬ tei concluzii o importanta atît de mare, încît în 1872 au introdus numai aceasta modificare în programul, „învechit" (pe alocuri), al „Manifestului Comunist" 208. Marx si Engels au aratat ca Comuna a desfiintat ar¬ mata si birocratia, a desfiintat parlamentarismul, a distrus aceasta „excrescenta parazitara care este sta¬ tul" etc. ; iar prea înteleptul Kautsky, punîndu-si scu- fia de noapte, repeta ceea ce au spus de mii de ori profesorii liberali — basmele despre „democratia pux-a".

Nu degeaba a spus Rosa Luxemburg, la , 4 august 1914, ca social-democratia germana este astazi un hoit împutit.

Al treilea subtei'fugiu. „Daca vorbim despre dicta- tux’a ca forma de guvernamînt, nu putem vorbi despre dictatura unei clase. Caci o clasa, dupa cum am mai spus, poate numai sa domine, dar nu sa guverneze..."

„Organizatiile" sau „partidele" sînt acelea care gu¬ verneaza.

Din confuzie în confuzie, domnule „maestru al con¬ fuziei" ! Dictatura nu este „o forma de guvernamînt", asta-i o absurditate i-idicola. Nici Marx nu vorbeste despre „forma de guvernamînt", ci despre forma sau tipul d'e stat. Asta este altceva, cu totul altceva. Este de asemenea cu totul gresit sa se spuna ca o clasa nu poate guverna ; numai „un cretin parlamentar", care nu vede nimic altceva decît parlamentul burghez si nu observa nimic altceva decît „partidele guvernamentale", poate sa spuna o asemenea prostie. Orice tara europeana îi va arata lui Kautsky exemple de guvernare a clasei ei dominante, de pilda a mosierifbr în evul mediu, cu toate ca nu erau suficient organizati.

în concluzie : Kautsky a denaturat în modul cel mai scandalos notiunea de dietatura a proletariatului, trans- lormîndu-i pe Marx într-un liberal de duzina, ceea ce denota ca în alunecarea sa el însusi ti ajuns la nivelul unui liberal care însira platitudini despre „democra- tia pura , cautînd sa înfrumuseteze si sa disimuleze continutul de clasa al democratiei burgheze si temîn- du-se mai mult sa de orice de 'violenta revolutionara a clasei asuprite. „Talmacind" notiunea de „dictatura revolutionara a proletariatului" în asa fel îneît sa dis¬ para violenta revolutionara exercitata de clasa asu¬ prita împotriva asupritorilor, Kautsky a batut recorr dul mondial de denaturare liberala a învataturii iui Marx. Renegatul Bernstein s-a dovedit a fi un biet ca¬ telus în comparatie cu renegatul Kautsky.

Democratie burgheza si democratie proletara

Problema pe care Kautsky a încurcat-o într-un hal fara seaman se prezinta în realitate astfel : Este clar ca, daca nu vrei sa-ti bati joc de bunulsimt si de istorie, nu poti vorbi de „democratie pura atîta timp cit exista clase diferite, dar poti vorbi nu¬ mai de democratie de clasa. (în paranteza fie spus, „democratia pura" nu este numai o fraza care denota ignoranta si care arata ca acela care o foloseste nu în¬ telege nici lupta de clasa si nici esenta statului, ci este o fraza complet lipsita de continut, caci în societatea comunista democratia, regenerîndu-se si devenind o deprindere, va dispai'ea treptat, dar nu va fi nici¬ odata democratie „pura").

„Democratia pura" este fraza mincinoasa a unui li¬ beral care cauta sa-i prosteasca pe muncitori. Istoria cunoaste democratia burgheza, care ia locul feudalis¬ mului, si democratia proletara, care ia locul democra¬ tiei burgheze.

Zecile de pagini pe care Kautsky le consacra „de¬ monstrarii" adevarului ca democratia burgheza repre¬ zinta un progres fata de rînduielile medievale si ca proletariatul trebuie neaparat s-o foloseasca în lupta lui împotriva burgheziei nu sînt decît o palavrageala liberala menita sa-i prosteasca pe muncitori. Aceasta este un truism nu numai într-o tara culta ca Germania, ci si într-o tara inculta ca Rusia. Kautsky arunca pui' si simplu praf „savant" în ochii muncitorilor, vorbind pe un ton grav atîl despre Weitling, cît si despre ie¬ zuitii din Paraguay si despre multe altele, pentru a ocoli esenta burgheza a democratiei actuale, adica a celei capitaliste.

Kautsky ia din marxism ceea ce este acceptabil pentru liberali, pentru burghezie (critica rînduielilor medievale, rolul istoric progresist al capitalismului în general si al democratiei capitaliste în particular) si sterge din marxism, trece sub tacere, estompeaza ceea ce nu e acceptabil pentru burghezie (violenta revolu¬ tionara a proletariatului împotriva burgheziei, în scopul desfiintarii acesteia). Tocmai de aceea Kautsky se do¬ vedeste a fi inevitabil, în virtutea pozitiei sale obiec¬ tive si indiferent de convingerea sa subiectiva, un lacheu al burgheziei.

Reprezentând un mare progres istoric în comparatie cu rînduielile medievale, democratia burgheza ramîne întotdeauna —- si în conditiile capitalismului nu poate sa nu i-amîna — îngusta, ciuntita, falsa, ipocrita, un rai pentru cei bogati, o capcana si o minciuna pentru cei exploatati, pentru cei saraci. Acest adevar, care reprezinta o parte componenta esentiala a învataturii marxiste, „marxistul" Kautsky nu l-a înteles. In aceasta problema fundamentala, Kautsky ofera burgheziei „lucruri placute" în locul unei critici stiintifice a con¬ ditiilor care fac din orice democratie burgheza o de¬ mocratie pentru cei bogati.

Sa amintim mai întîi preaînvatatului domn Kautsky acele afirmatii teoretice ale lui Marx si Engels pe care — spre rusinea sa — bucherul nostru le-a „uitat" (spre a fi pe placul burgheziei), iar apoi vom explica lucru¬ rile cit mai pe întelesul tuturor.

Nu numai statul antic si cel feudal, ci si „statul re¬ prezentativ modern este instrumentul de exploatare a muncii salariate de catre capital" (Engels, în lucrarea sa despre stat) £9?. „Intrucît stalul nu este decît o insti¬ tutie, ,• trecatoare* folosita în lupta, în revolutie, pentru a-i reprima prin violenta pe adversari, este o curata absurditate sa se vorbeasca de statul popular liber : câta vreme proletariatul mai are nevoie de stat, el are nevoie de acesta nu în interesul, libertatii, ci în vederea reprimarii dusmanilor sai, si de îndata ce va putea fi -vorba de libertate, statul ca atare va în¬ ceta • sa mai existe" (Engels în scrisoarea sa catre Bebel din 28.III.1875) aln. „Statul nu este altceva decît o ma¬ sina pentru reprimarea unei clase de catre alta clasa, îh republica democratica nu mai putin ca în monar¬ hie" (Engels în introducerea la „Razboiul civil" de Marx) 211. Votul universal „este astfel un criteriu al maturitatii clasei muncitoare. Mai mult nu poate da si nu va da niciodata în statul actual“ (Engels în lu¬ crarea sa despre stat212. Domnul Kautsky rumega în- tr-o maniera extrem de plictisitoare prima parte a acestei teze, acceptabile pentru burghezie. Partea a doua, pe care am subliniat-o si care nu e acceptabila pentru burghezie, renegatul Kautsky o trece sub ta¬ cere !). „Comuna trebuia sa fie nu un organism parla¬ mentar, ci un organism activ, atît executiv cit si le¬ gislativ... In loc sa hotarasca o data la trei sau la sase ani care membru al clasei dominante sa reprezinte si sa calce în picioare (ver- und zertreten) poporul în parlament, votul universal urma sa serveasca poporu¬ lui, constituit în comune, pentru a-si alege muncitorii, supraveghetorii si contabilii, asa cum votul individual serveste oricarui alt patron sa si-i aleaga pentru în¬ treprinderea lui“ (Marx în lucrarea sa despre Comuna din Paris : „Razboiul civil din Franta") 213.

Fiecare din aceste teze, pe care preaînvatatul domn Kautsky le cunoaste foarte bine, dbnstituie o palma pe obrazul lui si demasca întreaga sa renegare. In toata brosura lui Kautsky nu veti gasi nici pic de în¬ telegere a acestor adevaruri. întregul ei continut este o batjocura la adresa marxismului !

Luati legile fundamentale ale statelor moderne sau felul în care sînt ele guvernate, luati libertatea întru¬ nirilor si a presei sau „egalitatea cetatenilor în fata legii", — si veti vedea la fiecare pas ipocrizia demo¬ cratiei burgheze, pe care orice muncitor cinstit si con¬ stient o cunoaste foarte bine. Nu exista stat, oricît de democratic ar fi el, în constitutia caruia sa nu gasesti tot felul de rezerve si portite care asigura burgheziei posibilitatea de a folosi armata împotriva muncitorilor, de a introduce starea de asediu etc. „în caz de încal¬ care a ordinii", — dar în realitate în cazul cînd clasa exploatata „încalca" rânduielile sclaviei sale si în¬ cearca sa se comporte altfel decît sclavii. Kautsky în¬ frumuseteaza fara pic de rusine democratia burgheza, trecând sub tacere ceea ce întreprind burghezii cei mai democrati si mai republicam din America si din El¬ vetia, de pilda, împotriva muncitorilor grevisti. O, înteleptul si eruditul Kautsky trece sub tacere aceste lucruri ! Acest erudit om politic nu întelege ca a trece sub tacere asemenea lucruri înseamna a co¬ mite o mîrsavie. El .prefera sa spuna muncitorilor povesti ca democratia înseamna „ocrotirea minori¬ tatii”. E de necrezut, dar asa e ! în vara anului 1918 de la nasterea lui Hristos, în al cincilea an al ma¬ celului imperialist mondial si al sugrumarii minorita¬ tilor internationaliste (adica a acelora care n-au tradat josnic socialismul, cum au facut-o alde Renaudel si Longuet, Scheidemann si Kautsky, Henderson si VVebb etc.) în toate „democratiile” lumii, eruditul domn Kautsky înalta mieroase imnuri de slava „ocrotirii mi¬ noritatii”. Doritorii le pot citi în pagina 15 din bro¬ sura lui Kautsky._Iar în pagina 16 acest erudit... individ va va povesti despre whigii si toryi din Anglia, seco¬ lului al XVrrT-lea !

O, eruditie ! O, rafinata slugarnicie fata de bur¬ ghezie ! O, maniera civilizata de a se tîrî pe burta în fata capitalistilor si de a le linge cizmele ! Daca as fi Krupp sau Scheidemann, Clemenceau sau Ilenaudel, i-as plati d-lui Kautsky milioane, l-as rasplati cu sa¬ rutari de Iuda, l-as lauda în fata muncitorilor, as re¬ comanda „unitatea socialismului” cu oameni atît de „onorabili” cum e Kautsky, A scrie brosuri împotriva dictaturii proletariatului, a povesti despre whigii si toryi din Anglia .secolului al XVIII-lea, a sustine ca democratia înseamna „ocrotirea minoritatii” si a trece sub tacere pogromurile împotriva internationalistilor în republica „democratica” americana, — nu sînt oare acestea servicii de lacheu aduse burgheziei ?

Eruditul domn Kautskjr „a uitat” — din întîmplare, probabil... — un singur „amanunt'” si anume : ca parti¬ dul dominant al democratiei burgheze acorda ocroti¬ rea .minoritatii numai unui alt partid burghez, îri timp ce proletariatului, în loc de „ocrotirea minoritatii”, îi sînt rezervate — în orice problema serioasa, profunda si fundamentala — pogromurile si starea de asediu.

Cu cit mai dezvoltata e democrapia, cu odît mai aproape este ea de pogromuri sau de razboi civil la fiecare divergenta politica profunda, periculoasa pentru bur¬ ghezie. Aceasta „lege" a democratiei burgheze eruditul domn Kautsky ar putea s-o observe în evolutia afa¬ cerii Dreyfus din Franta republicana, în linsarea ne¬ grilor si a internationalistilor’ în republica democratica americana, în exemplul Irlandei si al Ulsterului în Anglia democratica214, în prigonirea bolsevicilor si în organizarea de pogromuri împotriva lor, în aprilie 1917, în republica democratica rusa. Iau într-adins nu numai exemple din timpul razboiului, ci si din pe¬ rioada de pace care l-a precedat. Mierosul domn Ka¬ utsky prefera sa închida ochii asupra acestor fapte din secolul al XX-lea, povestind în schimb muncitorilor lucruri uimitor de noi, extrem de interesante, cit se poate de instructive si extraordinar de importante despre whigii si toryi din secolul al XVIII-lea.

Sa luam, de pilda, parlamentul burghez. Este oare de conceput ca eruditul Kautsky sa nu fi auzit nici¬ odata ca bursa si bancherii îsi subordoneaza parla¬ mentele burgheze într-o masura cu atît mai mare cu cît democratia e mai puternic dezvoltata ? De aici nu rezulta ca nu trebuie folosit parlamentarismul bur¬ ghez :(si bolsevicii l-au folosit cu mai mult succes, cred, decît oricare alt partid din lume, caci în 1912— 1914 am cucerit toate mandatele curiei muncitoresti în alegerile pentru Duma a IV-a). Dar tot de aici re¬ zulta ca numai un liberal poate sa uite caracterul is¬ toriceste limitat si conditionat al parlamentarismului burghez, asa cum îl uita Kautsky. Chiar si în cel mai democratic stat burghez masele asuprite se lovesc la fiecare pas de contradictia flagranta dintre egalitatea formala, pe care o proclama „democratia” capitalisti¬ lor, si miile de îngradiri si subterfugii de fapt care-i transforma pe proletari în sclavi salariati. Tocmai aceasta contradictie deschide ochii maselor asupra pu¬ treziciunii, minciunii si ipocriziei capitalismului. Toc¬ mai aceasta este contradictia pe care o dezvaluie me¬ reu în fata maselor agitatorii si propagandistii socia¬ lismului, pentru a le pregati în vederea revolutiei !

Dar eînd era revolutiilor a început, Kautsky i-a întors spatele si s-a apucat sa cînte splendorile democratiei burgheze muribunde.

Democratia proletara — una dintre formele careia este Puterea sovietica — a dat un exemplu — fara precedent în lume — de dezvoltare si de largire a democratiei tocmai pentru majoritatea uriasa a popu¬ latiei, pentru cei ce muncesc si sînt exploatati. A scrie o carte întreaga despre democratie, asa cum a facut Kautsky, care consacra doua pagini dictaturii si zeci de pagini „democratiei pure", si a nu observa acest fapt înseamna a denatura complet lucrurile, a le denatura în spirit liberal.

Sa luam politica externa, In nici o tara burgheza, nici chiar în cea mai democratica, ea nu se face pe fata. Pretutindeni masele sînt înselate, iar In Franta democratica, în Elvetia, în America si în Anglia în¬ selatoria este de o suta de ori mai perfida si mai rafi¬ nata decît în celelalte tari. Puterea sovietica a smuls în chip revolutionar valul care acopera politica ex¬ terna. Kautsky n-a observat acest lucru ; el l-a trecut sub tacere, desi în epoca razboaielor de jaf si a tra¬ tatelor secrete cu privire la „împartirea sferelor de influenta" (adica la împartirea lumii de catre tîlharii capitalisti) asta are o importanta cardinala, caci de asta depinde problema pacii, problema vietii si mortii a zeci de milioane de oameni.

Sa luam orânduirea de stat. Kautsky se agata de „chestiuni de amanunt", se agata pîna si de faptul ca (în Constitutia sovietica) alegerile sînt „indirecte", dar nu vede fondul problemei. El nu observa esenta de clasa a aparatului , de stat, a masinii de stat. în demo¬ cratia burgheza capitalistii recurg la mii de manopere — care sînt cu atît,mai abile si mai eficiente cu cît mai dezvoltata e democratia „pura" — pentru a împiedica masele sa participe la opera de guvernare, sa beneficieze de libertatea întrunirilor si a presei etc. Puterea sovietica este prima în lume (strict vorbind, a doua, caci acelasi lucru începuse sa-l faca si Comuna din Paris) care atrage la opera de guvernare masele, si anume masele exploatatei Prin mii de stavile masele sînt împiedicate sa-si trimita reprezentantii în parlamentul burghez (care în democratia burgheza nu are niciodata cuvintul hotarîtor în problemele cele mai importante; în aceste probleme cuvîntul hotarîtor apartine bursei si bancilor), iar muncitorii stiu si-si daU Seama foarte bine, ei vad si simt ca parlamentul burghez este o institutie straina, un instrument , de asuprire a pi-oletarilor de catre burghezie, o institu¬ tie a clasei dusmane, a minoritatii exploatatoare.

Sovietele sînt organizatia nemijlocita a însesi mase¬ lor muncitoare si exploatate, care le înlesneste posi¬ bilitatea de a-si orîndui singure statul si de a-1 conduce cum e mai bine. Tocmai avangarda celor ce muncesc si sînt exploatati, proletariatul de la orase, se bucura în aceasta privinta de avantajul ca, datorita între¬ prinderilor mari, el este mai unit decît restul popu¬ latiei ; lui îi este cel mai usor sa aleaga si sa contro¬ leze pe cei alesi. Organizatia Sovietelor înlesneste în mod automat unirea tuturor celor ce muncesc si sînt exploatati în jurul avangarzii lor, proletariatul. Ve¬ chiul aparat burghez — birocratia, privilegiile bogatiei, ale educatiei burgheze, relatiilor etc. (aceste privilegii de fapt sînt cu atît mai felurite, cu cît de¬ mocratia burgheza este mai dezvoltata), — toate aces¬ tea: dispar în conditiile organizatiei Sovietelor. Libertatea presei înceteaza de a mai fi o ipocrizie, caci ti¬ pografiile si hârtia i se iau burgheziei. Acelasi lucru se întâmpla si cu cele mai bune cladiri, cu palatele, cu vilele, cu casele mosierilor. Puterea sovietica a luat imediat diri mîinile exploatatorilor mii si mii de ase¬ menea cladiri dintre cele mai bune, facînd astfel ca dreptul de întrunire — fara care democratia este o minciuna — sa devina pentru rnase de un milion de ori mai „democratic". Alegerile indirecte în Sovietele nelocale înlesnesc organizarea congreselor So¬ vietelor si fac ca întregul aparat sa fie mai ieftin, mai mobil, mai accesibil muncitorilor si taranilor, într-o perioada cînd viata clocoteste si cînd este nece¬ sar ca cetatenii sa aiba cît mai rapid posibilitatea de a revoca pe un deputat local sau de a-1 trimite la con¬ gresul general al Sovietelor.

Democratia proletara e de un milion de ori mai democratica decît oricare democratie burgheza ; Puterea .sovietica e de un milion de ori mai democra¬ tica decît cea mai democratica republica burgheza. Si numai un om care s-a pus în mod constient în slujba burgheziei sau care e politiceste mort de-a bi- nelea, pe care colbuitele tomuri burgheze îl împiedica sa vada viata reala si care este pe de-a-ntregul îmbi¬ bat de prejudecati burghezo-democratice, transformîn- du-se astfel în mod obiectiv într-un lacheu al burghe¬ ziei, a putut sa nu observe acest lucru. Numai un om care nu este în stare sa -puna problema din punctul de vedere al claselor asuprite a putut sa nu observe acest lucru :

exista oare printre tarile burgheze cele mai demo¬ cratice macar una singura în care muncitorul mijlociu, din masa, muncitorul agricol mijlociu, din masa, sau în genere semiproletarul rural (adica reprezentantul masei asuprite, al majoritatii eovîrsitoare a populatiei) sa se bucure fie si de aproximativ aceeasi libertate de a organiza întruniri în cele mai bune cladiri, de a dis¬ pune de marile tipografii si de cele mai bune depozite de hîrtie pentru a-si exprima ideile si pentru a-si apara intei'esele, de a pune la conducerea si la „orînduirea" statului oameni din propria sa clasa, ca în Rusia So¬ vietica ?

Ar fi ridicol sa se creada ca domnul Kautsky ar pu¬ tea gasi în vreo tara, dintr-o mie de muncitori si de muncitori agricoli informati, macar unul caia sa aiba vreo îndoiala asupra raspunsului la aceasta întrebare. Aflînd din ziarele burgheze erîmpeie de recunoastere a adevarului, muncitorii din lumea întreaga simpa¬ tizeaza instinctiv cu Republica sovietica tocmai pen¬ tru ca vad în ea o întruchipare a democratiei prole¬ tare, a democratiei pentru cei saraci, iar nu a democratiei pentru cei bogati, cxim este în realitate oricare democratie burgheza, chiar si cea mai buna.

Pe noi ne guvei'neaza (si statul nostru îl „orîndu- iesc") functionari burghezi, parlamentari burghezi si judecatori burghezi. Iata un adevar simplu, evident si incontestabil pe care îl cunosc din propria lor ex¬ perienta de viata si pe care îl simt zi de zi zeci si sute de milioane de oameni din clasele asuprite în toate tarile burgheze, inclusiv cele mai democratice.

în Rusia însa aparatul birocratic a fost complet sfa- rîmat, fara a se lasa piatra pe piatra din el, toti jude¬ catorii vechi au fost alungati, parlamentul burghez a fost desfiintat, iar dreptul de a avea o reprezentanta mult mai accesibila a fost dat tocmai muncitorilor si taranilor ; Sovietele lor au fost puse în locul functio¬ narilor sau deasupra lor, Sovietele lor au capatat dreptul de a alege pe judecatori. Chiar si numai acest fapt este de ajuns pentru ca toate clasele asuprite sa vada în Puterea sovietica, adica în aceasta forma a dictaturii proletariatului, o putere de un milion de ori mai democratica decît cea mai democratica republica burgheza.

Kautsky nu întelege acest adevar atît de clar, atît de evident pentru orice muncitor, pentru ca el ,,a uitat", pentru ca „s-a dezvatat" sa puna întrebarea : democratie pentru care clasa? El judeca din punctul de vedere al democratiei „pure" (adica fara clase? sau în afara claselor?). El argumenteaza ca Shylock : „o livra de carne", si atîta tot. Egalitatea tu¬ turor cetatenilor — altfel nu exista democratie. E cazul sa-i punem, eruditului Kautsky, „marxistu¬ lui" si „socialistului" Kautsky, întrebarea : poate exista egalitate între exploatat si exploatator ? E monstruos, e de necrezut ca trebuie sa punem o asemenea întrebare atunci cînd analizam cartea unui conducator ideologic al Internationalei a IT-a. Dar „daca ai intrat în hora, trebuie sa joci". Daca te-aiapucat sa scrii despre Kautsky, trebuie sa explici acestui erudit de ce nu poate fi egalitate între exploa¬ tator si exploatat.

Poate fi egalitate între exploatat si exploatator ?

Kautsky judeca în felul urmator :

(1) ,, Exploata lorii au format întotdeauna numai o mica minoritate a populatiei" (p. 14 din brosura lui Kautsky). Tata un adevar incontestabil. Dar cum trebuie sa judecam pornind de la acest adevar ? Se poate judeca în chip marxist, socialist, si atunci trebuie luat ca baza raportul dintre exploatati si exploatatori. Se poate judeca în chip liberal, burgbezo-democratic, si atunci trebuie luat ca baza raportul dintre majoritate si mi¬ noritate.

Daca judecam în chip marxist, trebuie sa spunem : exploatatorii transforma în mod inevitabil statul (si aici este vorba de democratie, adica de una dintre formele de stat) într-un instrument de dominatie a clasei lor, a exploatatorilor, asupra celor exploatati. De aceea si statul democratic, atîta timp cit exista exploa¬ tatori care domina asupra majoritatii exploatatilor, va fi în mod inevitabil o democratie pentru exploatatori.

Statul celor exploatati trebuie sa se deosebeasca în mod radical de un astfel de stat ; el trebuie sa fie o demo¬ cratie pentru cei exploatati si un instrument de re¬ primare a exploatatorilor ; or, asuprirea unei clase înseamna inegalitate pentru aceasta clasa, excluderea ei de la beneficiul „democratiei".

Daca judecam în chip liberal, trebuie sa spunem : majoritatea hotaraste, minoritatea se supune. Cine nu se supune este pedepsit. Scurt si cuprinzator. N-are nici un rost sa ne lansam în discutii despre caracterul do clasa al statului în general si despre „democratia pura" în special ; asta n-are nici o legatura cu problema în discutie, caci majoritatea e majoritate, iar minoritatea e minoritate, O livra de carne este o livra de carne, si cu asta basta.

Tocmai asa judeca si Kautsky :

(2) „Din ce motive dominatia proletariatului trebuie sa ia si este nevoita sa ia o forma care nu e compa¬ tibila cu democratia?" i(p. 21). Urmeaza o lamurire în sensul ca proletariatul are de partea sa majoritatea, o lamurire destul de amanuntita si de lunga, cuprin- zînd un citat din Marx si cifre cu privire la numarul voturilor în Comuna din Paris. Concluzia : „Un regim cu radacini atît de puternice în mase n-are nici cel mai mic motiv sa atenteze împotriva democratiei. Nu în¬ totdeauna va putea el sa se lipseasca de violenta în cazurile cînd violenta este folosita pentru înabusirea democratiei. La violenta se poate raspunde numai prin violenta. Dar un regim care stie ca are în spatele sau masele va folosi violenta numai pentru a apara de¬ mocratia, si nu pentru a o suprima. El ar comite de-a dreptul o sinucidere daca s-ar apuca sa înlature baza lui cea mai sigura — votul universal, acest puternic izvor de mare autoritate morala" (p. 22).

Dupa cum vedeti, raportul dintre exploatati si ex¬ ploatatori a disparut din argumentarea lui Kautsky. A ramas numai majoritatea in general, minoritatea în general, democratia în general, „democratia pura" pe care o cunoastem deja.

Si este demn de retinut ca toate acestea se spun in legatura cu Comuna din Paris ! Sa vedem deci ce au spus Marx si Engels despre dictatura în legatura cil Comuna :

Marx: „...Daca în locul dictaturii burgheziei munci¬ torii instaureaza dictatura lor revolutionara..., pentru a înfrînge rezistenta burgheziei..., muncitorii dau sta¬ tului o forma revolutionara trecatoare..." 21S. Engels : „„.Partidul victorios" (în revolutie) „trebuie sa-si mentina dominatia prin frica pe care armele sale o inspira reactionarilor. S-ar fi mentinut Comuna din Paris macar o singura zi daca ea nu ar fi recurs împotriva burgheziei la aceasta autoritate a poporului înarmat ? N-ar trebui oare, dimpotriva, sa i se reproseze Comunei ca nu a recurs în suficienta masura la aceasta autoritate... ?“ 21B.

Acelasi : „întrucît statul nu este decît o institutie trecatoare, folosita în lupta, în revolutie pentru a re¬ prima prin violenta pe adversari, este o curata absur¬ ditate sa se vorbeasca de statul popular liber : cita vreme proletariatul mai are nevoie de stat, el are ne¬ voie de acesta nu în interesul libertatii, ci în vederea reprimarii dusmanilor- sai, si de îndata ce va putea fi vorba de libertate, statul ca atare va înceta sa mai existe..." 217.

într e Kautsky, de o parte, si Marx si Engels, de alta pai'te, este o distanta ca de la cer la pamînt, ca între un liberal si un revolutionar proletar. Democratia pura si ,,democratia" ca atare, despre care vorbeste Kautsky, nu este decît o reeditare a aceluiasi „Stat popular liber", adica o absurditate patenta. Cu aerul savant al unui cretin de cabinet sau cu aerul inocent al unei fetite de zece ani, Kautsky întreaba : de ce mai e nevoie de dictatura cînd exista majoritate ? Marx si Engels explica însa :

— pentru a înfrânge împotrivirea burgheziei,

— pentru a inspira frica reactionarilor,

— pentru a mentine împotriva burgheziei autoritatea poporului înarmat,

— pentru ca proletariatul sa poata reprima prin violenta pe adversarii sai.

Kautsky nu întelege aceste lucruri. îndx-agostit de „puritatea" democratiei, fara sa vada caracterul ei bur¬ ghez, el sustine „în mod consecvent" ca majoritatea, din moment ce este majoritate, nu ore nevoie „sa în¬ frânga împotrivirea" minoritatii, nu are nevoie „sa re¬ prime pi'in violenta minoritatea", — este de ajuns sa reprime cazurile de încalcare a democx-atiei. îndra¬ gostit de „puritatea" democratiei, Kautsky comite, fara sa vrea, aceeasi mica greseala pe care o fac în¬ totdeauna toti democratii burghezi, si anume : el ia egalitatea formala (pe de-a-ntregul mincinoasa si ipo¬ crita în conditiile capitalismului) drept una reala ! O bagatela !

Exploatatorul nu poate fi egal cu cel exploatat.

Acest adevar, oricît de neplacut ar fi el pentru Kautsky, constituie continutul esential al socialismului.

Un alt adevar : egalitate reala, de fapt, nu poate fi atîta timp c-ît nu este complet lichidata orice- posibili¬ tate de exploatare a unei clase de catre alta.

Exploatatorii pot fi înfrânti dintr-o. singura lovitura, printr-o insurectie reusita la centru sau printr-o re¬ volta militara. Dar, cu exceptia unor cazuri cu totul rare si speciale, ei nu pot fi desfiintati dintr-o data. Nu pot fi expropriati dintr-o data toti mosierii si toti capitalistii dintr-o tara cît de cit mare. Apoi, numai exproprierea, ca act juridic: sau politic:, nu rezolva nici pe departe problema, deoarece mosierii si capita¬ listii trebuie sa fie înlaturati efectiv, frtlocuiti efectiv cu o alta administratie, muncitoreasca, a fabricilor si a mosiilor. Nu poate fi egalitate intre exploatatori, care în decurs de multe generatii s-au distins de restul societatii at-ît prin cultura, cit si prin conditiile si de¬ prinderile unei vieti bogate, si cei exploatati, care chiar si în cele mai înaintate si mai democratice repu¬ blici burgheze sînt în marea lor majoritate oprimati, inculti, ignoranti, intimidati si dezbinati. Multa vreme dupa revolutie exploatatorii pastreaza în mod inevita¬ bil o serie de mari avantaje de fapt : le ramîn banii (banii nu pot fi desfiintati dintr-o data), le ramîne o oarecare avere mobila, adesea considerabila, le ra¬ mân legaturile, priceperea de a organiza tsi administra, cunoasterea tuturor „secretelor" (a uzurilor, metodelor, mijloacelor si posibilitatilor) administrarii, le ramîne superioritatea în domeniul culturii, legatura strânsa cu personalul tehnic superior (care traieste si gîndeste în mod burghez), cunoasterea incomparabil mai buna a meseriei armelor (ceea ce e foarte important) etc. etc.

Daca exploatatorii sînt înfrînti numai într-o singura tara — si acesta e, desigur, cazul tipic, caci o revolutie simultana. într-o serie de tari este o exceptie rara —, ei ramîn totusi mai tari decît cei exploatati, deoarece poseda vaste legaturi internationale. Toate revolutiile de pîna acum, inclusiv Comuna (caci printre trupele versailieze au fost si proletari, lucru pe care prea eru¬ ditul Kautsky „l-a uitat"), au aratat ca o parte din cei exploatati din rîndurile maselor de tarani mijlocasi, meseriasi etc. mai înapoiati urmeaza si este în stare sa urmeze pe exploatatori.

Asa stînd lucrurile, a presupune ca într-o revolutie cît do cît serioasa si profunda decide pur si simplu ra¬ portul dintre majoritate si minoritate înseamna a da dovada de obtuzitate crasa, a împartasi cea mai pros¬ teasca prejudecata a unui liberal de duzina, înseamna a însela masele si a le ascunde adevarul istoric no¬ toriu. Acest adevar istoric consta în aceea ca în oi'ice revolutie profunda regula o constituie împotrivirea îndelungata, tenace, înversunata a exploatatorilor, care ani de-a rîndul continua sa pastreze mari avantaje de fapt asupra celor exploatati. Niciodata — altfel decît în fantezia dulceaga a mierosului prostanac Kautsky—- exploatatorii nu se vor supune hotarîrii majoritatii ex¬ ploatate, fara a încerca sa-si valorifice avantajele în¬ tr-o ultima batalie înversunata, într-o serie de batalii.

Trecerea de la capitalism la comunism cuprinde o întreaga epoca istorica. Cîta vreme aceasta epoca nu este încheiata, exploatatorii pastreaza inevitabil spe¬ rante de restaurare si aceste sperante se transforma în încercari de restaurare. Dupa prima înfrîngere se¬ rioasa, exploatatorii rast\irnati, care nu se asteptau sa fio rasturnati, care nu credeau ca ar putea fi rasturnati, care nici în gînd nu admiteau asa ceva, se arunca în lupta cu o energie înzecita, cu o patima turbata, cu o ura însutita pentru recîstigarea „raiului" care le-a fost rapit, pentru familiile lor, oare au dus un trai atît de dulce si pe care „infama prostime" le con¬ damna acum la ruina si mizerie (sau la munca „sim¬ pla"...). Pe exploatatorii capitalisti îi urmeaza marea masa a micii burghezii, în privinta careia decenii de experienta istorica în toate tarile arata ca e sovaiel¬ nica si oscileaza, ca astazi e alaturi de proletariat, iar mîine se sperie de greutatile revolutiei, se lasa ' cu¬ prinsa de panica la prima înfrângere sau semiînfrîn- gere a muncitorilor, se lasa cuprinsa de nervozitate, da din colt în colt, scînceste, fuge dintr-o tabara într-alta... asa cum fac mensevicii si socialistii-revolu- tionari de la noi.

Si în aceasta stare de lucruri, într-o epoca de razboi crâncen, pe viata si pe moarte, cînd istoria pune la or¬ dinea zilei problema existentei sau a inexistentei pri¬ vilegiilor seculare si milenare, sa discuti despre ma¬ joritate si minoritate, despre democratie pura, despre inutilitatea dictaturii, despre egalitate înti-e exploa¬ tator si cel exploatat ! ! Ce ocean de obtuzitate, ce abis de filistinism îti trebuie pentru asa*ceva !

Dar deceniile de capitalism relativ „pasnic" din pe¬ rioada 1871—1914 au facut ca în partidele socialiste care se adapteaza la oportunism sa se acumuleze ade¬ varate grajduri augiene de filistinism, de marginire spirituala, de renegare...

Dupa cum a observat, probabil, cititorul în pasajul sus-citat din cartea lui Kautsky, acesta vorbeste de un atentat împotriva dreptului de vot universal (pe care — în paranteza fie spus — îl numeste „puternic izvor de mare autoritate morala", în timp ce Engels, refe¬ rind u-ise la aceeasi Comuna din Paris si la aceeasi pro¬ blema a dictaturii, vorbeste despre autoritatea po¬ porului înarmat împotriva burgheziei ; este instructiv sa compari modul cum concepe filistinul „autoritatea" cu modul cum o concepe revolutionarul...).

Trebuie sa observam ca privarea exploatatorilor de dreptul de vot este c problema pur ruseasca, si nu o problema a dictaturii proletariatului în general. Daca, lasînd la o parte ipocrizia, Kautsky si-ar fi intitulat brosura : „Im,potriva bolsevicilor“, titlul ar fi corespuns continutului brosurii si Kautsky ar fi fost îndreptatit sa atace direct problema dreptului de vot. Dar Kautsky si-a propus sa se pronunte mai întîi de toate ca „teore¬ tician". El si-a intitulat brosura :

„Dictatura proletariatului" în general. Despre Soviete si despre Rusia el vorbeste în mod special numai în partea a doua a brosurii, începînd cu capitolul sase. în prima parte însa (din care am luat citatul de mai sus) este vorba despre democratie si dictatura în genera. I. Lan- sîndu-se în consideratii pe tema dreptului de vot, Kautsky s-a tradat ca polemist antibolsevic, pe care teoria nu-l intereseaza nici cît negru sub unghie. Caci teoria, adica consideratiile despre bazele de clasa generale (si nu specific nationale) ale democratiei si ale dictaturii, nu trebuie sa se ocupe de o problema speciala ca aceea a dreptului de vot, ci de problema generala daca în perioada istorica a rasturnarii ex¬ ploatatorilor si a înlocuirii statului lor prin statul celor exploatati democratia poate ti mentinuta si pentru cei bogati, pentru exploatatori.

Asa si numai asa poate sa puna problema un teore¬ tician.

Cunoastem exemplul Comunei, cunoastem tot ce au spus în legatura cu ea si despre ea întemeietorii mar¬ xismului. Pe baza acestui material am analizat pro¬ blema democratiei si a dictaturii, de pilda, în brosura mea „Statul si revolutia", scrisa înainte de Revolutia din Octombrie. Despre îngradirea dreptului de vot n-am spics acolo absolut nimic. Si acum trebuie sa spun ca problema îngradirii dreptului de vot este o problema specific nationala, si nu o problema generala a dictaturii. Problema îngradirii dreptului de vot trebuie abordata în lumina concluziilor trase din stu¬ dierea conditiilor specifice ale revolutiei ruse, a caii specifice a dezvoltarii ei. Ceea ce vom si face ceva mai încolo. Ar fi însa gresit sa se garanteze dinainte ca viitoarele revolutii proletare din Europa vor aduce neaparat, toate sau majoritatea lor, o îngradire a dreptului de vot pentru burghezie. Este posibil sa fie asa. Dupa razboi si dupa experienta revolutiei ruse este probabil ca asa va fi, dar asta nu este ceva obli¬ gatoriu pentru înfaptuirea dictaturii, nu constituie o ca¬ racteristica necesara a notiunii logice de dictatura, nu constituie o conditie necesara a notiunii istorice si de clasa a dictaturii.

O caracteristica necesara, o conditie obligatorie a dictaturii este reprimarea prin violenta a exploatato¬ rilor ca clasa si, în consecinta, încalcarea „democra¬ tiei pure", adica a egalitatii si a libertatii în ceea ce priveste aceasta clasa.

Asa si numai asa poate fi pusa pe plan teoretic, aceasta problema. Punînd-o în alt mod, Kautsky a dovedit ca în combaterea bolsevicilor ei nu se mani¬ festa ca teoretician, ci ca sicofant al oportunistilor si al burgheziei.

In ce tari, în cadrul caror particularitati nationale ale unui capitalism sau altuia va fi aplicata (în total sau în mare parte) cutare sau cutare îngradire sau încalcare a democratiei în ceea ce-i priveste pe exploa¬ tatori — aceasta este o problema a particularitatilor nationale ale respectivului capitalism, ale respectivei revolutii. Problema teoretica se pune altfel, si anume : este oare posibila dictatura proletariatului fara încal¬ carea democratiei în ceea ce priveste clasa exploatatorilor ?

Kautsky a ocolit tocmai aceasta problema, singura importanta si esentiala din punct de vedere teoretic...

El a adus tot felul de citate din Marx si Engels, afara de acelea care se refera la problema în discutie si pe care eu le-am reprodus mai sus.

Kautsky a vorbit despre tot ce vreti, despr-e tot ce este acceptabil pentru liberali si pentru democratii burghezi, despre tot ce nu depaseste sfera lor de idei, dar a omis esentialul, si anume ca proletariatul nu poate învinge fara sa sfarime împotrivirea burgheziei, fara sa reprime prin violenta pe adversarii sai, si ca acolo unde are loc o „reprimare prin violenti", unde nn exista „libertate", nu eccista, desigur, nici democratie. Acest lucru Kautsky nu l-a înteles.

Sa trecem la examinarea experientei revolutiei ruse si la divergenta dintre Sovietele de deputati si Aduna¬ rea constituanta, care '(divergenta) a avut ca urmare dizolvarea Constituantei si privarea burgheziei de dreptul de vot.

Sovietelor nu le este îngaduit sa se transforme în organizații de stat

Sovietele sînt forma rusa a dictaturii proletariatului. Daca un teoretician marxist care scrie o lucrare despre dictatura proletariatului ar studia intr-adevar acest fenomen (si nu s-ar limita sa repete lamentarile mic-iburgheze împotriva dictaturii, .cum face Kautsky repetînd melodiile mensevice), el ar începe prin a da o definitie generala a dictaturii, iar apoi ar examina forma ei specifica, nationala, adica Sovietele, supu¬ nând u-le unei analize critice ca pe una din formele dictaturii proletariatului.

Se întelege ca de la Kautsky, dupa ce „a prelucrat" în spirit liberal învatatura lui Marx despre dictatura, nu te poti astepta la nimic serios. Dar este extrem de instructiv sa vedem în ce fel a abordat el problema esentei Sovietelor si cum a i-ezolvat-o. Sovietele, scrie el, amintindu-si de aparitia lor în 1905, au creat „o forma de organizatie proletara care era cea mai cuprinzatoare (umfassendste) dintre toate, întrucît cuprindea pe toti muncitorii salariati" (p. 31). In 1905 ele au fost numai niste corporatii locale, dar în il917 s-au unit si au format o organizatie pe întreaga Rusie.

„Organizatia Sovietelor -—- continua Kautsky — are de pe acum o mareata si glorioasa istorie. Dar o asteapta un viitor si mai maret, si aceasta nu numai în Rusia. Pretutindeni se constata ca, împotriva fortelor uriase de care dispune capita¬ lul financiar în domeniul economic si politic, sînt insufi¬ ciente" (versagen ; aceasta expresie germana este ceva mai tare decît „insuficiente" si ceva mai slaba decît „neputin¬ cioase") „vechile metode de lupta economica si politica ale proletariatului. La aceste metode nu se poate renunta, ele ramîn necesare pentru timpuri normale, dar din cînd în cînd în fata lor se pun sarcini pentru care ele nu sînt suficiente si a caror îndeplinire cu succes o poate promite numai unirea tuturor armelor politice si economice ale clasei munci¬ toare" (ss).

Urmeaza apoi consideratii pe tema grevei de masa, cu precizarea ca „birocratia sindicala", chiar daca e tot atît de necesara ca si sindicatele, „nu este totusi apta sa conduca marile batalii de rpasa, care devin tot mai mult un semn al timpului..."

„...Organizatia Sovietelor este, asadar, — conchide Ka¬ utsky —• unul din cele mai importante fenomene ale timpu¬ lui nostru. Ea promite sa capete o însemnatate hbtarîtoare în marile batalii decisive dintre capital si munca spre care ne îndreptam.

Dar avem noi oare dreptul sa pretindem Sovietelor si mai mult ? Bolsevicii, care dupa revolutia din noiembrie (dupa stilul nou ; adica, dupa stilul Vechi, din octombrie) 1917 au obtinut împreuna cu eserii de stînga majoritatea în Sovietele de deputati ai muncitorilor din Rusia, au pa¬ sit — dupa dizolvarea Adunarii constituante — la transfor¬ marea Sovietului, care fusese pîna atunci organizatia de lupta a unei singure clase, într-o organizatie de stat. El au lichidat democratia pe care poporul rus a cucerit-o în revolutia din martie (dupa stilul nou ; dupa stilul vechi, din februarie). Corespunzator cu aceasta, bolsevicii au încetat sa se intituleze social-democrafi. Ei îsi zic comunisti" (p. 33, subliniat de Kautsky).

Cine cunoaste literatura mensevica rusa îsi da seama imediat cit de mecanic îi copiaza Kautsky pe alde Martov, Akselrod, Stein & Co. Am spus ,,în mod mecanic", deoarece de dragul prejudecatilor mensevice Kautsky denatureaza pîna la ridicol faptele. De pilda, el nu si-a dat osteneala sa afle de la informatorii sai, de felul lui Stein din Berlin sau al lui Akselrod din Stockholm, cînd anume au fost puse problema schim¬ barii denumirii bolsevicilor în aceea de comunisti si pro¬ blema rolului Sovietelor ca organizatii de stat. Daca s-ar fi informat asupra acestei chestiuni elementare, el n-ar fi scris asemenea rînduri ilariante, caci amîn- doua problemele au fost ridicate de bolsevici în aprilie 1917, de pilda în „tezele" mele din 4 aprilie 1917 218, adica cu mult înainte de Revolutia din Octombrie 1917 (fara sa mai vorbim de dizolvarea Constituantei, care a avut loc la 5 ianuarie 1918).

Dar aceste consideratii ale lui Kautsky, pe care le-am reprodus în întregime, constituie miezul întregii pro¬ bleme a Sovietelor. Miezul problemei este daca So¬ vietele trebuie sa tinda a deveni organizatii de stat (în aprilie 1917 bolsevicii au lansat lozinca: „toata puterea în mîinile Sovietelor", iar la conferinta parti¬ dului bolsevic, tinuta tot în aprilie 1917, bolsevicii au declarat ca nu se multumesc cu republica parlamen¬ tara burgheza, ci voi- o republica muncitoreasca- taraneasca de tipul Comunei sau de tipul Sovietelor), sau nu trebuie sa tinda la aceasta, nu trebuie sa ia puterea în mîinile lor, nu trebuie sa devina organizatii de stat, ci trebuie sa ramîna „organizatii de lupta" ale unei singure' „clase" (cum s-a exprimat Martov, cocolosind cu iscusinta, prin dezideratul sau pios, fap¬ tul ca sub conducerea mensevica Sovietele au fost un instrument de subordonare a muncitorilor fata de burghezie).

Kautsky a repetat în mod mecanic cuvintele lui Martov, luind crîmpeie din controversa teoretica dintre bolsevici si mensevici si transpunîndu-le, fara sens si în mod necritic, pe plan general-teoretic, general-eui o- pean. De aici a rezultat o harababura care ar stîrni hohotele de rîs ale oricarui muncitor rus constient, daca acesta ar lua cunostinta de sus-citatele conside¬ ratii ale lui Kautsky.

Gu aceleasi hohote de rîs îl vor întîmpina pe Kautsky toti muncitorii din Europa (cu exceptia unui manunchi de social-imperialisti înveterati) cînd le vom explica despre ce este vorba.

Kautsky i-a facut un prost serviciu lui Martov, du- cînd pîna la absurd, în chip cît se poate de graitor, greseala acestuia. într-adevar, priviti ce reiese din ar¬ gumentarea lui Kautsky.

Sovietele cuprind pe toti muncitorii salariati. Meto¬ dele de lupta economica si politica de pîna acum ale proletariatului nu sînt suficiente împotriva capitalului financiar. Sovietelor le revine un rol deosebit de im¬ portant nu numai în Rusia. Ele vor avea un rol de¬ cisiv în marile batalii decisive dintre capital si munca în Europa. Asa spune Kautsky. .

Foarte bine. „Bataliile decisive dintre capital si munca" nu hotarasc ele oare problema : care din aceste clase va cuceri puterea de stat ?

Nici vorba de asa ceva. Doamne fereste !

în bataliile „decisive", Sovietele, care cuprind pe toti muncitorii salariati, nu trebuie sa devina organizatie de stat !

Dar ce este statul ?

Statul nu este altceva decît o masina pentru repri¬ marea unei clase de catre alta.

Asadar, clasa asupi'ita, avangarda tuturor celor ce muncesc si sînt exploatati în societatea actuala, tre¬ buie sa tinda spre „batalii decisive între capital si munca", dar nu trebuie sa se atinga de masina cu aju¬ torul careia capitalul asupreste munca ! — — Ea nu trebuie sa sfarîme aceasta masina ! —- —- Ea nu tre¬ buie sa-si foloseasca organizatia atotcuprinzatoare ca mi jloc pentru reprimarea exploatatorilor !

Foarte bine, excelent, domnule Kautsky ! „Noi" ad¬ mitem lupta de clasa asa cum o admit toti liberalii, adica fara rasturnarea burgheziei...

Iata unde iese clar la iveala ca Kautsky a rupt-o definitiv cu marxismul si cu socialismul. Aceasta în¬ seamna de fapt ca el a trecut de partea burgheziei, care este gata sa admita tot ce vreti, în afara de trans¬ formarea în organizatii de stat a organizatiilor clasei asuprite de ea. Aici Kautskv nu-si mai poate salva nicidecum punctul sau de vedere, care vrea sa împace totul si în care toate contradictiile profunde sînt ocolite cu ajutorul unor fraze lipsite de continut. Kautsky ori renunta la orice trecere a puterii de stat în mîinile clasei muncitoare, ori admite ca clasa muncitoare sa preia masina de stat veche, burgheza, dar în nici un caz nu admite ca clasa muncitoare s-o sfarîme, s-o distruga, s-o înlocuiasca cu una noua, proletara. Oricum „ai talmaci" si „ai lamuri" ratio¬ namentul lui Kautsky, în ambele cazuri ruptura cu marxismul si trecerea de partea burgheziei sînt evi¬ dente.

Vorbind despre statul de care va avea nevoie prole¬ tariatul victorios, Marx scria înca în „Manifestul Co¬ munist" : „Statul, adica proletariatul organizat ca clasa dominanta"21B. Acum se iveste un om care are pre¬ tentia ca n-a încetat sa fie marxist si care declara ca proletariatul organizat în totalitatea sa si angajat într-o „lupta decisiva" împotriva capitalului nu trebuie sa-si transforme în organizatie de stat organizatia sa de clasa. „Credinta superstitioasa în stat", despre care Engels scria în 1891 ca. „în Germania... a trecut--- în constiinta generala a burgheziei si chiar a multor mun¬ citori" 220 — iata ce vedem aici la Kautsky. Luptati, muncitori, — „se învoieste" filistinul nostru (cu aceasta „se învoieste" si burghezul, din moment ce muncitorii tot lupta si lui nu-i mai ramîne decît sa se gîndeasca cum: sa le frînga sabia), — luptati, dar sa nu cumva sa învingeti ! Sa nu distrugeti masina de stat a burghe¬ ziei, sa nu înlocuiti „organizatia de stat" burgheza cu ,organizatia de stat" proletara !

Un om care a împartasit cindva în mod serios con¬ ceptia marxista ca statul nu este altceva decît o masina pentru reprimarea unei citise de catre alta, un om care a aprofundat cît de cît acest adevar n-ar putea nici¬ odata sa ajunga sa debiteze absurditatea ca organi¬ zatiile proletare în stare sa învinga capitalul finan¬ ciar nu trebuie sa se transforme în organizatii de stat.

Tocmai în acest punct a iesit la iveala micul burghez, pentru care statul este „totusi" ceva în afara claselor sau deasupra claselor. Intr-adevar, de ce sa-i. fie permis proletariatului, „unei singure clase", sa duca batalia decisiva împotriva capitalului, care-si exer¬ cita dominatia nu numai asupra proletariatului, ci asupra întregului popor, asupra întregii mici bur¬ ghezii, asupra întregii taranimi, — si sa nu-i fie permis proletariatului, „unei singure clase", sa-si transforme organizatia în organizatie de stat ? Pentru ca micul burghez se teme de lupta de clasa si jiu o duce pîna la capat, pîna la ceea ce este esential.

Kautsky s-a încurcat complet si s-a demascat defi¬ nitiv. Si va rog sa retineti ca el însusi a recunoscut ca Europa se îndreapta spre batalii decisive între ca¬ pital si munca si ca vechile metode de lupta econo¬ mica si politica ale proletariatului nu mai sînt sufi¬ ciente. Or, aceste metode constau tocmai în folosirea democratiei bzirgheze. Prin urmare?...

Kautsky s-a. temut sa traga concluzia care decurge de aici.

...Plin urmare, numai un reactionar, numai un dus¬ man al clasei muncitoare, o sluga a burgheziei, se poate multumi acum cu etalarea splendorilor demo¬ cratiei burgheze si cu palavre pe tema democratiei pure, întorcînclu-se cu fata spre trecutul depasit. De¬ mocratia burgheza a fost progresista în comparatie cu rânduielile medievale si a trebuit sa fie folosita. Acum însa ea nu mai este suficienta pentru clasa muncitoare.

Acum nu trebuie sa privim înapoi, ci înainte, spre înlocuirea democratiei burgheze cu cea proletara. Si daca munca de pregatire a revolutiei proletare, instrui¬ rea si formarea armatei proletare au fost posibile (si necesare) in cadriil statului burghezO-democratic, în¬ seamna sa fii un tradator al cauzei proletare, în¬ seamna sa fii un renegat daca vrei sa îngradesti în aceste limite proletariatul, într-un moment în care lu¬ crurile au ajuns în faza „bataliilor decisive".

Kautsky s-a pus într-o postura extrem de ridicola repetînd argumentul lui Martov fara a observa ca la Martov acest argument se sprijina pe un altul, pe care el, Kautsky, nu-1 invoca ! Martov spune (si Kautsky repeta dupa el) ca Rusia nu este înca coapta pentru socialism, de unde rezulta în mod firesc ca este înca prematur sa transformam Sovietele, din organe de lupta, în organizatii de stat (citeste : este oportun sa transformam Sovietele, cu ajutorul conducatorilor mensevici, în organe de subordonare a muncitorilor fata de burghezia imperialista). Kautsky nu poate sa spuna pe sleau ca Europa nud coapta pentr u socialism.

In 1909, pe cînd nu era înca renegat, el scria ca acum nu trebuie sa ne temem de o revolutie prematura si ca tradator ar fi acela care de teama înfrîngerii ar renunta la revolutie. Kautsky nu se încumeta sa se dezica fatis de ceea ce a scris atunci, si de aici rezulta o absurditate care demasca pîna la capat toata prostia si lasitatea micului burghez : pe de o parte Europa este coapta pentru socialism si se îndreapta spre batalii decisive între munca si capital, iar pe de alta parte organizatia de lupta (adica aceea care se formeaza, se dezvolta si se întareste în lupta), organizatia prole¬ tariatului, care este avangarda, organizatorul si con¬ ducatorul celor asutjriti, nu se poate transforma în or¬ ganizatie de stat !

Ideea ca Sovietele sînt necesare ca organizatie de lupta, dar ca ele nu trebuie sa se transforme în or¬ ganizatii de stat este infinit mai absurda din punct de vedere practic-politic decît din punct de vedere teo¬ retic. Chiar în timp de pace, cînd nu exista o situatie revolutionara, lupta de masa a muncitorilor împotriva capitalistilor, de pilda o greva de masa, provoaca în ambele tabere o mare înversunare, o extrema îndîrjire în lupta, declaratii repetate din partea burgheziei ca ea ramîne si vrea sa ramina „stapîna în casa" etc. Cu [a*ât] mai mult într-o perioada de revolutie, cînd viata politica clocoteste, o organizatie ca aceea a Sovietelor, care cuprinde pe toti muncitorii din toate ramurile industriei, apoi pe toti soldatii si toata populatia mun¬ citoare si saraca de la sate — o astfel de organizatie ajunge în mod inevitabil, de la sine, prin însasi desfasurarea luptei, prin ,, logica" simpla a atacului si apararii, sa puna în mod transant problema. încer¬ carea de a adopta o pozitie de mijloc, de „a concilia" proletariatul cu burghezia, este o tâmpenie si se soldeaza cu un jalnic esec : asa s-a întîmplat în Rusia cu pre¬ dica lui Martov si a altor mensevici, si tot asa se va întîmpla în mod inevitabil în Germania si în alte tari daca Sovietele se vor dezvolta pe o scara cît de cît larga si daca voi' reusi sa se uneasca si sa se înta¬ reasca. A spune Sovietelor : luptati, dar nu luati în mîinile voastre întreaga putere de stat, nu va trans¬ formati în organizatii de stat înseamna a propovadui colaborarea între clase si „pacea sociala" între prole¬ tariat si burghezie. Ar fi ridicol sa se creada ca într-o lupta crâncena' o astfel de pozitie ar putea sa duca la altceva decît la un esec rusinos. A sta în doua luntre — iata soarta vesnica a lui Kautsky. El pretinde ca în domeniul teoriei nu este cîtusi de putin de acord cu oportunistii, dar în realitate el este de acord cu ei în practica, în tot ce este esential (adica în tot ce priveste revolutia).

Adunarea constituanta si Republica sovietica

Miezul brosurii lui Kautsky îl constituie problema Adunarii constituante si a dizolvarii ei de catre bol¬ sevici. El revine mereu la aceasta problema. în toata lucrarea- sa, conducatorul ideologic al Internationalei a Il-a subliniaza mereu ca bolsevicii „au lichidat demo¬ cratia" (vezi mai sus într-un citat din Kautsky). Este într-adevar o problema care prezinta interes si impor¬ tanta, caci raportul dintre democratia burgheza si cea proletara s-a pus aici în mod practic în fata revolutiei. Sa vedem cum priveste aceasta problema ,,teoreticia¬ nul'c nostru „marxist".

El citeaza „tezele cu privire la Adunarea consti¬ tuanta", scrise de mine si publicate în „Pravda" din 26.XII. 1917 *. S-ar parea ca nici nu ne-am putea as¬ tepta la o dovada mai buna ca vrea sa abordeze în mod serios problema, cu documente în mîna. Obser¬ vati însa c u m citeaza Kautsky. El nu spune ca au fost 19 teze, nu spune ca în ele s-a pus atît problema raportului dintre republica burgheza obisnuita, cu Adunarea ei constituanta, si republica Sovietelor, cît si aceea a istoricului divergentei dintre Adunarea, consti¬ tuanta si dictatura proletariatului în revolutia noastra. Kautsky ocoleste toate aceste lucruri si declara can¬ did cititorului ca „dintre ele (dintre aceste teze) deo¬ sebit de importante sînt doua" : una — ca eserii s-au scindat dupa alegerile pentru Adunarea constituanta, dar înainte de convocarea ei (Kautsky trece sub tacere faptul ca aceasta este teza a cincea), iar a doua — ca republica Sovietelor este în genere o forma democra¬ tica superioara în comparatie cu Adunarea constituanta (Kautsky trece sub tacere faptul ca aceasta este teza a treia).

Si numai din aceasta teza Kautsky citeaza textual o parte, si anume pasajul urmator :

„Republica Sovietelor reprezinta nu numai o forma a unor institutii democratice de un tip mai înalt (în comparatie cu obisnuita republica burgheza avînd în frunte o Adunare constituanta), ci si singura forma în stare sa asigure o trecere cît mai putin dureroasa^[2] spre socialism" (Kautsky omite cuvîntul „obisnuita" si cuvintele introductive ale tezei : „pentru trecerea de la orînduirea burgheza la cea socialista, pentru dicta¬ tura proletariatului").

Dupa ce a citat acest pasaj, Kautsky exclama cu superba ironie :

„Pacat doar ca ei au ajuns la aceasta concluzie abia dupa ce s-au dovedit a fi în minoritate în Adunarea constituanta, înainte nimeni nu a cerut-o mai insistent decît Lenin“. Textual asa scrie la pagina 31 a cartii lui Kautsky !

Dar asta e o adevarata perla ! Numai un sicofant al burgheziei putea sa prezinte lucrurile într-o lumina atît de falsa incit cititorul sa aiba impresia ca toate afirmatiile bolsevicilor cu privire la un tip superior de stat ar fi o simpla stratagema, la care ei au re¬ curs dupa ce s-au dovedit a fi în fninoritate în Adu¬ narea constituanta ! De o minciuna atît de mîrsava este capabil numai un nemernic care s-a vîndut bur¬ gheziei sau, ceea ce este totuna, care s-a încrezut în P. Akselrod si care nu-si divulga informatorii.

Toata lumea stie ca, chiar în prima zi a sosirii mele în Rusia, la 4.IV.1917, am citit în public teze în care am afirmat ca statul de tipul Comunei este superior republicii parlamentare burgheze. Ulterior am afirmat acest lucru în repetate rînduri în presa, de pilda îritr-o brosux'a despre partidele politice care a fost tradusa în limba engleza si a aparut în America, în ianuarie 1918, în ziarul „Evening Post" din New York. Mai mult chiar, Conferinta partidului bolsevic de la sfîrsitul lunii aprilie 1917 a adoptat o i-ezolutie în care se spune ca republica proletara-tax-aneasca este superioara re¬ publicii parlamentare burgheze, ca partidxxl nostru nu se va multumi cu aceasta din urma si ca programul partidului trebuie modificat în mod corespunzator221.

Cum tx-ebuie sa calificam, dupa toate acestea, procedeul lui Kautsky, care cauta sa convinga pe cititorii germani ca eu as fi cerut insistent convocarea Adunarii constituante si ca numai dupa ce bolsevicii au ramas în minoritate în cadrul ei as fi început „sa-i minima¬ lizez" cinstea si demnitatea ? Cum poate fi scuzat un asemenea procedeu ? ^[3] Poate prin aceea ca Kautsky nu cunostea' faptele ? Dar cine l-a pus sa scrie despre ele ? Sau de ce sa nu declare cinstit ca el, Kautsky, scrie pe baza unor informatii primite de la mensevicii Stein si P. Akselrod & Co. ? Sub paravanul preten¬ tiilor sale de obiectivitate, Kautsky nu vrea decît sa-si camufleze rolul de acolit al mensevi pilor suparati de îrifrîngprea pe care au suferit-o.

Dar toate acestea nu sînt decît floare la ureche în comparatie cu cele ce urmeaza.

Sa admitem ca Kautsky n-a vrut sau n-a putut (? ?) sa obtina de la informatorii sai o traducere a rezolu¬ tiilor adoptate de bolsevici si a declaratiilor facute de ei în problema daca se multumesc sau nu cu re¬ publica democratica burgheza. Sa admitem chiar si acest lucru, desi nu e cîtusi de putin verosimil. Dar tezele mele din 26.XII. 1917 sînt doar în mod expres ¦mentionate de Kautsky la p. 30 a cartii sale.

Cunoaste oare Kautsky în întregime aceste teze sau cunoaste numai ceea ce i-a,u tradus alde Stein, Akselrod &. Co. ? El citeaza teza a treia în legatura cu problema esentiala daca bolsevicii sustineau si spu¬ neau poporului înca înaintea alegerilor pentru Adu¬ narea constituanta ca republica Sovietelor este supe¬ rioara republicii burgheze. Dar el trece s u b tacere teza a doua.

Iar teza a doua suna astfel :

„Pormulând revendicarea de a se convoca Adunarea constituanta, social-democratia revolutionara, chiar de la începutul revolutiei din 1917, a subliniat în repe¬ tate rînduri ca republica Sovietelor reprezinta o forma mai înalta a democratiei decît obisnuita republica bur¬ gheza cu Adunare constituanta“ (subliniat de ruine).

Pentru a-i prezenta pe bolsevici ea pe niste oameni lipsiti de principii, ca pe niste „oportunisti revolutio¬ nari" (nu-mi aduc aminte în legatura cu ce întrebuin¬ teaza Kautsky aceasta expresie undeva în cartea sa), d-1 Kautsky a ascuns cititorilor germani faptul ca te¬ zele contin o referire expresa la declaratii facute „în r e p e t a t e r în dur i“ !

Acestea sînt procedeele meschine, jalnice si vrednice de dispret la care recurge d-1 Kautsky. în felul acesta a reusit el sa ocoleasca problema teoretica.

Este sau nu adevarat ca republica parlamentara burghezo-democratica este inferioara republicii de tipul Comunei sau de tipul Sovietelor ? Acesta e miezul problemei, dar Kautsky l-a ocolit. El ,,a uitat" tot ce a spus JVLarx în analiza Comunei din Paris. El ,,a uitat" si scrisoarea lui Engels catre Bebel din 28.III.1875, în care aceeasi idee a lui Marx este expri¬ mata cît se poate de pregnant si de sugestiv : „Co¬ muna...' nu a mai fost un stat în adevaratul înteles al cuvîntului" 2SB.

Iata-1 deci pe cel mai de seama teoretician al Inter¬ nationalei a II-a„ care într-o brosura speciala despre „Dictatura proletariatului", vorbind în special despre Rusia, unde problema unei forme de stat superioare republicii burghezo- democratice a fost pusa în mod expres si în repetate rînduri, trece sub tacere aceasta problema. Cu ce se deosebeste asta în fapt de o trecere de partea burgheziei ?

(Remarcam în paranteza ca si aici Kautsky se tîraste în coada mensevicilor rusi. Printre ei se gasesc cu duiumul oameni care cunosc „toate citatele" din Marx si Engels, dar din aprilie 1917 pîna în octombrie 1917 si din octombrie 1917 pîna în octombrie 1918 nici un mensevic n-a încercat vreodata sa analizeze problema statului de tipul Comunei. Ple-hanov a ocolit-o si el. Au avut, probabil, toate motivele sa taca.)

Este de la sine înteles ca a discuta despre dizolvarea Adunarii constituante 223 cu oameni care se intituleaza socialisti sau marxisti, dar care în problema esentiala, si anume în problema statului ele tipul Comunei, trec îh fapt de partea burgheziei, înseamna a strica orzul pe gîste. Va fi de ajuns sa dam într-o anexa la brosura de fata textul integral al tezelor mele cu privire la Adunarea constituanta. Din ele cititorul se va convinge ca problema a fost pusa la 26.XII.1917 atît sub aspectul ei teoretic, cît si sub aspectul ei istoric si practic- politic.

Daca în calitate de teoretician Kautsky s-a dezis complet de marxism, în schimb ca istoric el ar fi putut sa examineze problema luptei dintre Soviete si Adu¬ narea constituanta. Din numeroase lucrari ale lui Kautsky stim ca el a fost în stare sa fie un istoric marxist, ca aceste lucrari, cu toata renegarea de care el s-a facut vinovat mai tîrziu, vor ramâne un bun trainic al proletariatului. Dar în problema de fata Kautsky si în calitatea sa de istoric întoarce spatele adevarului, nesocoteste fapte îndeobste cunoscute si procedeaza ca un sicofant. El vrea sa-i prezinte pe bolsevici ca pe niste oameni lipsiti de principii si re- lateaza cum au încercat ei sa atenueze conflictul cu Adunarea constituanta înainte de a o dizolva. In felul cum am procedat noi nu este absolut nimic condamna¬ bil si n-avem de ce sa ne dezicem ; textul integral al tezelor se publica în anexa si în ele se spune cît se poate de clar : domnilor mici-burghezi sovaielnici care v-ati instalat în Adunarea constituanta, ori va împacati cu dictatura proletariatului, ori va vom în¬ vinge „pe cale revolutionara" (tezele 18 si 19).

Asa a pi'ocedat si asa va proceda întotdeauna pro¬ letariatul cu adevarat revolutionar fata de mica bur¬ ghezie sovaielnica.

In problema Adunarii constituante, Kautsky se si¬ tueaza pe un punct de vedere formal. In tezele mele am spUs limpede si de mai multe ori ca interesele re¬ volutiei sînt mai presus de drepturile formale ale Adunarii constituante (vezi tezele 16 si 17). Punctul de vedere al democratiei formale este tocmai punctul de vedere al democratului burghez, care nu considera ca primeaza interesul proletariatului si al luptei de clasa proletare. Ca istoric, Kautsky ar fi fost nevoit sa re¬ cunoasca ca parlamentele burgheze sînt organe ale unei clase sau alteia. Dar acum (în scopul mîrsav de a se dezice de revolutie) el a preferat sa uite mar¬ xismul, si de aceea nu pune întrebarea : organul carei clase a fost Adunarea constituanta din Rusia ? Kautsky nu cerceteaza împrejurarile concrete, el nu vrea sa vada faptele si nici nu se gîndeste sa spuna citito¬ rilor germani ca tezele mele contin nu numai o ana¬ liza teoretica a problemei caracterului limitat al demo¬ cratiei burgheze (tezele 1—3), nu numai o expu¬ nere a conditiilor concrete care au facut ca listele de¬ puse de partide la jumatatea lunii octombrie 1917 sa nu corespunda situatiei reale din decembrie 1917 (tezele 4—6), ci si ui% istoric al luptei de clasa si al razboizilui civil din perioada octombrie-decembrie 1917 (tezele nr. 7—15). Din aceasta istorie concreta am tras concluzia (teza 14) ca lozinca „toata puterea în mîinile Adunarii constituante" a devenit în fa.pt o lo¬ zinca a cadetilor, a kaledinistilor si a acolitilor lor.

Istoricul Kautsky nu observa nimic din toate acestea. Istoricul Kautsky n-a auzit niciodata ca votul uni¬ versal naste uneori parlamente mic-burgheze, iar alteori parlamente reactionare si contrarevolutionare. Istoricul marxist Kautsky n-a auzit ca una este forma alegerilor, forma democratiei, si alta continutul de clasa al respectivei institutii. Aceasta problema a continutului de clasa al Adunarii constituante este explicit pusa si rezolvata în tezele mele. Poate ca felul în care am rezolvat-o eu; nu este just. Nimic n-ar fi fost mai de dorit pentru noi decît o.critica mar¬ xista nepartinitoare a analizei noastre. în loc sa însire fraze ridicole (si asemenea fraze se gasesc cu duiumul la Kautsky) pe tema, ca cineva ar împie¬ dica criticarea bolsevismului, Kautsky ar fi trebuit sa faca o astfel de critica. în realitate însa, critica lipseste în brosura lui. El nici nu pune problema unei analize a caracterului de clasa al Sovietelor, de o parte, si al Adunarii constituante, de alta parte. De aceea nu avem posibilitatea de a discuta în contradic¬ toriu cu Kautsky, si nu ne ramîne decît sa aratam cititorului de ce Kautsky riu poate fi calificat altfel decît ca renegat.

Divergenta dintre Soviete si Adunarea constituanta îsi are istoria ei, pe care n-ar putea s-o treaca cu ve¬ derea nici chiar un istoric care nu se situeaza pe punc¬ tul de vedere al luptei de clasa. Kautsky a preferat sa ocoleasca si aceasta istorie a faptelor. El a ascuns cititorilor germani faptul îndeobste cunoscut (pe care acum îl mai ascund doar mensevicii înraiti) ca si în timpul dominatiei mensevicilor, adica de la sfîrsitul lunii februarie si pîna în octombrie 1917, Sovietele au fost în divergenta cu institutiile „de stat" (adica bur¬ gheze). El se situeaza, în fond, pe pozitia concilierii, a întelegerii, a colaborarii proletariatului cu burghe¬ zia ; oricît s-ar lepada el de asta, adevarul e ca din întreaga lui brosura reiese ca el se situeaza tocmai pe o astfel de pozitie. A spune : nu trebuia dizolvata Adunarea constituanta înseamna tocmai a spune : nu trebuia dusa pîna la capat lupta împotriva burgheziei, nu trebuia rasturnata burghezia, proletariatul trebuia sa se împace cu burghezia.

De ce dar nu ne spune Kautsky nimic despre faptul ca de aceasta prea putin onorabila treaba s-au ocupat mensevicii în perioada februarie-octombrie 1917, fara sa ajunga la vreun rezultat ? Daca era posibila o conci¬ liere a burgheziei cu proletariatul, de ce n-au reusit s-o realizeze mensevicii, de ce se tinea burghezia la o parte de Soviete, de ce spuneau ei (mensevicii) ca Sovietele reprezinta „democratia revolutionara", iar burghezia — „elementele privilegiate" ?

Kautsky a ascuns cititorilor germani faptul ca, în „epoca dominatiei lor (II—K 1917), chiar mensevicii numeau Sovietele democratie revolutionara, recunoscînd implicit superioritatea acestora fata de toate celelalte institutii. Numai datorita tainuirii acestui fapt reiese la istoricul Kautsky ca divergenta dintre Soviete si burghezie nu-si are istoria ei, ca ea s-a ivit dintr-o data, brusc, fara cauza, datorita relei comportari a bolsevicilor. în realitate însa, tocmai aceasta experienta de mai bine de 0 luni- (pentru revolutie acesta este un termen foarte îndelungat) de conciliatorism men- sevie, de încercari de a împaca proletariatul cu bur¬ ghezia, a convins poporul de zadarnicia acestor încer¬ cari si a îndepartat proletariatul de mensevici.

Sovietele -— recunoaste Kautsky -— constituie o ad¬ mirabila organizatie de lupta a proletariatului si au un viitor maret. Dar daca este asa, înseamna ca toata pozitia lui Kautsky se destrama ca un castel din cai ti de joc sau ca visul unui mie-burghez cum ca lupta apriga a proletariatului împotriva burgheziei ar putea fi evitata. Caci întreaga revolutie este o lupta continua si în acelasi timp o lupta înversunata, iar proletaria¬ tul este clasa de avangarda a tuturor asupritilor, foca¬ rul si centrul tuturor nazuintelor de eliberare ale tutu¬ ror asupritilor de orice fel. Ca organe de lupta ale maselor asuprite, Sovietele reflectau si exprimau, fi¬ reste, mult mai rapid, mai complet si mai just decît oricare alte institutii starea de spirit a acestor mase si schimbarile survenite în modul lor de a vedea lu¬ crurile (acesta, între altele, este unul din motivele penti'U care democratia sovietica este o democratie de tip superior).

în perioada dintre 23 februarie (stil vechi) si 25 oc¬ tombrie 1917, Sovietele au reusit sa convoace doua congrese generale reprezentînd majoritatea covîrsi- toare a populatiei din Rusia, pe toti muncitorii si soldatii, 7/ia sau 8/io din taranime, fara sa mai socotim numeroasele congrese locale, judetene, orasenesti, .gu- berniale si regionale. în acelasi rastimp burghezia n-a x-eusit sa convoace nici o institutie care sa repi-ezinte majoritatea (cu exceptia „Consfatuirii democratice" 224, care era o institutie vadit falsificata, o batjocura care a întarîtat proletai'iatul). Adunarea constituanta a oglindit aceeasi stare de spirit a maselor, aceeasi gru¬ pare ipe plan politic ca si primul Congres general (d.in iunie) al Sovietelor din Rusia 22,>. Piua la conv o— carea Adunarii constituante (în ianuarie 1918) au avut loc congresele al doilea (octombrie 191 7) 226 si al treilea (ianuarie 1918) ale Sovietelor 227, si ambele au aratat cit se poate de limpede ca masele s-au radicalizat, s-au revolutionarizat, au întors spatele mensevicilor si ese- rilor si au trecut de partea bolsevicilor, adica au în¬ tors spatele conducerii mic-burgheze, iluziilor de con¬ ciliere cu burghezia si au trecut de partea luptei pro¬ letare revolutionare pentru rasturnarea burgheziei.

Prin urmare, însasi istoria Sovietelor asa cum se înfatiseaza ea la prima vedere ne atesta reactiona¬ rismul Adunarii constituante si inevitabilitatea dizol¬ varii ei. Dar Kautsky nu se leapada de „lozinca" sa : sa piara revolutia, sa triumfe burghezia asupra pro¬ letariatului, dar sa înfloreasca „democratia pura" ! Fiat justitia, pereat mun'dus ! ^[4]

Iata cîteva date sumare cu privire la congresele ge¬ nerale ale Sovietelor din Rusia în istoria revolutiei ruse :

Congresele generale ale Numarul Din care, Iele- Procentul de Sovietelor din Rusia delegatilor gati bolsevici bolsevici Primul (3.VI.1917) 790 Al 2-lea (25.X.1917) 675 Al 3-lea (10.1.1918) 710 Al 4-1 ea (14.111.1918)228 1 232 Al 5-lea (4.VII. 1918)220 1 164 103 343 434 795 773 13% 51% 61% 64% 66%

E de ajuns sa arunci o privire asupra acestor cifre ca sa întelegi de ce încercarile de a lua apararea Adunarii constituante sau afirmatiile (de felul celor facute de Kautsky) ca bolsevicii n-ar avea cu ei ma¬ joritatea populatiei stîrnesc la noi doar rîsete.

Constitutia sovietica

Dupa cum am mai aratat, privarea burgheziei de drepturi electorale nu constituie o trasatura necesara si obligatorie a dictaturii proletariatului. Nici în Rusia, bolsevicii, care au formulat cu mult înainte de Octom¬ brie lozinca unei astfel de dictaturi, nu au spus dina¬ inte ca exploatatorii trebuie sa fie pi’ivati de drepturi electorale. Ac est element component al dictaturii nu a izvorît „din planul" vreunui partid, ci a aparut de la sine în cursul luptei. Istoricul Kautsky n-a observat desigur acest lucru. El n-a înteles ca, înca în timpul dominatiei mensevicilor (a acestor adepti ai concilierii cu burghezia) în Soviete, burghezia s-a izolat singura de Soviete, a cautat sa le boicoteze, s—a situat pe po¬ zitii diametral opuse Sovietelor fi a urzit intrigi îm¬ potriva lor. Sovietele au aparut în afara oricarei con¬ stitutii si timp de mai bine de un an (din primavara anului 1917 pîna în vara anului 1918) au functionat fara nici o constitutie. Ura burgheziei împotriva organiza¬ tiei de sine statatoare ,si atotputernice (pentru ca e atotcuprinzatoare) a celor asupriti, lupta ei nerusinata, interesata, josnica împotriva Sovietelor, în sfîrsit parti¬ ciparea fatisa a burgheziei (de la cadeti pîna la eserii de dreapta, de la IVIiliukov pîna la Kerenski) la rebe¬ liunea kor ni lovi.sta —— toate acestea au pregatit ex¬ cluderea oficiala a burgheziei din Soviete.

Kautsky a auzit despre rebeliunea kornilovista, dar el trateaza cu un dispi'et suveran faptele istorice, desfasurarea luptei si formele ei care determina for¬ mele dictaturii : într-adevar, ce importanta mai au faptele din moment ce este vorba de democratia „pura ? De aceea „critica" lui Kautsky 'îndreptata împotriva privarii burgheziei de drepturi electorale se caracterizeaza printr-o... dulceaga naivitate, care ar fi înduiosatoare daca ar veni de la un copil, dar care te scîrbeste cînd vine de la cineva care oficial înca n-a fost declarat debil mintal.

„...Daca în conditiile votului universal capitalistii s-ar dovedi a fi într-o minoritate neînsemnata, ei s-ar împaca mai repede cu soarta lor" (33)... Nu-i asa ca e dragut ? Desteptul de Kautsky a vazut de mtilte ori în istorie, si în general cunoaste foarte bine din observarea vietii reale, mosieri si capitalisti care tin seama ide vointa majoritatii asupritilor. Desteptul de Kautsky sustine cu tarie punctul de vedere al „opo¬ zitiei", adica punctul de vedere al luptei în cadrul parlamentului. Textual asa scrie el : „opozitie" (p. 34 si în multe alte locuri).

O, eruditule istoric si om politic ! Nu ti-ar strica sa stii ca „opozitia" este o notiune care tine de sfera luptei pasnice si exclusiv parlamentare, adica o notiune care corespunde unei situatii nerevolutionare, o no¬ tiune care corespunde lipsei revolutiei. în revolutie ai de-a face cu un dusman necrutator, cu care esti în razboi icivil, iar ieremiadele reactionare ale micului burghez, care se teme de acest razboi, la fel f-um se teme de el Kautsky, nu pot schimba aceasta stare ele fapt. Este ridicol sa abordezi din punctul de vedere al „opozitiei" problemele unui crîncen razboi civil, în care burghezia nu se da în laturi de la nici o crima — exemplul versaillezilor si al pactizarii lor cu Bismarck este destul de graitor pentru orice om care priveste istoria altfel decît Petruska al lui Gogol — si Cheama în ajutor statele straine, urzind împreuna eu ele intrigi împotriva revolutiei. Dupa parerea acestui „maestru al confuziei" care e Kautsky, proletariatul revolutionar ar trebui sa-si puna scufia de noapte si sa considere drept „opozitie" legala o burghezie care organizeaza rascoale contrarevolutionare de felul celor conduse de Dutov si de Krâsnov, sau al celei pornite de cehi, si care plateste milioane sabotorilor. O, cîta profunzime de gîndire !

Pe Kautsky al intereseaza exclusiv latura juridica formala a chestiunii, astfel îneît, citind rationamen¬ tele lui despre Constitutia sovietica, fara sa vrei îti vin în minte cuvintele lui Bebel : juristii sînt reactionari incorigibili. „în realitate — scrie Kautsky — nu-i poti lipsi de drepturi numai pe capitalisti. Ce este un ca¬ pitalist din punct de vedere juridic ? Un om care po¬ seda avere ? Pîna si într-o tara economiceste atît de avansata cum e Germania, care are un proletariat atît de numeros, instaurarea unei Republici sovietice ar lipsi de drepturi politice mari mase de cetateni. In 1907, în Reichul german numarul celor ocupati în cele trei mari sectoare — agricultura, industrie si comert — reprezenta, împreuna cu membrii familiilor lor, circa 35 000 000 de functionari si muncitori sala¬ riati si 17 000 000 de patroni. Este întru totul posibil, deci, ca un partid sa aiba de partea sa majoritatea muncitorilor salariati, dar numai minoritatea popu¬ latiei" (p. 33).

Aveti aici o mostra de felul cum judeca Kautsky. Ce altceva este aceasta daca nu vaicareala contrarevolu¬ tionara a burghezului ? De ce i-ai pus pe toti „patro¬ nii" în categoria celor lipsiti de drepturi, domnule Kautsky, cînd stii foarte bine ca majoritatea covîrsi- toare a taranilor rusi nu tin muncitori salariati si nu-si pierd, prin urmare, drepturile ? Nu este aceasta o fal¬ sificare ?

De ce d-ta, economist erudit, n-ai citat datele re¬ feritoare la munca salariata în agricultura pe categorii de gospodarii, date care se gasesc în aceeasi statistica germana din 1907 si care îti sînt bine cunoscute ? De ce n-ai aratat muncitorilor 'germani — cititori ai brosurii d-dale — aceste date, din care se vede cîti exploa¬ tatori sînt si cit de putin numerosi sînt ei, dupa statistica germana, în raport cu numarul total al „agricultorilor" ?

Pentru ca esti un renegat, si asta te-a facut sa fii un simplu sicofant în slujba burgheziei.

Notiunea de capitalist, pretinde Kautsky, este o no¬ tiune juridica lipsita de precizie, si el consacra cîteva pagini unei critici fulminante la adresa „arbitrariu- lui" Constitutiei sovietice. Burgheziei engleze „valo¬ rosul" nostru om de stiinta îi îngaduie sa elaboreze timp de veacuri o constitutie burgheza noua (în comparatie cu rînduielile medievale), pe când nouaj mun¬ citorilor si taranilor din Rusia, acest reprezentant al stiintei slugarnice nu ne acorda nici un termen. Noua el ne cere o constitutie riguros elaborata în decurs de cîteva luni... , • . r

,,... Arbitrari u" ! Gînditi-va numai cîta. slugarnicie murdara fata de burghezie si cîta pedanterie obtuza denota un asemenea repros. Cînd juristii suta-n suta burghezi si — în majoritatea lor — reactionari din tarile capitaliste au elaborat în decurs de veacuri sau decenii reguli amanuntite, au scris zeci si sute de tomuri de legi si de comentarii la legi care-1 asupresc pe muncitor si care-1 leaga 'de mîini si de picioare • pe cel sarac, ipunînd mii de chichite si de tertipuri în calea oricarui sim lu truditor din rîndurile poporului — o, în asta liberalii burghezi si d-1 Kautsky nu vâ.d nici un „al'bitrariu" ! Aici domneste „Ordinea" si „legali¬ tatea" ! Aici totul este bine gîndit si dinainte prevazut cum sa i se stoarca omului sarac „ultima picatura de vlaga". Aici sînt mii de avocati si de birocrati burghezi (Kautsky nici nu pomeneste de ei, probabil tocmai pentru ca Marx atribuia o importanta atât de mare sfarîmarii masinii birocratice,..) care stiu sa interpreteze legile în asa fel încît muncitorul si taranul de rînd sa nu aiba niciodata posibilitatea sa razbata prin barajul de sîrma ghimpata al acestor legi. Asta nu este' „arbitrariul“ burgheziei, nu este dictatura unor nesatiosi si mârsavi exploatatori îmbuibati cu sîngele poporului —mici vorba de asa ceva. Asta este „demo¬ cratie pura", care pe zi ce trece devine tot mai pura.

Dar atunci cînd clase de oameni care muncesc si sînt exploatati si pe care razboiul imperialist i-a izolat de fratii lor de peste hotare au instaurat —- pentru prima oara în istorie — Sovietele lor, au chemat la construc¬ tie politica acele mase pe care burghezia le asuprise, le oprimase si le abrutizase, au început sa construiasca ele însele un stat nou, proletar, si în focul unei lupte înversunate, în focul unui razboi civil au început sa schiteze principiile de baza ale unui. stat fara exploatatbri, —— atunci toti nemernicii burgheziei, toata banda de lipitori în eîrdasie cu acolitul lor Kautsky au în¬ ceput sa faca zarva pe tema „arbitrariului" ! De unde, intr-adevar, sa stie acesti inculti, acesti muncitori si tarani, aceasta „gloata", sa-si interpreteze legile ? De unde sa ia ei simtul dreptatii, ei, acesti simpli tru¬ ditori lipsiti de sfaturile avocatilor culti, ale auto¬ rilor burghezi, ale celor de teapa lui Kautsky si ale vechii si înteleptei birocratii; ?

Dintr-o cuvîntare pe care am rostit-o la 28.IV.1918 230 d-l Kautsky citeaza cuvintele : „...Masele stabilesc ele insele în: ce mod si la ce intervale se tin alegerile..."

Si „democratul pui-" Kautsky conchide :

„...Se pare, asadar, ea stabilirea procedurii alegerilor este lasata la libera apreciere a fiecarei, adunari de alegatori. Arbitrariul si posibilitatea de a scapa de elementele opo¬ zitioniste incomode din rîndurile proletariatului însusi ar fi duse astfel pîna la limita extrema" (p. 37).

Exista vreo deosebire între aceste cuvinte si ceea ce spune un scrib tocmit de capitalisti care tipa ca în caz de greva masa asupreste pe muncitorii harnici „care,„vor sa munceasca"? De ce stabilirea birocrati- tica-burgheza a procedurii alegerilor în cadrul demo¬ cratiei burgheze „pure" nu este ceva arbitrar ? De ce simtul de dreptate al maselor care s-au ridicat la lupta împotriva exploatatorilor lor seculari, al maselor, care se lumineaza si se calesc în aceasta lupta înversunata trebuie sa fie mai putin dezvoltat deeît la manunchiul de birocrati, intelectuali si avocati educati în spiritul prejudecatilor burgheze ?

Kautsky este un socialist autentic,; sa nu. va încume¬ tati sa puneti la îndoiala sinceritatea acestui onorabil tata de familie, a acestui preacinstit cetatean. El este un partizan convins si înfocat al victoriei muncitorilor, al revolutiei proletare. El ar vrea doar ca filistini cu scufie de noapte în cap si flecari intelectuali mic-bur- ghezi sa întocmeasca în prealabil, înainte de începerea miscarii maselor, înainte de începerea luptei lot: în¬ versunate împotriva exploatatorilor si neaparat fara razboi civil, un regulament moderat si precis formulat al desfasurarii revolutiei...

Preaeruditul nostru Iuduska Golovliov povesteste profund indignat muncitorilor germani ca la 14.VI.1918 Corpitetul Executiv Central al Sovietelor din Rusia a hotarît sa excluda din Soviete pe reprezentantii parti¬ dului ^ socialist-revolutionar de dreapta si ai partidu¬ lui mensevie. „Aceasta masura — scrie Iuduska Kautsky, clocotind de nobila indignare — nu este în¬ dreptata împotriva unor anumite persoane care au comis anumite fapte pasibile de pedeapsa.:. Consti¬ tutia Republicii sovietice nu contine nici o dispozitie care sa prevada imunitatea deputatilor *— membri ai Sovietelor. Nu anumite persoane, ci anumite partide sînt excluse aici din Soviete" (p. 37).

Da, este într-adevar îngrozitoare aceasta intolerabila abatere de la regulile democratiei pure, cu a caror 1 espectai e îsi va face involutia revolutionarul nostru Iuduska Kautsky. Noi, bolsevicii rusi, trebuia sa faga¬ duim mai întîi imunitatea Savinkovilor & Co., Liberdanilor 281, Potresovilor („activistilor" 232) & Co., apoi sa întocmim un cod penal care sa prevada ca partici¬ parea la razboiul contrarevolutionar al cehoslovacilor sau alierea cu imperialistii germani în Ucraina sau în Gruzia împotriva muncitorilor din propria tara „este pasibila de pedeapsa", si abia dupa aceea, pe baza acestui cod penal, am fi avut, potrivit regulilor- „de¬ mocratiei pure", dreptul de a exclude din Soviete „anu¬ mite persoane . E de la sine înteles ca cehoslovacii, cate prin intermediul Savinkovilor, al Potresovilor si Liberdanilor (sau cu ajutorul agitatiei lor) primesc bani de la capitalistii anglo-francezi, ca si Krasnovii, care cu ajutorul mensevicilor din Ucraina si din Tiflis obtin obuze de la germani, ar fi stat linistiti pîna ce noi am ii elaborat un cod penal bine pus la punct si, ca democrati de cea mai pura speta, s-ar fi limitat la rolul de „opozitie"...

Nu mai putin îl indigneaza pe Kautsky faptul ca Constitutia sovietica îi priveaza de drepturi electorale pe cei „care folosesc muncitori salariati în scopul de a scoate profit", „tin muncitor la domiciliu sau un mic mester care foloseste o calfa — scrie Kautsky - pot trai si simti întocmai ca un proletar, si totusi n-au drept de vot" (p. 36).

Ce abatere de la „democratia pura" ! Ce nedreptate ! pîna acum, ce-i drept, toti marxistii considerau — si mii de fapte confirmau — ca micii patroni sînt cei mai nerusinati si mai hrapareti exploatatori ai munci¬ torilor salariati, dar Iuduska Kautsky ia, desigur, nu clasa micilor patroni (nu stiu zau cine a mai nascocit aceasta nefasta teorie a luptei de clasa ?), ci persoane izolate, exploatatori care „traiesc - si simt întocmai ca niste proletari". Faimoasa „Agnes cea econoama", pe care toata lumea o considera de mult decedata, a înviat sub pana lui Kautsky. Pe Agnes cea econoama a inventat-o si a lansat-o în literatura germana, acum cîtava decenii, un democrat „pur" burghezul Eugen Richter. El prorocea mari nenorociri de pe urma dicta¬ turii proletariatului, de pe urma confiscarii capitalului exploatatorilor, întrebîndu-se cu un aer naiv cine este capitalist în sensul juridic al acestui cuvînt. EI lua exemplul unei lenjerese sarace si econoame (,,Agnes cea econoama"), careia afurisitii de „dictatori ai pi ole- tariatului" îi iau ultimul ban. A fost o vreme când toata social-demoeratia germana facea mare haz de „Agnes cea econoama" a democratului pui' Eugen Richter.

Dar asta a fost demult, pe vremea cînd mai traia Bebel, care spunea deschis si fara ocol adevarul ca în partidul social-demoerat german sînt multi natio- nal-liberali 238, asta a fost demult, pe vremea cînd Kautsky înca nu devenise renegat.

Acum „Agnes cea econoama" a înviat în persoana ,,micului mester care tine o calfa si cape traieste si simte 'întocmai ca un proletar . Afurisitii de bolsevici îl nedreptatesc si—i iau dreptul ele vot. Ce-i drept, în Republica sovietica „orice adunare de alegatori", cum se exprima acelasi Kautsky, poate primi în rînduiile ei pe un mic mester sarac, care e legat, sa zicem, de întreprinderea respectiva, 'daca cu titlu de exceptie nu este un exploatator si daca este efectiv un om care „traieste si simte întocmai ca un proletar". Dar parca te poti bizui pe experienta de viata si pe simtul de dreptate al unei adunari formate din simpli muncitori, adunare care nu se desfasoara într-un cadru strict reglementat si care în hotarîrile sale (ce oroare !) nu este legata prin nici un statut ? Nu este oare clar ca e mai bine sa acordam drept de vot tuturor exploa¬ tatorilor, tuturor celor care folosesc muncitori sala¬ riati, decît sa riscam ca muncitorii sa nedreptateasca pe „Aignes cea econoama" si pe „micul mester care traieste si simte întocmai ca un proletar" ?

Salutati de burghezie si de social-sovinisti^[5], odiosii si nemernicii cavaleri ai renegarii n-au decît sa pone¬ greasca cît vor Constitutia noastra sovietica pentru faptul ca priveaza pe exploatatori de dreptul de vot. Este bine ca o ponegresc, pentru ca asta va grabi si va adînci sciziunea dintre muncitorii revolutionari din Europa si alde Scheidemann si Kautsky, Renau- del si Longuet, flenderson si Ramsay MacDonald, acesti vechi lideri si vechi tradatori ai socialismului.

Masele claselor asuprite, conducatorii constienti si cinstiti din rândurile proletarilor revolutionari vor fi de partea noastra. E de ajuns sa aratam acestor prole¬ tari si acestor- mase ce scrie în Constitutia noastra sovietica, si ei voi- spune îndata : acolo sînt cu ade¬ varat oameni d e - a i nostri, acolo este un ade¬ varat partid muncitoresc, un adevarat guvern munci¬ toresc. Caci el nu însala pe muncitori cu desarte fagaduieli de reforme, cum ne-au înselat toti condu¬ catorii enumerati mai sus, ci lupta în mod serios îm¬ potriva exploatatorilor, înfaptuieste în mod serios revo¬ lutia, lupta efectiv pentru eliberarea deplina a mun¬ citorilor.

Daca, dupa un an de „activitate practica", Sovie¬ tele priveaza pe exploatatori de dreptul de vot, în¬ seamna ca ele sînt într-adevar organizatii ale maselor asuprite, si nu ale social-imperialistilor si social-paci- fistilor care s-au vîndut burgheziei. Daca aceste So¬ viete au luat exploatatorilor dreptul de vot, înseamna ca ele nu sînt organe de conciliatorism mic-bur- ghez ca capitalistii, ca nu sînt organe de palavrageala parlamentara (pentru alde Kautsky, Longuet si Mac- Donald), ci organe ale proletariatului cu adevarat re¬ volutionar, care duce o lupta pe viata si pe moarte împotriva exploatatorilor.

„Brosura lui Kautsky este aproape necunoscuta aici", mi-a scris din Berlin mai zilele trecute (azi sîntera in 30.X), un tovaras bine informat; As sfatui pe ambasa¬ dorii nostri din Germania si din -Elvetia sa nu crute banii si sa cumpere întreaga editie a acestei brosuri, pentru ca, împartind-o gratuit printre muncitorii con¬ stienti, sa dezvaluie toata mârsavia acelei soeial-de- mocratii „europene" —- citeste : imperialiste si refor¬ miste — care a devenit de'mult un „hoit împutit".

La sfîrsitul brosurii sale, la p. 61 si 63, d-1 Kautsky se vaicareste amarnic ca „noua teorie" (cum numeste el bolsevismul, temîndu-se sa pomeneasca de analiza fa¬ cuta de Marx si Engels Comunei din Paris) ,,gaseste partizani pîna si în vechile democratii, cum este, de pilda, Elvetia". Pentru Kautsky „este de neînteles ca social-democ,ratii germani accepta aceasta teorie". Ba este întru totul de înteles, caci, dupa serioasele învataminte ale razboiului, masele revolutionare sînt scârbite si de cei de teapa lui Scheide.mann, si de cei de teapa lui Kantsky.

„Noi" am fost întotdeauna pentru democratie — scrie Kautsky —- si acum, asa deodata, sa renuntam la, ea !

„Noi", oportunistii social-democratiei, am fost întotdeauna împotriva dictaturii proletariatului, iar Kolh &¦ Co. au spus-o pe sleau cu ani în urma. Kautsky stie acest lucru, si zadarnic îsi închipuie ea va putea ascunde cititorilor faptul evident al ,,reve¬ nirii sale în tabara" Berhsteinilor si a Kolbilor. „Noi", marxistii revolutionari, n-am fetisizat nici¬ odata democratia „pura" (burgheza). In 1903 Fleha- nov a fost, precum se stie, un marxist revolutionar (pîna la trista cotitura care l-a adus pe pozitia unui Scheidemann rus). Si Plehanov a spus atunci la , con¬ gresul partidului, care a adoptat programul 236, ca pro¬ letariatul în revolutie va lua, la nevoie, capitalistilor dreptul de vot si va dizolva orice parlament daca acesta se va dovedi a fi contrarevolutionar. Ca toc¬ mai acest punct de vedere e singurul care corespunde marxismului, de asta se poate convinge oricine fie si numai din sus^citatele pasaje din Marx si Engels. Acest lucru reiese în chip evident din toate princi¬ piile fundamentale ale marxismului.

„Noi", marxistii revolutionari, nu vorbeam po¬ porului asa cum obisnuiau sa-i vorbeasca kautskistii ;de toate natiile, straduindu-se sa fie pe placul burghe¬ ziei, adaptîndu-se la parlamentarismul burghez, tre- cînd sub tacere caracterul burghez al democratiei con¬ temporane si cerînd numai largirea ei, promovarea ei consecventa.

„Noi" spuneam burgheziei : voi, exploatatorilor si ipocritilor, vorbiti despre democratie, dar în acelasi timp puneti la fiecare pas mii de piedici îh calea participarii maselor asuprite la viata politica. Noi ne prevalam de ceea ce spuneti si cerem, îh interesul acestor mase, largirea democratiei voastre bur¬ gheze în vederea pregatirii maselor pentru revolutie, în vederea rasturnarii voastre, a exploatatorilor. Si claca voi, exploatatorii, veti încerca sa opuneti împo¬ trivire revolutiei noastre proletare, va vom reprima fara crutare, va vom lipsi de drepturi ; mai mult de¬ bit atît : nu va vom da pline, caci în republica noastra proletara exploatatorii vor fi privati de drepturi, vor fi privati de orice, caci noi sîntem socialisti în sen¬ sul serios al acestui euvînt, si nu în sensul pe care i-1 dau alde Scheidemann si Kautsky.

Iata ce spuneam si vom spune „noi“, marxistii re¬ volutionari, si de aceea masele asuprite vor fi pentru noi si alaturi de noi, iar alde Scheidemann si Kautsky vor a junge la lada de gunoi a renegatilor

Ce este internationalismul ?

Kautsky e profund convins ca este în drept sa se considere si sa-si zica internationalist. Pe Seheide- manni el îi numeste „socialisti-guvernamentali". Lu- înd apararea mensevicilor (el nu spune deschis ca se solidarizeaza cu ei, dar îsi însuseste pe deplin vederile lor), Kautsky a aratat cît se poate de graitor de ce soi este „internationalismul" sau. Si deoarece el nu este un izolat, ci reprezentantul unui Curent care a aparut în mod necesar în cadrul Internationalei a Il-a (Longuet în Franta, Turati în Italia, Nobs si Grimm, Grabei- si Mâine în Elvetia, Ramsay MacDonald în Anglia etc.), este instructiv sa ne oprim asupra „inter- nationalismului" sau.

Subliniind ca mensevicii au fost si ei la Ziramer- wald (e o diploma, fara îndoiala, dar... cam muce¬ gaita), Kautsky prezinta astfel vederile mensevicilor, cu care e de acord :

„...Mensevicii se pronuntau pentru pace generala. Ei voiau c-a toti beligerantii sa accepte principiul : fara anexiuni si contributii. Atîta timp cît acest piin- cipiu nu va fi fost unanim acceptat, armata rusa tre¬ buia, potrivit acestui punct de vedere, sa fie oricînd gata de lupta. Bolsevicii însa cereau pace imediâta, cu orice pret ; ei erau gata sa încheie, la nevoie, o pace separata si cautau s-o impuna cu de-a sila, ma¬ rind dezorganizarea, si asa destul de mare, a arma¬ tei" (p. 27). Dupa parerea lui Kautsky, bolsevicii tre¬ buiau sa se multumeasca cu Constituanta si sa nu ia puterea:

Asadar, internationalismul lui Kautsky si al mense- vicilor se rezuma la urmatoarele : sa se ceara guver¬ nului imperialist burghez reforme, dar sa i se acorde în continuare tot sprijinul, sa se sprijine în conti¬ nuare razboiul dus de acest guvern, atîta timp cit toti beligerantii nu vor fi acceptat înca principiul : fara anexiuni si contributii. Acest punct de vedere a fost în repetate rânduri exprimat si de Turati, si de kautskiisti (Ilaase si altii), si de Longuet & Co., care declarau : noi sîntem pentru ,,apararea patriei". Din punct de vedere teoretic, aceasta denota o inca¬ pacitate totala de a se delimita de social-sovinisti si o confuzie totala în problema apararii patriei. Din punct de vedere politic, aceasta înseamna înlocuirea inter¬ nationalismului, printr-un nationalism mic-burghez si trecerea ele partea reformismului, renuntarea, la re¬ volutie.

A recunoaste, „apararea patriei" înseamna a justi¬ fica din punctul de vedere al proletariatului razboiul actual, a recunoaste ca are un caracter legitim. Si întrucit razboiul ramîne imperialist (atît sub mo¬ narhie, cit si sub republica), indiferent de locul unde se afla armatele dusmane în momentul de fata — în tara mea sau intr-o tara straina —, recunoasterea apa¬ rarii patriei înseamna de fapt sprijinirea burgheziei imperialiste, tîlharesti, înseamna o adevarata tradare a socialismului. în Rusia razboiul a continuat sa fie imperialist si sub guvernul lui Kerenski, în republica burghezo-democratica, caci era dus de burghezie, in calitatea ei de clasa dominanta (or, razboiul este „o continuare a politicii") ; tratatele secrete pentru îm¬ partirea lumii si jefuirea unor tari straine, încheiate de fostul tar cu capitalistii din Anglia si Franta constituiau o expresie deosebit de pregnanta a carac¬ terului imperialist al razboiului.

Spunînd ca acest razboi este un razboi de aparare sau revolutionar, mensevicii înselau cu nerusinare poporul, iar Kautsky, aprofoind politica mensevicilor, aproba înselarea poporului, aproba rolul jucat de acesti mici burghezi, care aduceau servicii capitalului inducând în eroare muncitorimea si înhamînd-o la carul imperialis¬ tilor. Kautsky duce o politica tipic mic-burgheza si fi- listina, închipuindu-si (si sugerînd maselor ideea ab¬ surda) ca lansarea unei lozinci ar putea schimba fon¬ dul lucrurilor. Toata istoria democratiei, burgheze spul¬ bera aceasta iluzie : pentru a însela poporul, democratii burghezi au folosit întotdeauna si folosesc si astazi orice „lozinci" vreti. Esentialul însa este sa verifici sinceri¬ tatea lor, sa confrunti vorbele cu faptele, sa nu te mul¬ tumesti cu fraze idealiste sau sarlaîanesti, ci sa cauti sa vezi realitatea de clasa. Razboiul imperialist nu în¬ ceteaza sa fie imperialist atunci cinci sarlatanii, fra¬ zeologii sau filistinii mic-burghezi lanseaza o lozinca" dulceaga, ci numai atunci cînd clasa care duce razboiul imperialist si care este legata de el prin milioane de fire (si chiar frînghii) economice este efectiv rasturnata si cînd în locul ei vine la putere clasa cu adevarat revolutionara —- proletariatul. Altfel nu te poti smulge din razboiul imperialist si nu poti evita o pace impe¬ rialista, de jaf.

Aprobînd politica1 externa a mensevicilor, deelarînd-o international ista si zimmerwaldiana, Kautsky în pri¬ mul rînd arata prin aceasta toata putreziciunea majo¬ ritatii zimmerwaldiene oportuniste (nu degeaba noi, stinga zimmerwaldiana, ne-âm delimitat imediat clei o asemenea majoritate!), iar în al doilea rînd si aceasta este esentialul -— trece de pe pozitia 'proleta¬ riatului pe aceea a micii burghezii, de pe pozitia re¬ volutionara pe cea reformista.

Proletariatul lupta pentru rasturnarea revolutionara a burgheziei imperialiste, iar mica burghezie pentru „perfectionarea" reformista a imperialismului, pentru adaptare la imperialism, în conditiile subordonarii fata de el. Pe vremea cînd Kautsky mai era înca marxist, în 1909 de pilda, cînd a scris „Drumul spre putere", el sustinea ideea inevitabilitatii revolutiei în cazul unui eventual razboi si vorbea despre apropierea unei ere de revolutii. Manifestul de la Basel din 1912 vorbeste în mod expres si categoric despre revolutie proletara chiar în legatura cu razboiul imperialist dintre gru¬ purile german si englez care a si izbucnit în 1914. Iar în 1918. cînd datoi'ita razboiului era revolutiilor a în¬ ceput efectiv, Kautsky, în loc sa explice inevitabilitatea lor. în loc sa-si concentreze gîndirea asupra tacticii revolutionare, asupra mijloacelor si metodelor de pre¬ gatire în vederea revolutiei si sa le elaboreze pîna Ia capat, a început sa numeasca internationalista tactica reformista a mensevicilor. Ce altceva este aceasta daca nu renegare?

Kautsky îi lauda pe mensevici pentru faptul ca au insistat asupra pastrarii capacitatii de lupta a armatei.

Dl îi blameaza pe bolsevici pentru faptul ca au cautat sa agraveze „dezorganizarea armatei", si asa destul de dezorganizata. Aceasta înseamna sa lauzi reformismul si subordonarea fata de burghezia imperialista, în¬ seamna sa blamezi revolutia si sa te dezici de ea. Caci pastrarea capacitatii de lupta a armatei însemna — si a fost efectiv sub guvernul Kerenski — pastrarea unei armate cu comandament burghez (chiar daca era re¬ publican). Toata lumea stie —— si desfasurarea eveni¬ mentelor a confirmat în chip evident — ca datorita cadrelor de comanda kcrniloviste aceasta armata repu¬ blicana era patrunsa ide spirit Jcornilovist. Ofiterimea burgheza nu putea sa nu fie kornilovista, nu putea sa nu încline spre imperialism, spre reprimarea prin vio¬ lenta a proletariatului. A lasa neatinse toate radacinile razboiului imperialist, toate pietrele de temelie ale dic¬ taturii burgheze, a drege pe ici pe colo vechiul edi¬ ficiu., a-1 mai vopsi pe alocuri („reforme") — iata la ce se reducea în fapt tactica mensevica.

Si dimpotriva, „dezorganizarea" armatei a fost si este o necesitate pentru orice revolutie mare. Caci armata este cel mai anchilozat instrument de sprijinire a ve-> chiului regim, cel mai sigur reazem al disciplinei bur¬ gheze, cel mai docil instrument de sprijinire a domi¬ natiei capitalului, de mentinere si de Cultivare a su¬ punerii oarbe si a subordonarii oamenilor muncii fata de capital. Contrarevolutia nu a tolerat niciodata si nu putea sa tolereze muncitori înarmati alaturi de armata, în Franta — scrie Engels —, dupa fiecare revolutie muncitorii erau înarmati ; „de aceea pentru burghezii aflati la cîrnaa statului cea dintii porunca era dezar¬ marea muncitorilor" 237. Muncitorii înarmati constituiau embrionul unei armate noi, celula organizatorica a unei noi orînduiri sociale. A strivi aceasta celula, a nu o lasa sa creasca era cea dintîi porunca a burgheziei. Cea din¬ tii porunca a oricarei revolutii victorioase -— si este un lucru pe care Marx si Engels l-au subliniat în re¬ petate rînduri — era sa distruga armata veche, s-o su¬ prime, s-o înlocuiasca cu una noua 238. Noua clasa so¬ ciala, în drumul ei spre dominatie, nu putea niciodata si nu poate nici acum sa ajunga la aceasta dominatie si s-O consolideze altfel deeît descorhip unind complet armata veche („dezorganizare !“ — tipa, în legatura eu aceasta, micii-burghezi reactionari sau pur si simplu lasi), altfel deeît trecînd prin aceasta extrem de grea si extrem de chinuitoare perioada, fara nici o armata (prin aceasta perioada chinuitoare a trecut si marea re¬ volutie franceza), altfel deeît formînd treptat, în con¬ ditiile grele ale razboiului civil, o armata noua, o dis¬ ciplina noua, o noua organizatie militara a clasei noi. A fost un timp cînd istoricul Kautsky întelegea acest lucru. Renegatul Kautsky l-a uitat.

Ce drept are Kautsky sa-i numeasca pe Scheidemanni „socialisti guvernamentali" cînd el însusi aproba tactica mensevicilor în revolutia rusa ? Sprijinindu-1 pe Ke- renski si intrînd în guvernul prezidat de el, mense- vicii au fost si ei socialisti guvernamentali de aceeasi factura. Kautsky nu va putea în nici un chip sa evite aceasta concluzie daca va încerca sa puna problema clasei dominante care duce razboiul imperialist. Dar el ocoleste cu grija problema clasei dominante, problema obligatorie pentru un marxist, caci daca ar pune-o s-ar demasca imediat ca renegat.

Kautskistii în Germania, longuetistii în Franta, Turati & Co. în Italia rationeaza astfel : socialismul presupune egalitatea si libertatea natiunilor, autodeterminarea lor ; de aceea, cînd tara noastra este atacata sau cînd teritoriul nostru este invadat de trupe inamice, noi, socialistii, avem dreptul si datoria sa ne aparam patria. Din pxjnct de vedere teoretic însa, acest rationament este sau o adevarata batjocura la adresa socialismului, sau un truc sarlatanesc, iar din punct de. vedere prac- tic-pplitic el coincide cu felul de a judeca al unui taran extrem de înapoiat, care n-are nici cea mai mica idee despre caracterul social, de clasa al razboiului si despre sarcinile unui partid revolutionar într-o perioada de razboi reactionar.

Socialismul este împotriva violentei fata de natiuni. Acest lucru este incontestabil. Dar socialismul este în genere împotriva violentei fata de oameni. Totusi, în afara de anarhistii crestini si de tolstoieni, nimeni n-a tras înca de aici concluzia ca socialismul este împotriva violentei revolutionare. A vorbi deci despre „violenta" în general, fara a analiza conditiile care determina deosebirea dintre violenta revolutionara si cea reac¬ tionara, înseamna a fi un mic-burghez care se dezice de revolutie sau înseamna pur si simplu sa te înseli pe tine însuti si pe altii cu ajutorul unui rationament sofistic.

Acelasi lucru se poate spune si desjpre violenta fata de natiuni. Orice razboi consta în violenta fata de natiuni, dar aceasta nu-i împiedica pe socialisti sa fie pentru un razboi revolutionar. Problema fundamentala care se pune în fata unui socialist (daca nu e un rene¬ gat) este .caracterul de clasa al razboiului, Razboiul im¬ perialist din 19J4——1918 este un razboi între doua gru¬ puri ale burgheziei imperialiste pentru împartirea lumii, pentru împartirea prazii, pentru jefuirea si sugrumarea natiunilor mici si slabe. Asa a fost apreciat razboiul în Manifestul de la Basei din 1912, si aceasta, apreciere a fost confirmata de fapte. Nu e socialist acela care pa¬ raseste acest punct de vedere asupra razboiului.

Cînd un german sub domnia lui Wilhelm sau un francez sub guvernarea lui Clemenceau spune : eu, ca socialist, am dreptul si datoria sa-mi apar patria atunci cînd dusmanul îi calca pamîntul, avem de-a face aici nu cu rationamentul unui socialist, al unui internatio¬ nalist, al unui proletar revolutionar, ci cu rationamen¬ tul unui nationalist mic-burghez. Caci în acest ratio¬ nament dispare lupta revolutionara de plasa a munci¬ torului împotriva capitalului, dispare aprecierea raz¬ boiului, în totalitatea lui, din punctul de vedere al bur¬ gheziei mondiale si din acela al proletariatului mon¬ dial, dispare adica internationalismul si nu ramîne de- oît un nationalism îngust si rigid. Tarii mele i s-a faeUt o nedreptate, iestul nu ma intereseaza — iata la ce se reduce acest rationament, iata în ce consta îngus¬ timea lui mic-burghezo-nationalista. Este acelasi lucru ca si cînd cineva ar spune cu privire la diferite cazuri individuale de folosire a violentei împotriva unei per¬ soane : socialismul este împotriva violentei, de aceea prefer sa comit o tradare decît sa stau la închisoare.

Cînd un francez, un german sau un italian spune : socialismul este împotriva violentei fata de natiuni, de aceea ma apar atunci cînd dusmanul mi-a cotropit tara, el tradeaza socialismul si internationalismul. Caci un Om care vorbeste astfel vede numai ,,tara“ lui si pune mai presus de orice „propria" sa... burghezie, fara'a se gîndi ia legaturile internationale care fac ca razboiul sa fie un razboi imperialist si ca propria sa burghezie sa fie o veriga în lantul jafului imperialist.

Toti micii burghezi si toti taranii înapoiati si obtuzi judeca la fel cu renegatii kautskisti si longuetisti, la fel cu Turati & Co., zicînd : dusmanul este în tara meâ, restul nu ma intereseaza ^[6].

Un socialist, un proletar revolutionar, un interna¬ tionalist judeca altfel : caracterul (reactionar sau re¬ volutionar) al unui razboi nu depinde de faptul cine-a atacat'-si în a cui tara se afla „dusmanul", ci de faptul care clasa duce razboiul, ce politica este continuata prin intermediul acestui razboi ? Daca este un razboi impe¬ rialist, reactionar, adica un razboi între doua grupuri mondiale ale burgheziei imperialiste, agresive, tâlha¬ resti, reactionare, atunci burghezia din orice tara (cluar si dintr-o tara mica) se transforma intr-un partas la jaf, iar sarcina mea, sarcina unui reprezentant al proleta¬ riatului revolutionar, este de a pregati revolutia prole¬ tara mondiala, ca u ni c a salvare de la grozaviile unui macel mondial. Trebuie sa judec nu din punctul de vedere al tarii „mele" (caci asa judeca numai un jalnic micrburghez obtuz si nationalist, care nu întelege ca nu e decît o jucarie în mîinile burgheziei imperialiste), ci din punctul de vedere al participarii mele la prega¬ tirea, propagarea si grabirea sosirii revolutiei pro¬ letara-mondiale.

Iata ce este internationalismul, iata care este sarcina unui internationalist, a unui muncitor revolutionar, a unui socialist adevarat. Iata ce adevar elementar ,,a uitat" renegatul Kautsky. Iar renegarea lui devine si mai evidenta atunci cînd de la aprobarea tacticii na¬ tionalistilor mie-burghezi (a mensevicilor în Rusia, a 1 Onguetistilor în Franta, a lui Turati în Italia, a lui H a ase & Co. în Germania) el trece Ia critica tacticii bolsevice. Iata aceasta critica :

„La baza revolutiei bolsevice se afla presupunerea ca ea va fi punctul de plecare al unei revolutii generale în Eu¬ ropa ; ca Initiativa îndrazneata a Rusiei va fi un imbold pen¬ tru ridicarea proletarilor din Europa întreaga.

în cadrul unei asemenea presupuneri era, fireste, indife¬ rent ce forme va lua pacea separata încheiata de Rusia, ce poveri si ce pierderi teritoriale (textual : mutilari, Verstumme- lungen) va aduce ea poporului rus, pe interpretare va da ea autodeterminarii natiunilor- Era de asemenea indiferent daca Rusia este sau nu este în stare sa se apere. Potrivit acestei conceptii, revolutia europeana urma sa fie cea mai buna apa¬ rare a revolutiei ruse si sa aduca tuturor popoarelor de pe fostul teritoriu rusesc o autodeterminare reala si deplina.

O revolutie în Europa, care ar fi instaurat si consolidat acolo socialismul, urma sa fie de asemenea un mijloc pentru înlaturarea piedicilor pe care star ea de înapoiere economica a tarii le pune în calea înfaptuirii productiei socialiste în Rusia.

Toate acestea sînt perfect logice si bine întemeiate daca se porneste de la presupunerea ca revolutia rusa trebuie ne¬ aparat s-o declanseze pe eea europeana. Dar ce va fi în ca¬ zui cînd acest lucru nu se va întîmpla ?

Pîna în momentul de fata, aceasta presupunere nu s-a adeverit. Iar acum proletarilor din Europa 11 se aduce învi¬ nuirea ca au parasit si au tradat revolutia rusa. Este o în¬ vinuire adusa unor necunoscuti, caci pe cine vreti sa faceti raspunzator pentru comportarea proletariatului european (p. 28).

Si Kautsky rumega iarasi si iarasi ideea ca Marx, Engels si Bebel s-au înselat nu o data în previziunile l-or -cu privire la izbucnirea revolutiei, dar ca nu si-an cladit niciodata tactica pe asteptarea izbucnirii revo¬ lutiei „intr-un termen anumit“ (p. 29), pe cita vreme bolsevicii, pretinde el, „au mizat totul pe o singura carte, pe aceea a revolutiei europene generale".

într-adins am reprodus acest pasaj atît de lung, pen¬ tru a arata cititorului în chip graitor oît de „abil" falsi¬ fica Kautsky marxismul, substituindu-i o conceptie mic- burgheza .vulgara si reactionara.

în primul rînd, a atribui adversarului o prostie evi¬ denta, pentru a o putea spulbera apoi, este o metoda de care uzeaza oamenii nu prea inteligenti. Daca bol¬ sevicii si-ar fi cladit tactica'pe asteptarea izbucnirii re¬ volutiei în -celelalte tari într-un termen anumit, ei ar,fi comis, incontestabil, o mare prostie. Dar partidul bolsevic n-a comis-o : în scrisoarea mea catre munci¬ torii americani (20.VIII.1918) am subliniat în mod ex¬ pres ca sîntem departe de a l'ace o astfel de prostie, spunînd ca noi contam pe revolutia americana, dar ca nu o asteptam la un termen anumit *. în polemica mea cu eserii de stînga si cu „comunistii de stînga" (ia- nuarie-martie 1918) am dezvoltat în repetate rînduri aceeasi idee. K'autsky a recurs la o mica, la o foarte mica falsificare, si pe aceasta falsificare si-a construit critica sa la adresa bolsevismului. Kautsky a bagat în aceeasi oala tactica care conteaza pe o revolutie euro¬ peana într-un termen mai mult sau mai putin apro¬ piat. dar nu într-un termen anumit, si tactica care con¬ teaza pe o revolutie europeana într-un termen anumit. Un mic fals, mic de tot !

A doua tactica este o prostie. Prima este obligatorie pentru un marxist, pentru orice proletar revolutionar si pentru orice internationalist ; obligatorie, caci nu¬ mai ea tine seama, într-un mod just din punctul de ve¬ dere al marxismului, de situatia obiectiva generata de razboi în toate tai'ile europene, numai ea corespunde sarcinilor internationaliste ale proletariatului. Substituind importantei probleme a bazelor tacticii revolutionare în general problema marunta a greselii pe care revolutionarii bolsevici ar fi putut s-o comita, dar n-au comis-o, Kautsky s-a dezis în chip fericit de tactica revolutionara în general.

Renegat în politica, în domeniul teoriei el nu stie nici macar sa puna problema premiselor obiective ale tac¬ ticii revolutionare.

Si aici am ajuns la punctul al doilea.

In al doilea rînd, un marxist este obligat sa conteze pe revolutia europeana atunci cînd exista o situatie revolutionara.. Este un adevar elementar al marxismu¬ lui ca tactica proletariatului socialist nu poate sa fie aceeasi în cazul cînd exista o situatie revolutionara si în cazul cînd nu exista o asemenea situatie.

Daca Kautsky ar fi pus aceasta problema, obligatorie pentru un marxist, el s-ar fi convins ca raspunsul :nu poate fi decît în defavoarea tezei sale. Cu mult înainte de razboi, toti marxistii, toti socialistii erau de acord ca razboiul european va crea o situatie revolutionara. Pe vremea cînd Kautsky nu era înca renegat, el recu¬ nostea clar si categoric acest lucru, atît în 1902 („Re¬ volutia sociala") cît si în 1909 („Drumul spre putere"). L-a recunoscut, în numele întregii Internationale a Il-a, si Manifestul de Ici Basel : nu degeaba social-sovinistii si kautskistii („centristii", oamenii care oscileaza între revolutionari si oportunisti) din toate tarile se tem ca de foc de respectivele pasaje din Manifestul de Ia Ba¬ sel !

Prin urmare, asteptarea unei situatii revolutionare în Europa nu era o idee fixa a bolsevicilor, ei parerea ge¬ nerala a tuturor marxistilor. Daca» în dorinta de a sc eschiva de la acest adevar incontestabil, Kautsky re¬ curge la afirmatia goala ca bolsevicii „au crezut întot¬ deauna în atotputernicia violentei si a vointei", el nu face decît sa debiteze o fraza lipsita de continut, me¬ nita sa disimuleze faptul ca el, Kautsky, fuge — si fuge în mod rusinos — de problema situatiei revolu¬ tionare.

Mai departe. S-a creat sau nu s-a creat în fapt o situa¬ tie revolutionara ? Nici aceasta întrebare n-a stiut s-o puna Kautsky. Raspunsul Ia ea ni-1 dau faptele econo¬ mice : foametea si ruina, provocate pretutindeni de razboi, denota ivirea unei situatii revolutionare. Ras¬ punsul la aceasta întrebare ni-1 dau si faptele politice : înca din 1915 s-a conturat clar, în toate tarile, un pro¬ ces de scindare a vechilor partide socialiste, care putre¬ zisera, un proces de îndepartare a maselor proletare de conducatorii soeial-sovinisti si de orientare a acestor mase spre stinga, spre ideile si starile de spirit revolu¬ tionare, spre conducatorii revolutionari.

La 5 august 1918, cînd Kautsky îsi scria brosura, nu¬ mai un om care se teme de revolutie si o tradeaza putea sa nu vada aceste fapte. Iar acum, la sfîrsitul lunii octombrie 1918, revolutia creste în vazul tuturor si foarte repede -intr-o serie de tari din Europa. ^Re¬ volutionarul" Kautsky, care vrea sa fie considerat mar¬ xist ca si pîna acum, s-a dovedit a fi un filistin miop, care — asemenea filistinilor din 1847, luati în rîs de Marx — nu vede revolutia care se apropie ! !

Am ajuns la punctul al treilea.

In al treilea rînd, care sînt particularitatile tacticii revolutionare în conditii cînd exista o situatie revo¬ lutionara în Europa ? Devenind un renegat, Kautsky s-a temut sa puna aceasta întrebare, obligatorie pen¬ tru un marxist. Kautsky judeca ca un filistin mic-bur- Shez tipic sau ca un taran înapoiat : a început sau nu ,,revolutia europeana .generala" ? Daca a început, este si el gata sa devina revolutionar ! Dar — remarcam noi — atunci fiecare lichea (de felul acelora care reu¬ sesc uneori sa se strecoare acum printre victoriosii bol¬ sevici) se va declara revolutionar !

Daca nu, el, Kautsky, întoarce spatele revolutiei ! El nu întelege cîtusi de putin adevarul ca revolutionarul marxist se deosebeste, de filistin si de micul burghez prin aceea ca stie sa propage în rîndurile maselor îna¬ poiate ideea necesitatii revolutiei care se apropie, sa dovedeasca inevitabilitatea ei, sa explice foloasele ei pentru popor si sa pregateasca în vederea ei proletaria¬ tul si toate masele muncitoare si exploatate.

Kautsky atribuie bolsevicilor o ineptie, si anume ca ei ar fi mizat totul pe o singura carte, contînd ca re¬ volutia europeana va începe la un termen anumit.

Aceasta ineptie s-a întors acum împotriva lui, caci tocmai din spusele lui rezulta ca tactica bolsevicilor ar fi fost justa daca revolutia europeana s-ar fi produs pîna la 5 august 1918 ! Aceasta zi este mentionata de Kautsky ca data la care îsi .scria el brosura. Iar Cînd la cîteva saptamîni dupa acest 5 august s-a vazut clar ca revolutia e pe punctul de a izbucni într-o serie de tari europene, au iesit la iveala, în toata splendoarea lor, întreaga sa atitudine de renegat, de falsificator al marxismului, toata incapacitatea lui de a judeca în mod revolutionar si chiar de a pune în mod revolutionar problemele !

Atunci cînd proletarii din Europa sînt învinuiti de tradare, aceasta este o învinuire’ adusa unor necunos¬ cuti, scrie Kautsky.

Gresesti, d-le Kautsky ! Uita-te în oglinda si vei ve¬ dea pe „necunoscutii" împotriva carora este îndreptata aceasta învinuire. Kautsky face pe naivul, el se preface ca nu întelege cine a adus aceasta învinuire si ce sens are ea. In realitate însa, Kautsky stie foarte bine ca aceasta învinuire a fost si este adusa de „cei de stinga" din Germania, de spartachisti, de Eiebknecht si prie¬ tenii lui. Aceasta învinuire exprima constiinta clara a faptului ca, sugrumînd Finlanda, Ucraina, Uetonia si Estonia, proletariatul german a tradat revolutia rusa (si pe cea internationala). Aceasta învinuire este îndrep¬ tata în primul rînd si în cea mai mare masura nu îm¬ potriva masei, care e întotdeauna tinuta în chingi, ci împotriva conducatorilor, care, asemenea lui Scheide- mann si Kautsky, nu si-au îndeplinit si nu-si îndepli¬ nesc datoria de a desfasura în mase agitatie revolu¬ tionara, propaganda revolutionara, munca revolutionara îndreptata împotriva inertiei acestora, si care au actio¬ nat si actioneaza în fapt împotriva instinctelor si na¬ zuintelor revolutionare care mocnesc întotdeauna în adîncul maselor clasei asuprite. Scheidemannii au tra¬ dat proletariatul si au trecut de partea burghe¬ ziei în mod direct, brutal, cinic si, în majoritatea ca¬ zurilor, din interes. Kautskistii si longuetistii au facut acelasi lucru, sovaind, oscilînd, cU privirile atintite spre cei care erau mai tari în momentul respectiv. In tot ce a scris în timpul razboiului, Kautsky a cautat sa adoar¬ ma spiritul revolutionar, în loc sa-l întretina si sa-l dezvolte.

Faptul ca Kautsky nici nu întelege marea însemna¬ tate teoretica si însemnatatea agitatorica si propagan¬ distica si mai mare a „învinuirii" aduse proletarilor din Europa ca au tradat revolutia rusa, — acest fapt va ramîne ca un monument, istoric care simbolizeaza tîrnpi rea mic-burgJb,eza a liderului „de duzina" al social- democratiei (germane oficiale ! Kautsky nu întelege ca, în conditiile .regimului de cenzura din „imperiul" ger¬ man, aceasta „învinuire" este aproape singura forma în care socialistii germani care n-au tradat socialismul.

Liebknecht si prietenii lui, îsi exprima chemarea lor catre muncitorii germani de a matura pe alde Schei- demann si Kautsky, de a înlatura asemenea „condu¬ catori", de a se debarasa de propaganda lor obtuza si vulgara, de a trece peste ei si de a porni în pofida lor, peste capul lor, pe drumul care duce la revolutie :

Kautsky nu întelege acest lucru. Atunci cum ar putea ei sa înteleaga tactica bolsevicilor ? De la un om care în genere se dezice de revolutie te poti astepta sa cînta- reasca si sa aprecieze conditiile de dezvoltare a revolu¬ tiei într-un caz dintre cele mai „dificile" ?

Tactica bolsevicilor a fost justa, a fost singura tac¬ tica internationalista, caci nu se baza pe teama lasa de revolutia mondiala, pe „neîncrederea" mic-burgheza în ea, pe dorinta îngust-nationalista de a apara „pro¬ pria" patrie (patria propriei burghezii) fara „a se sin¬ chisi" de rest, ci pe aprecierea justa (unanim admisa înainte de razboi, înainte de renegarea social-sovinis- tilor si a social-pacifistilor) a situatiei revolutionare din Europa. Aceasta tactica era singura tactica înter- nationalista, deoarece îngaduia sa se realizeze maxi¬ mum din ceea ce se putea face într-o singura tara pentru dezvoltarea, sprijinirea si trezirea revolutiei în tea,te tarile. Justetea acestei tactici a fost confirmata de succesul ei enorm, caci bolsevismul a devenit azi bolsevism mondial (nu datorita meritelor bolsevicilor rusi, ci datorita profundei simpatii de care se bucura pretutindeni în mase o tactica care e revolutionara în fapt), a dat o ideologie, o teorie, un program si o tactica care se deosebesc în mod concret, în practica, ele soci al-so vi n ism si de social-pacifism. Bolsevismul a dat lovitura de gratie vechii si putredei Interna¬ tionale a celor de teapa lui Scheidemann si Kautsky. llenaudel si bonguet, Henderson si MacDonald, care so vor înhaita acum unii cu altii visînd la „unitate" si Încercând sa reînvie hoitul. Bolsevismul a creat bazele ideologice si tactice ale Internationalei a IlI-a, eu ade¬ varat proletara si comunista, care tine seama atît de cuceririle epocii de dezvoltare pasnica, cit si de expe¬ rienta epocii ele revolutii care a început.

Bolsevismul a popularizat în lumea întreaga ideea „dictaturii proletariatului", a tradus aceste cuvinte de origine latina mai întîi în limba rusa, iar apoi în toate limbile lumii, aratînd, prin exemplul Puterii sovietice, ca muncitorii si taranii saraci, chiar daca apartin unei tari înapoiate, chiar daca sînt dintre cei mai putin ex¬ perimentati, mai putin culti si mai putin obisnuiti cu organizarea, au fost în stare, înfruntînd greutati ne¬ maipomenite si luptînd împotriva exploatatorilor (pe esre îi sustinea burghezia din lumea întreaga), sa mentina timp de un an întreg puterea oamenilor mun¬ cii, sa creeze o democratie incomparabil mai înalta si mai larga decît toate democratiile care au existat în lume pîna acum, sa înceapa înfaptuirea practica a so¬ cialismului prin activitatea creatoare’a zeci de milioane de muncitori si de tarani.

Bolsevismul a stimulat în fapt dezvoltarea revolutiei proletare în Europa si în America într-o masura atît de mare, cum n-a reusit s-o faca pîna acum nici un partid din nici o tara. In timp ce muncitorii din lu¬ mea întreaga îsi dau din ce în ce mâi bine seama ca tactica unora ca Scheidemann si Kautsky nu i-a izbavit de razboiul imperialist si de robia salariata în care îi tine burghezia imperialista; ca aceasta tactica rin poate servi drept model pentru toate tarile, în acelasi timp masele proletare din toate tarile îsi dau din ce în ce mai bine seama cia bolsevismul a aratat calea justa pentru curmarea grozaviilor razboiului si ale imperia¬ lismului, ca bolsevismul poate servi camodel de tactica pentru toti.

Nu numai revolutia proletara din întreaga Europa, ci si revolutia proletara mondiala se maturizeaza va- zînd cu ochii, si ea a fost -ajutata, grabita si sprijinita de victoria proletariatului din Rusia. Sînt suficiente toate acestea pentru victoria deplina a socialismului ?

Fireste ca nu. O singura tara nu poate sa faca mai mult. Dar, datorita Puterii sovietice, aceasta singura tara a facut totusi atît de mult, incit daca mîine Pu¬ terea sovitetica din Rusia ar fi sugrumata de imperialis¬ mul mondial, sa zicem, în urma unei întelegeri între imperialismul german si cel anglo-francez, chiar si în acest caz —- cel mai rau dintre toate -— tactica bolse¬ vica s-ar dovedi a fi fost foarte folositoare socialis¬ mului si a fi sprijinit dezvoltarea invincibilei revo¬ lutii mondiale.

O încercare de a intra în gratiile burgheziei cu ajutorul unei "analize economice"

Dupa cum am mai spus, cartea lui Kautsky ar fi trebuit sa se intituleze — daca ar fi ca titlul sa redea în mod just continutul — nu - „Dictatura proletariatului", ci „Repetarea unor atacuri burgheze împotriva bol¬ sevicilor".

Vechile „teorii" mensevice cu privire la caracterul burghez al revolutiei ruse, adica vechile încercari men¬ sevice de a denatura marxismul (respinse de Kautsky în 1905 !), ne sînt din nou oferite apum de teoreticianul nostru. Va trebui sa ne oprim asupra acestei probleme, oricît de plicticoasa ar fi ea. pentru marxistii rusi. Revolutia rusa este o revolutie burgheza, spuneau înainte de 1905 toti marxistii din. Rusia. Mensevicii, substituind marxismului liberalismul, deduceau de aici : prin urmare, proletariatul nu trebuie sa mearga mai departe de ceea ce este acceptabil pentru bur¬ ghezie1, el trebuie sa duca o politica de întelegere cu ea. Bolsevicii spuneau ca aceasta este o teorie bur- ghezo-liberala. Burghezia vrea ca transformarea sta¬ tului sa fie efectuata în chip burghez, reformist, si nu revolutionar, pe cit posibil cu pastrarea monarhiei, .a proprietatii funciare mosieresti etc. Proletariatul tre¬ buie sa duca pîna la capat revolutia burghezo-demo- cratica, fara a se lasa „legat" de reformismul burghe¬ ziei. Raportul fortelor de clasa în revolutia burgheza a fost formulat de bolsevici în felul urmator : prole¬ tariatul, alatut îndu-si taranimea, neutralizeaza bur¬ ghezia liberala si distruge pîna la capat monarhia, rîn- duielife medievale, proprietatea funciara mosiereasca. In alianta proletariatului cu taranimea în general se manifesta caracterul burghez al revolutiei, caci tara¬ nimea în general este formata din mici producatori care stau pe terenul productiei de marfuri. Apoi, adaugau tot atunci bolsevicii, proletariatul îsi alatura întregul serai.proletariat, (pe toti cei ce muncesc si sînt ex¬ ploatati), neutralizeaza taranimea mijlocasa si ras¬ toarna burghezia : în aceasta consta revolutia socia¬ lista, spre deosebire de cea burghezo-democ'ratica. (Vezi brosura mea : „Doua tactici" *, aparuta în 1905 si reti¬ parita în culegerea „în 12 ani", Petersburg, 1907).

In 1905 Kautsky a participat în mod indirect la aceasta controversa 23!>, dînd, la niste întrebari puse de Piehanov, pe atunci mensevic, un raspuns în care în fond s-a pronuntat împotriva lui, ceea ce a stîrnit pe vremea aceea comentarii deosebit de ironice în presa bolsevica. Acum Kautsky nu sufla o vorba macar des¬ pre controversele de atunci (se teme sa nu-1 demaste propriile lui declaratii !) si astfel îl lipseste pe cititorul german de orice posibilitate de a întelege esenta ches¬ tiunii. D-l Kautsky rtu. putea sa spuna în 1918 munci¬ torilor germani ca în 1905 s-a pronuntat pentru alianta muncitorilor cu taranii, iar nu cu burghezia liberala, si nici în ce conditii preconiza el aceasta alianta si ce program recomanda pentru ea.

.Sub pretextul unei „analize economice" si recurgînd la fraze grandilocvente despre „materialismul istoric", Kautsky, care între timp a evoluat în sens retrograd, preconizeaza acum subordonarea muncitorului fata de burghezie, rumegînd, cu ajutorul unor citate din lu¬ crarile mensevicului Maslov, vechile conceptii liberale ale mensevicilor ; cu aceleasi citate ni se demonstreaza ideea noua ca Rusia este o tara înapoiata si din aceasta idee noua se trage o concluzie veche, în sensul ca în- tr-o revolutie burgheza nu trebuie sa mergem mai de¬ parte decît burghezia ! Si asta în pofida â tot ce au spus Marx si . Engels atunci cînd au facut comparatie între revolutia burgheza din 1789—1793 în Franta si revolutia burgheza din 1848 în Germania ! 240.

înainte de a trece la „argumentul" principal si la continutul esential al „analizei economice" din brosura lui Kautsky, trebuie sa relevam ca chiar primele fraZe denota din partea autorului o curioasa confuzie de idei sau o insuficienta aprofundare a ideilor :

„Baza economica a Rusiei — vesteste „teoreticianul" nostru — o constituie si astazi agricultura, si anume mica gospodarie taraneasca. De pe urma ei traiesc aproximativ 4/r> sau poate chiar 5/° d i n populatie" (p. 45). în primul rînd, s-a întrebat oare stimabilul nostru teoretician cîti exploatatori pot fi în rîndurile acestei mase de mici producatori ? Desigur ca nu mai mult de J/io din numarul lor total, iar la orase si mai putin, caci acolo marea productie este mai dezvoltata.

Sa luam chiar o cifra neverosimil de mare, sa admi¬ tem ca l/r, din numarul total al micilor producatori sînt exploatatori care pierd dreptul de vot. Si în acest caz. va reiesi ca cei 66% de delegati bolsevici de la Con¬ gresul al V-lea al Sovietelor reprezentau majoritatea populatiei. La aceasta mai trebuie adaugat faptul ca printre eserii de stînga a fost întotdeauna o parte con¬ siderabila care se pronunta pentru Puterea sovietica, adica în principiu toti eserii de stînga au fost pentru Puterea sovietica, iar atunci cînd o pai-te din ei au pornit rascoala-aventura din iulie 1918, din fostul lor partid s-au desprins doua partide noi : „narodnicii co¬ munisti" si „comunistii revolutionari" 241 (printre cai-e se afla eseri de stînga marcanti, pe care si vechiul partid îi desemnase pentru importante posturi de stat ; din primul partid face parte, de pilda, Zaks, iar din cel de-al doilea Kolegaev). Asadar, însusi Kautsky a infirmat — fara sa vrea! — basmul ridicol ca bol¬ sevicii ar reprezenta doar minoritatea populatiei.

în al doilea rînd, s-a gîndit oare stimabilul nostru teoretician la faptul ca micul pi'oducator agricol osci¬ leaza inevitabil între proletariat si burghezie ? Kautsky ,,a uitat" acest adevar marxist, pe care-1 confirma toata istoria contemporana a Europei, si l-a „uitat" la mo¬ mentul potrivit, caci el, adevarul acesta, spulbera defi¬ nitiv toata „teoria" mensevicâ reeditata de Kautsky ! Daca n-ar fi „uitat" acest adevar, el n-ar fi putut hega necesitatea dictaturii proletariatului într-o tara în care precumpanesc micii producatori agricoli. — — —

Sa examinam acum continutul esential al „analizei economice" a teoreticianului nostru.

Este indiscutabil ca Puterea sovietica ekte 6 dictatura, spune Kautsky. „Dar este ea oare o dictatura a prole¬ tariatului ?“ (p. 34).

„Dupa Constitutia sovietica, taranii alcatuiesc,, majoritatea populatiei care are dreptul sa participe la opera de legiferare si de guvernare. Ceea ce ne este înfatisat ca dictatura a -pro¬ letariatului — daca ar fi promovat în mod consecvent si daca este în genere posibil ca o clasa sa exercite direct dicta¬ tura, ceea ce numai un partid poate sa faca — s-ar dovedi a fi în realitate o dictatura a taranimii" (p. 35).

Si, cît se poate de multumit de aceasta argumentare arhiprofunda si extrem de ingenioasa, bunul Kautsky încearca sa faca spirite : „S-ar parea, asadar, ca în¬ faptuirea cea mai putin dureroasa a socialismului este asigurata atunci cînd e data pe mina taranilor" (p. 35).

într-un mod cît se poate de amanuntit si 'eu o serie de arhisavante citate din scrierile semiliberalului Mas- lov, teoreticianul nostru demonstreaza ideea noua ca taranii sînfc interesati ca cerealele sa se vînda la preturi mari, ca salariile muncitorilor de la orase sa fie mici etc. etc. Aceste idei noi, în treacat fie zis, sînt expuse într-o maniera cu atît mai plicticoasa, cu cît se acorda mai putina atentie iehbmenelor cu adevarat ridi din perioada postbelica, de pilda faptului ca în schimbul cerealelor taranii cer marfuri si nu bani, ca taranilor le lipsesc uneltele, care nu pot fi procurate în cantitatea necesara, oricât s-ar plati pentru ele. Despre aceasta însa vom vorbi in mod special mai încolo.

Asadar, Kautsky îi învinuieste pe bolsevici, învinuieste partidul proletariatului ca a dat pe rnîna ta¬ ranimii mic-:burgheze dictatura, înfaptuirea socialismu¬ lui. Foarte bine, domnule Kautsky! Dar care ar trebui •sa .fie, dups, luminata d-tale parere, atitudinea parti-d ului proletar fata de taranimea mtc-burgheza ?

Teoreticianul nostru a preferat sa treaca sub1 tacere aceasta problema, probabil pentru ca si-a adus aminte de proverbul : „Vorba e de argint, tacerea e de aur'".

Dar el s-a tradat prin rationamentul urmator :

„La începutul existentei Republicii sovietice, Sovietele ta¬ ranesti erau organizatii ale t iii'tii /.itîiiL în general. Acum aceasta republica proclama ca Sovietele sînt organizatii ale proletarilor sl ale taranilor saraci. Taranii înstariti pierd dreptul de vot în alegerile pentru Soviete. Taranul sarac e considerat ca un produs permanent sl de masa al reformei agrare socialiste în conditiile «dictaturii proletariatului»"

Ce ironie ucigatoare ! In Rusia, aceeasi ironie poate li auzita de la orice burghez : ei jubileaza sl rîd eu totii ca Republica sovietica recunoaste deschis existenta ta¬ ranilor saraci. Ei îsi bat joc de socialism. E dreptul lor. Dar un „socialist" care rîde de faptul ca, dupa patru ani de razboi extrem de ruinator, mai sînt la noi — si vor mai fi mult timip — tarani saraci, un astfel de „so¬ cialist" a putut sa apara numai în conditiile unei re¬ negari în masa.

Ascultati mai departe :

„...Republica sovietica intervine în relatiile dintre taranii saraci si cei bogati, dar nu prinlr-o noua repartizare a pa- tnîntului. Pentru a înlatura lipsa de pîine la orase, se Ui¬ mit la sate detasamente de muncitori înarmati care rechizi¬ tioneaza de la taranii bogati surplusurile de cereale. O parte din aceste cereale se dau populatiei de la orase, iar alta — taranilor saraci" (p. 48).

Socialistul si marxistul Kautsky este, bineînteles, pro¬ fund indignat la gîndul ca aceasta masura ar putea- sa fie extinsa dincolo de împrejurimile marilor orase (iar la noi ea se aplica într-adevar în toata tara). Socialis¬ tul si marxistul Kautsky remarca sententios, cu inimi¬ tabila, incomparabila si admirabila siguranta de sine (sau obtuzitate) a filistinului : „...Ele (exproprierile ta¬ ranilor înstariti) introduc un nou element de neliniste si de razboi civil în procesul de productie... (razboiul civil introdus în „procesul de .productie", asta e deja ceva supranatural !) „...a carui normalizare reclama im¬ perios liniste si siguranta" (p. 49).

Da, da, pentru linistea si siguranta exploatatorilor si a speculantilor de cereale, care ascund surplusurile de cereale, saboteaza legea monopolului cerealelor si înfometeaza populatia oraselor, se cuvine, bineînteles, ca marxistul si -socialistul Kautsky sa ofteze si sa verse lacrimi. Cu totii sîntem socialisti, marxisti si in¬ ternationalisti —— striga, în cor domnii Kautsky, ITein- rich Weber (Viena), Longuet (Paris), MacDonald (Lon¬ dra) etc. — cu totii sîntem pentru revolutia clasei mun¬ citoare, -dar numai... numai cu conditia sa nu fie tul¬ burate linistea si siguranta speculantilor de cereale! Si aceasta murdara atitudine de slugoi ai capitalistilor, noi o camuflam sub paravanul unei referiri „marxiste la nevoile „procesului de productie"... Daca asta se numeste marxism, ce trebuie sa întelegem atunci prin slugarnicie fata de burghezie ?

Priviti la ce rezultate ajunge teoreticianul nostru. Pe de o parte el îi învinuieste pe bolsevici ca prezinta drept dictatura a proletariatului dictatura taranimii, iar pe de alta parte ne învinuieste ca introducem razboiul civil la sate (noi consideram ca aceasta constituie un merit al nostru), ca trimitem Iti sate detasamente de muncitori înarmati care proclama deschis ca înfaptu¬ iesc „dictatura proletariatului si a taranimii sarace", o ajuta pe aceasta din urma, confisca de ia specu¬ lanti si de la taranii- bogati surplusurile de cereale, pe [perf] acestia le ascund în pofida legii monopolului cerealelor.

Pe de o parte, teoreticianul nostru marxist militeaza pentru democratia pura si cere ca clasa revolutionara — conducatorul celor ce muncesc si sînt exploatati -— sa se supuna majoritatii populatiei (inclusiv, deci, exploatatorilor), iar pe de alta parte el invoca împotriva noastra inevitabilitatea caracterului burghez al revo¬ lutiei — burghez pentru ca taranimea, în totalitatea ei, se situeaza pe terenul relatiilor sociale burgheze — si în acelasi timp pretinde ca apara punctul de vedere marxist, proletar, de clasa !

în loc de „analiza economica" a rezultat o haraba¬ bura si o confuzie nemaipomenita ; în loc de mar¬ xism — crâmpeie de doctrine liberale si propovâduirea unei atitudini servile fata de burghezie si de chiaburi.

Problema pe care a încurcat-o Kautsky a fost pe de¬ plin lamurita de bolsevici înca în 1905. Da, revolutia noastra este o revolutie burgheza atîta timp cit mer¬ gem împreuna cu taranimea luata în intregzii ei. De acest lucru noi ne-am dat seama cit se poate de clar, si începînd din 1905 l-am spus de sute si mii de ori ; nici¬ odata n-am încercat sa sarim peste aceasta treapta ne¬ cesara a procesului istoric sau s-o suprimam prin de¬ crete: Sfortarile Iui Kautsky ele „a demonstra" ca noi am fi gresit în acest punct nu fac decît Sa demonstreze confuzia care domneste în conceptiile sale si teama sa de a-si aminti de ceea ce a scris în 1905, eînd nu era înca renegat.

Dar în 1917, începînd din aprilie, deci cu mult înainte de Revolutia din Octombrie, înainte de a fi luat pu¬ terea, noi spuneam deschis si explicam poporului : acum revolutia nu se va putea opi’i aici, caci tara a mers înainte, a mers înainte si capitalismul, ruina a atins proportii nemaipomenite, si aceasta va face sa fie imperios necesar (indiferent daca vrea ci¬ neva sau nu vrea acest lucru) sa se mearga înainte, spre socialism. Caci altfel nu se poate merge înainte, altfel nu poate fi salvata tara sfîsiata de razboi, altfel nu pot fi usurate chinurile celor ce muncesc si sînt exploatati.

Lucrurile s-au petrecut întocmai asa cum am spus noi. Mersul revolutiei a confirmat justetea rationamen¬ tului nostru. Mai întâi. împreuna cu „întreaga" tara¬ nime împotriva monarhiei, împotriva mosierilor, îm¬ potriva rînduielilor medievale (si în aceasta masura re¬ volutia ramîne burgheza, burghezo-democratica). Apoi împreuna cu taranimea saraca, împreuna cu semipro- letariatul, împreuna cu toti exploatatii împotriva ca- pitalismului, deci si împotriva bogatasilor de la sate, a chiaburilor, a speculantilor, si în aceasta masura revo¬ lutia devine socialista. A încerca sa .ridici în mod arti¬ ficial un zid chinezesc între una si cealalta, a încerca sa le desparti una de alta prin altceva cZecîfc prin gradul de pregatire, a proletariatului si prin gradul de reali¬ zare a unirii lui cu saracimea satelor înseamna a de¬ natura în mod flagrant marxismul, a-1 vulgariza, a-i substitui liberalismul. Aceasta ar însemna ca sub para¬ vanul unor referiri pseudosavante la caracterul pro¬ gresist al burgheziei în raport cu feudalismul sa stre¬ cori apararea reactionara a burgheziei în raport cu pro¬ letariatul socialist.

Tocmai de aceea, printre altele, reprezinta Sovietele o forma si un tip de democratie incomparabil supe¬ rioare, pentru ca, unind si atragînd în viata politica masa muncitorilor si a taranilor, ele constituie baro¬ metrul cel mai sensibil — si mai apropiat de „popor" (în sensul în care Marx vorbea în 1871 despre o re¬ volutie cu adevarat populara) 242 — al dezvoltarii sii cresterii maturitatii politice, de clasa, a maselor. Con¬ stitutia sovietica nu a fost scrisa dupa cutare sau cu¬ tare „plan", n-a fost conceputa în cabinete, n-a fost impusa maselor muncitoare de catre juristi burghezi. Nu, aceasta Constitutie a izporît din dezvoltarea luptei, ¦le clasa, pe masura ce se coceau contradictiile de clasa. Marturie în aceasta privinta stau tocmai faptele pe care Kautsky e nevoit sa le recunoasca.

La început Sovietele cuprindeau întreaga taranime. Lipsa de maturitate, starea înapoiata si incultura ta¬ ranilor saraci au facut ca conducerea sa se concen¬ treze în mîinile chiaburilor, ale bogatasilor, ale capi¬ talistilor si ale intelectualilor mic-burghezi. Aceasta a fost perioada de dominatie a micii burghezii, a men- sevicilor si a eserilor (si numai niste natîngi sau re¬ negati de teapa lui Kautsky îi pot coiisidera socialisti pe unii si pe ceilalti). Mica burghezie oscila inevita¬ bil între dictatura burgheziei (Kerenski, Kornilov, Sa- vinlcov) si dictatura proletariatului, caci, în virtutea particularitatilor fundamentale ale situatiei ei econo¬ mice, 'mica burghezie nu este capabila de vreo actiune de sine statatoare. In treacat fie zis, Kautsky se de¬ zice întru totul de marxism atunci cînd, analizînd re¬ volutia rusa, se multumeste cu notiunea juridica, formala, de „democratie", care serveste burgheziei pen¬ tru a-si disimula dominatia si pentru a însela masele, uitînd Ca în fapt „democratia" exprima uneori dicta¬ tura burgheziei, ‘iar alteori reformismul neputincios al micii burghezii care se supune acestei dictaturi etc. Dupa Kautsky rezulta ca într-o tara capitalista au existat partide burgheze, a existat un partid proletar urmat de majoritatea proletariatului, de masa lui (bob sevicii), dar nu au existat partide mic-burgheze ! Men- sevicii si eserii n-au avut radacini, de clasa, radacini mic-burgheze !

Oscilarile micii burghezii, ale mensevicilor si ale ese¬ rilor au lamurit masele si au îndepartat de acesti „con¬ ducatori" majoritatea covîrsitoare a acestor mase, toate „paturile de jos", pe toti proletarii si semiproletaiii. în Soviete au dobîndit precumpanire bolsevicii (la Pe- trograd si la Moscova — în preajma lunii octombrie 1917), iar în rîndufile eserilor si ale mensevicilor s-a adîncit sciziunea.

Revolutia bolsevica victorioasa a însemnat sfîrsitul oscilarilor, a însemnat lichidarea completa a monar¬ hiei si a proprietatii funciare mosieresti (pîna ia Re¬ volutia din Octombrie aceasta din urma nu fusese liciudata). Revolutia burgheza a fost dusa de noi pîna la capat. Taranimea, în întregul ei, a mers împreuna c\i noi. Antagonismul dintre ea si proletariatul socialist nu se putea manifesta dintr-o data. Sovietele grupau taranimea general. Diferentierea de clasa în sinul taranimii nu se cristalizase înca, nu iesise înca la iveala.

Acest proces a avut loc în vara si toamna anului 1918. Rascoala contrarevolutionara a cehoslovacilor a trezit chiaburimea. Rusia ti fost strabatuta de un val de ras¬ coale chiaburesti. Nu din ¦carti sau din ziare, ci clin viata a învatat saracimea satelor ca interesele ei nu se pot împaca eu interesele chiaburilor, ale bogatanilor, ale burgheziei satesti. Ca orice partid mic-burghez, „eserii de stinga" reflectau oscilarile maselor si de aceea in vara anului 1918 s-au scindat : o parte a trecut alaturi de cehoslovaci (rascoala de la Moscova, cînd Prosian, punînd stapînire pe telegraf — pentru o singura ora! —‘ vestea Rusiei rasturnarea bolsevicilor, apoi a urmat tradarea lui Murâviev, comandantul-sef al ar¬ matei trimise împotriva ¦cehoslovacilor 243 etc.) ; cea¬ lalta parte, de carei am vorbit mai sus, a ramas alaturi de bolsevici.

Accentuarea lipsei de alimente la orase punea tot mai acut problema introducerii monopolului cereale¬ lor (pe care teoreticianul Kautsky ,,a uitat-o“ în ana¬ liza lui economica, plina de idei învechite scoase acum zece ani din scrierile lui Maslov !).

Statul vechi, mosieresc si burghez, si chiar cel demo- crat-republican trimitea la sate detasamente înarmate care se aflau de fapt la dispozitia burgheziei. Acest lu¬ cru d-1 Kautsky nu-1 stie ! In asta el nu vede „dictatura burgheziei", doamne fereste ! Asta e „democratie pura", mai ales daca s-ar fi facut cu aprobarea unui parla¬ ment burghez ! Ca Avksentiev si S. Maslov, în cîrdasie cu alde Kerenski, Tereteli si alti eseri si mensevici de teapa lor, au patronat în vara si toamna anului 1917 arestari de membri ai comitetelor agrare — astea sînt lucruri despre care Kautsky „n-a auzit" nimic si pe care Ae trece sub tacere !

Totul este ca un stat burghez care exercita dictatura burgheziei prin intermediul unei republici democratice nu poate sa marturiseasca în fata poporului ca el, sta¬ tul, slujeste burghezia ; el nu poate sa spuna adevarul ¦si e nevoit sa recurga ia fatarnicie.

Un stat de tipul Comunei însa, Statul sovietic, spune deschis poporului adevarul, declarind ca el reprezinta dictatura proletariatului si a taranimii sarace, cîstigînd de partea sa, tocmai cu acest adevar, zeci si zeci de milioane de noi cetateni care în orice republica demo¬ cratica sînt tinuti în întuneric si pe care Sovietele îi antreneaza pe fagasul politicii, al democratiei, îi atrag la conducerea statului. Republica sovietica trimite la sate detasamente de muncitori înarmati, si în pri¬ mul rînd pe muncitorii cei mai înaintati, pe cei din capitale. Acesti muncitori du- socialismul la sate, atrag de partea lor saracimea, o organizeaza si o lumineaza, o ajuta sa înfrînga împotrivirea burgheziei.

Toti oamenii bine informati .si care au avut ocazia sa viziteze satele spun ca abia acum, în vara si toamna anului 1918, satul nostru îsi face propria sa revolutie „din Octombrie" (adica revolutia proletara). Se produce o cotitura. Ridicarea saracimii si extinderea „comite¬ telor saracimii" iau locul valului de rascoale chiabu- resti. In armata creste numarul comisarilor, ofiterilor si comandantilor de divizii si armate iesiti din rîndurile muncitorilor. In timp ce prostanacul de Kautsky, spe¬ riat de criza din iulie (1918) 244 si de urletele burgheziei, alearga servil în urma acesteia si scrie o întreaga bro¬ sura patrunsa de convingerea ca bolsevicii se afla în ajunul rasturnarii lor de catre taranime ; în timp ce prostanacul acesta vede in desprinderea eserilor de stinga o „îngustare" (p. 37) a cercului celor care îi sprijina pe bolsevici, -r— adevaratul cerc al partizanilor bolsevismului se largeste enorm, caci zeci si zeci de milioane de tarani saraci se trezesc la viata politica de sine statatoare, eliberîndu-se de sub tutela si in¬ fluenta chiaburilor si a burgheziei satesti.

Am pierdut sute de eseri de stinga, de intelectuali lipsiti de caracter, de chiaburi, dar am cîstigat mi¬ lioane de tarani saraci ^[7].

La un an dupa revolutia proletara din capitale, cu ajutorul si sub influenta el a fost înfaptuita revolutia proletara pîna si în cele mai îndepartate colturi de tara ; ea a întarit definitiv* Puterea sovietica si bolse¬ vismul si a dovedit definitiv ca în interiorul tarii nu exista forte împotriva lui.

Pz'oletariatul din Rusia, dupa ce a desavîrsit, îm¬ preuna cu întreaga taranime, revolutia burghezo-democratica, a trecut definitiv la revolutia socialista atunci cînd a reusit sa scindeze satul, sa-si alature pe proletarii si pe semiproletarii satelor, sa-i uneasca împotriva chiaburilor si a burgheziei, inclusiv bur¬ ghezia taraneasca.

Daca proletariatul bolsevic din capitale si din marile centre industriale n-ar fi fost în stare sa uneasca în jurul lui saracimea satelor împotriva taranimii bo¬ gate, aceasta ar fi fost o dovada ca Rusia „nu e coapta" pentru revolutia socialista, taranimea ar fi ramas „în¬ treaga", adica ar fi ramas sub conducerea economica, politica si spirituala a chiaburilor, a bogatanilor, a burgheziei, iar revolutia n-ar fi depasit limitele revo¬ lutiei burghezo-democratice. (Dar, în paranteza fie spus, nici prin aceasta nu s-ar fi dovedit ca proletariatul nu trebuia sa ia puterea, caci numai el a dus intr-adevar pîna la capat revolutia burghezo-democratica, numai el a facut ceva serios pentru grabirea revolutiei pro¬ letare mondiale, numai el a creat Statul sovietic, al doilea pas, dupa Comuna, în directia fauririi unui stat socialist.)

Daca, pe de alta parte, fara a astepta sa se produca diferentierea de clasa la sate si fara s-o fi pregatit si promovat, proletariatul bolsevic ar fi încercat îndata, în octbmbrie-noiembrie 1917, ,,sa decreteze" razboiul civil sau „introducerea socialismului" la sate, daca ar fi încercat sa mearga înainte fara un bloc provizoriu (o alianta proprie) cu întreaga taranime, fara o serie de concesii facute taranimii mijlocase etc., — asta ar fi fost o denaturare blanquista a marxismului, o încercare a minoritatii de a-si impune vointa majori¬ tatii, ar fi fost o absurditate teoretica, o dovada de ne¬ întelegere a faptului ca o revolutie taraneasca generala este înca o revolutie burgheza si ca într-o tara înapoiata ea poate fi transformata în revolutie socialista numai pi intr-o serie de tranzitii, de trepte intermediare. Kautsky a încurcat toate datele acestei extrem de im¬ portante probleme politice si teoretice, iar în practica s-a dovedit a fi pur si simplu un lacheu al burgheziei, care face zarva împotriva dictaturii proletariatului. O confuzie similara, daca nu una si mai mare, a creat Kautsky într-o alta problema extrem de importanta si de mare interes, si anume problema daca a fost just conceputa din punct de vedere principial si apoi ju¬ dicios înfaptuita activitatea legislativa a Republicii so¬ vietice în domeniul transformarii agrare — aceasta ex¬ trem de dificila si extrem de importanta transformare socialista. jSloi am fi nespus de recunoscatori oricarui marxist vest-european care, dupa ce va fi luat cu¬ nostinta fie si numai de cele mai importante docu¬ mente, ar face o analiza critica a politicii noastre, caci prin aceasta ne-ar da un mare ajutor si cir ajuta si revolutia care se maturizeaza în lumea întreaga. In loc de critica însa, Kautsky ofera în domeniul teoriei o nemaipomenita confuzie de idei, care transforma mar¬ xismul în liberalism, iar în domeniul practicii -— rauvoi¬ toare atacuri filistine, lipsite de continut, împotriva bol¬ sevicilor. Sa lasam pe cititor sa judece :

„Datorita revolutiei, mentinerea marii proprietati funciare devenise imposibila. Acest lucru era cit se poate de clar. Trecerea ei în mîinile populatiei taranesti nu mai putea fi evitata..." (Inexact, domnule Kautsky : atitudinii diferitelor clase în aceasta problema d-ta îi substitui ceea ce e „clar" pentru d-ta ; istoria revolu¬ tiei a dovedit ca guvernul de coalitie al burgheziei cu mica burghezie, cu mensevicii si cu eserii a dus o po¬ litica de mentinere a marii proprietati funciare. Do¬ vada în aceasta privinta stau, îndeosebi, legea lui S. Maslov si arestarile de membri ai comitetelor agrare 245. Fara dictatura proletariatului, „populatia ta¬ raneasca" nu l-ar fi învins pe mosierul care se unise cu capitalistul.)

„...Dar nu exista unitate de vederi în ceea ce priveste formele în care urma sa fie înfaptuita aceasta trecere.. Erau posibile solutii diferite..." (Pe Kautsky îl preocupa,, mai presus de orice, „unitatea de vederi" a „socialisti¬ lor", indiferent cine ar fi acela care sar intitula astfel. El uita ca principalele clase ale societatii capitaliste tre¬ buie sa ajunga la solutii diferite.) „...Din punct de ve¬ dere socialist, lucrul cel mai rational ar fi fost ca marile mosii sa treaca în proprietatea statului si ca ta¬ ranii care pîna atunci lucrasera pe ele ca muncitori salariati sa le lucreze de aci înainte în tovarasie. Dar aceasta solutie presupune existenta unei clase de mun¬ citori agricoli, care lipseste în Rusia. O alta solutie ar fî putut sa fie trecerea marilor mosii în proprietatea sta¬ tului, urmata de împartirea lor în loturi mici care sa fie date în arenda taranilor cu pamînt putin. In acest caz s-ar mai fi înfaptuit ceva din socialism..."

Ca întotdeauna, Kautsky ocoleste fondul problemei, recurgînd la faimoasa formula : pe de o parte nu putem sa nu recunoastem, iar pe de alta parte trebuie sa admitem. El pune alaturi. diferite solutii, fara a-si pune întrebarea — singura realista, singura judicioasa din punct de vedere marxist — care trebuie sa fie treptele de tranzitie de la capitalism la comunism în cutare si cutare conditii specifice. în Rusia exista muncitori agricoli salariati, dar numarul lor e mic, iar Kautsky n-a atins problema — pusa de Puterea sovie¬ tica — cum sa se treaca la lucrarea pamântului în cadrul comunelor si al întovarasirilor. Mai curios ca orice este însa faptul ca în arendarea loturilor mici de pamînt Kautsky vrea sa vada „ceva din socialism .

în realitate, asta este o lozinca mic-burgheza, care n-are nimic „socialist" în ea. Daca „statul" care da în arenda pamînt nu va fi un stat de tipul Comunei, ci o republica burgheza parlamentara (si tocmai pe ea o presupune mereu Kautsky), arendarea pamîntului în lotur i mici va fi o reforma tipic liberala. Kautsky trece sub tacere faptul ca Puterea sovie¬ tica a desfiintat orice proprietate asupra pamîntului. Si nu numai atît ; el comite un fals grosolan, citind decretele Puterii sovietice îii asa fel încît esentialul 5a fie omis.

Dupa ce declara ca „mica productie tinde la pro¬ prietatea privata deplina asupra mijloacelor de pro¬ ductie", ca Adunarea constituanta ar fi fost „singurul for eu autoritate" in masura sa împiedice împartirea (afirmatie care va stîrni în Rusia hohote de rîs, caci toata lumea stie ca muncitorii si taranii recunosc numai autoritatea Sovietelor si ca Adunarea consti¬ tuanta a devenit o lozinca a cehoslovacilor si a mosie¬ rilor), Kautsky continua :

„Unul dintre primele decrete ale guvernului sovietic a stabilit : I. Proprietatea mosiereasca asupra pamîntului se desfiinteaza imediat, fara nici o despagubire. 2. Pamînturile mosieresti, precum si toate domeniile coroanei, pamînturile manastiresti si bisericesti, cu tot inventarul lor viu si mort, cu toate acareturile si accesoriile lor, trec la dispozitia co¬ mitetelor agrar© de plasa de pe lînga Sovietele judetene de deputati ai taranilor, pîna în momentul cînd Adunarea con¬ stituanta va rezolva problema pamîntului".

iCitînd numai aceste doua puncte, Kautsky conchide:

„Referirea la Adunarea constituanta a ramas litera moarta. In fapt, taranii din fiecare plasa puteau sa faca ce voiau cu painîntul" (p. 47).

Iata mostre care ilustreaza „critica" facuta de Kautsky ! Iata o lucrare „savanta" care seamana mai degraba cu un fals. .Cititorului german i se sugereaza ideea ca bolsevicii au capitulat în fata taranimii în problema proprietatii private asupra pamîntului ! ca bolsevicii au lasat la aprecierea taranilor din fiecare unitate administrativa („din fiecare plasa") sa faca ce vor !

In realitate însa, decretul citat de Kautsky — primul decret, publicat la 26 octombrie 1917 (stil vechi) contine nu doua articole, ci cinci, plus cele opt articole din „mandat", cu mentiunea ca acesta din urma „tre¬ buie sa serveasca drept îndreptar".

în articolul al treilea al decretului se spune ca gos¬ podariile, trec „î n m vinile poporulu i“, ca „in¬ ventarierea exacta a întregii averi confiscate" si asigurarea „celei mai stricte paze revolutionare" sînt obligatorii. Iar în mandat se spune ca „dreptul de pro¬ prietate privata asupra pamîntului se desfiinteaza pen¬ tru totdeauna", ca „terenurile cu culturi speciale" „nu sînt supuse împartirii", ca „tot inventarul agricol, viu si mort, de pe pamânturile confiscate trece, fara des¬ pagubire, în folosinta exclusiva a statului sau a obstii, în functie de întinderea si de importanta acestor pa- mînturi", ca „tot pamîntul intra în fondul agrar al în¬ tregului popor".

Mai departe : concomitent cu dizolvarea Adunarii constituante (5.1.1918), Congresul al III-lea al Sovie¬ telor a adoptat „Declaratia drepturilor poporului mun¬ citor si exploatat" ?, care a intrat acum în Legea fundamentala a Republicii sovietice. în articolul II, PCt. 1, al acestei declaratii se spune ca „proprietatea privata asupra pamîntului este desfiintata" si ca „mo¬ siile si fermele model sînt declarate bunuri 'ale între¬ gului popor".

Prin urmare, referirea la Adunarea constituanta nu a ramas litera moarta, caci o alta institutie populara reprezentativa, care se bucura de o autoiîtate incom¬ parabil mai mare în rândurile taranilor, si-a asumat sarcina rezolvarii problemei agrare.

Mai departe. La (3 (19) februarie 1918 a fost publicata Legea cu privire la socializarea pamântului, lege care confirma ,înca o data desfiintarea oricarei proprietati asupra pamântului si pune la dispozitia autoritatilor sovietice, sub controlul organelor federale ale Puterii sovietice, atât pamântul cât si întregul inventar agricol aflat în proprietate privata ; în sarcina organelor care dispun, de pamânt intra „dezvoltarea gospodariei colective — mai avantajoasa în sensul economisirii de munca si de produse — pe seama gospodariilor individuale în scopul trecerii la gospodaria so¬ cialista" (art. 11, punctul e).

Introducând folosinta egalitara a pamântului, la prin¬ cipala întrebare : „cine. are drept de folosinta asupra pamântului ?", aceasta lege raspunde :

(A.rt. 20) „In cuprinsul Republicii Sovietice Federative Ruse pot folosi terenuri, atît pentru nevoi obstesti cît si pentru nevoi personale : A) In scopuri eultural-educative : 1) statul, prin organele Puterii sovietice (federale, regionale, guberniale, judetene, de plasa si satesti) ; 2) organizatiile obstesti (sub controlul si cu aprobarea organelor locale ale Puterii sovie¬ tice). B) Pentru îndeletniciri agricole : 3) comunele agricole ; 4) întovarasirile agricole ; 5) asociatiile agricole ; 6) diferite familii si persoane..."

Dupa cum vede cititorul, Kautsky a denaturat cu desavârsire lucrurile si a prezentat cititorului german intr-o lumina cu totul falsa politica agrara si legislatia agrara a statului proletar din Rusia.

Cît pidveste problemele teoretice importante, funda¬ mentale, pe acestea Kautsky nici n-a stiut sa le puna !

Aceste probleme sînt urmatoarele :

(1) folosinta egalitara a pamântului si

(2) nationalizarea pamântului, — î'aportul dintre aceste doua masuri si socialism, în general, raportul dintre ele si trecerea de la capitalism la comunism, în special.

(3) Lucrarea în comun a pamântului, ca trecere de la agricultura mica, farâmitata, la marea agricultura colectiva ; corespunde oare cerintelor socialismului modul cum aceasta problema este pusa în legislatia sovietica ?

ln legatura cu prima problema e necesar sa stabilim, înainte de toate, doua fapte esentiale : (a) semnir ficatia democratic-progresista si democratic-revolutio- nara a lozincii folosirii egalitare a pamîntului a fost subliniata de bolsevici atît în analiza experientei anu¬ lui 1905 (ma x-efer, de pilda, la lucrarea mea despre problema agrara in prima revolutie rusa *), cît si în 1917, înainte de Revolutia din Octombrie, cînd am vorbit în termeni cît se poate de categorici despre acest lucru, (b) A dop tind legea cu privire la socializarea pa¬ mîntului, lege al carei „suflet" îl constituie lozinca fo¬ losirii egalitare a pamîntului, bolsevicii au declarat cît se poate de precis si de categoric : aceasta idee nu este a noastra, nu sîntem de acord cu aceasta lozinca, dar consideram ca e de datoria noastra s-o înfaptuim, pentru ca aceasta este revendicarea majoritatii covârsi¬ toare a taranilor. Or, cînd e vorba de idei si de re¬ vendicari ale majoritatii oamenilor muncii, trebuie sa lasam ca ei însisi sa se convinga de insuficienta lor ; asemenea revendicari nu pot fi nici „suprimate" si nici nu se poate „sari" peste ele. Noi, bolsevicii, vom ajuta taranimea sa se convinga de insuficienta lozincilor mic-burgheze si sa treaca cît mai repede si mai usor la cele socialiste.

Un teoretician marxist care prin analiza sa stiintifica ar fi vrut sa ajute revolutia muncitoreasca ar fi trebuit sa raspunda, în primul rînd, la întrebarea daca e adeva¬ rat ca ideea folosirii egalitare a pamîntului are o semni¬ ficatie democratic-revolutionara, semnificatia unei lo¬ zinci care proclama ducerea pîna la capat a î'evolutiei burghezo-democratice, iar în al doilea rînd, la întreba¬ rea daca just au procedat bolsevicii asigurând cu voturile lor adoptarea legii mic-burgheze cu privire la folosirea egalitara a pamîntului (si respectând-o în mod loial). Kautsky n-a stiut nici macar sa observe care este, din punct de vedere teoretic, miezul problemei !

Kautsky nu va reusi niciodata sa demonstreze ca ideea folosirii egalitare a pamîntului nu are o semnificatie progresista si revolutionara în revolutia burghezo-d.e- mocratica. Mai departe nu poate sa mearga aceasta revolutie. Dusa fiind pîna la capat, ea dezvaluie cu atît mai limpede, mai repede si mai usor în fata maselor insuficienta solutiilor burghezo-democratice, ne¬ cesitatea de a le depasi, de a trece la socialism. Taranimea, dupa ce a rasturnat taiismul si clasa mo¬ sierilor, viseaza la înfaptuirea folosintei egalitare a pa¬ mîntului, si nici o forta nu s-ar putea pune în calea taranilor care au scapat si de mosieri si de statul bur- ghezo-parlamentar, republican. Proletarii spun tarani¬ lor : va vom ajuta sa ajungeti la un capitalism ,,ideal* , caci folosirea egalitara a pamîntului nu e decît ideali¬ zarea capitalismului din punctul de vedere al micului producator, dar în acelasi timp va vom arata insufi¬ cienta acestei lozinci, necesitatea trecerii la lucrarea în comun a pamîntului.

Ar fi interesant de vazut cum ar încerca Kautsky sa demonstreze injustetea unei asemenea conduceri de catre proletariat a luptei taranimii !

Kautsky a preferat sa ocoleasca problema...

Apoi, Kautsky a înselat pur si simplu pe cititorii germani, ascunzîndu-le ca în legea cu privire la pa¬ mânt Puterea sovietica a dat o preferinta neta comu¬ nelor si întovarasirilor, punîndu-le pe primul plan. împreuna cu taranimea pîna la desavîrsirea revo¬ lutiei burghezo-democratice, — împreuna cu partea sa¬ raca, proletara si semiproletara a taranimii, înainte, spre revolutia socialista ! Aceasta a fost politica bolse¬ vicilor, si aceasta era unica politica marxista.

Dar Kautsky se încurca, nefiînd în stare sa puna nici macar o singura problema ! Pe de o parte, el nu se încumeta sa spuna ca proletariatul trebuie sa se desparta de taranime în problema folosirii egalitare a pamîntului, caci el, Kautsky, îsi dâ seama de absur¬ ditatea unei asemenea despartiri (de altfel, în 1905, cînd nu era înca renegat, Kautsky s-a pronuntat clar si categoric pentru alianta dintre muncitori si tarani ca o conditie a victoriei revolutiei). Pe de alta parte însa, el citeaza aprobativ platitudinile liberale ale mensevb cului Maslov, care „demonstreaza" caracterul utopic si reactionar al egalitatii mic-burgheze din punctul de vedere al socialismului si trece sub tacere caracterul progresist si revolutionar al luptei mic-burgheze pentru egalitate, pentru folosirea egalitara a pamîntului, din punctul de. vedere al revolutiei burghezo-democratice.

Kautsky se încurca în contradictii fara sfîrsit : citi¬ torii au retinut desigur ca (în 1918) Kautsky insista asupra caracterului burghez al revolutiei ruse. El cere (în 1918) : nu depasiti cadrul acestei revolutii ! Si tot el vede „ceva din socialism" (pentru revolutia burgheza) în'tr-o reforma mic-burgheza ca aceea a arendarii de mici loturi de pamînt taranilor saraci (adica în ceva care se apropie de înfaptuirea folosintei egalitare a pa¬ mîntului) ! !

înteleaga cine poate !

In plus, Kautsky da dovada de o incapacitate filistina de a tine seama de politica reala a unui anumit partid. El citeaza frazele mensevicului Maslov, dar nu vrea. sa vada politica reala a partidului mensevic în 1917, cînd acesta, în „coalitie" cu mosierii si cu cadetii, a sustinut în fapt reforma agrara liberala si politica de întelegere cu mosierii, (dovada : arestarile de membri ai comitetelor agrare si proiectul de lege al lui S. Maslov).

Kautsky n-a observat ca frazele lui P. Maslov cu privire la caracterul reactionar si utopic al egalitatii mic-burgheze camufleaza de fapt politica mensevica, care este o politica de întelegere a taranilor cu mosierii (adica de înselare a taranilor de catre mosieri) în locul rasturnarii revolutionare a mosierilor de catre tarani.

- Bun „marxist" e Kautsky, nimic de zis !

In realitate, bolsevicii au fost aceia care au facut o distinctie neta între revolutia burghezo-democratica si cea socialista : ducînd pîna la capat pe cea dintii, ei au deschis drumul pentru trecerea la cea de-a doua. Aceasta este singura politica revolutionara, singura po¬ litica marxista !

Degeaba repeta Kautsky spiritele serbede ale libe¬ ralilor : „Nicaieri si niciodata taranii cu gospodarie mica 11-au trecut la productie colectiva sub influenta unor convingeri teoretice" (p. 50).

Foarte spiritual !

Nicaieri si niciodata taranii cu gospodarie mica ai unei tari mari n-au fost sub influenta unui stat proletar.

Nicaieri si niciodata taranii cu gospodarie mica n-au ajuns la faza luptei de clasa fatise a taranilor saraci împotriva celor bogati, lupta care sa mearga pîna la razboi civil între ei, in conditii cînd taranii saraci beneficiaza de sprijinul propagandistic, politic, eco¬ nomic si militai' al puterii de stat proletare. Nicaieri si niciodata îmbogatirea speculantilor si a bogatasilor de pe urma razboiului nu luase ase¬ menea proportii, în conditiile unei asemenea ruinari a maselor taranimii.

Kautsky repeta idei învechite si rumega argumente i asuflate, temîndu-se sa se gîndeasca macar la noile sarcini ale dictaturii proletariatului.

Dar atunci cînd taranii, stimabile Kautsky, duc lipsa de unelte pentru mica productie, iar statul pro¬ letar îi ajuta sa-si procure masini pentru lucrarea în comun a pamîntului, este oare asta o actiune de „con¬ vingere teoretica" ? —

Ba ti ecem la problema nationalizarii pamîntului. Narodnicii nostri, inclusiv eserii de stînga, sustin ca masura înfaptuita la noi nu înseamna nationalizarea pamîntului. Din punct de vedere teoretic, ei n-au dreptate. Atîta timp cît ramînem în cadrul productiei de marfuri si al capitalismului, desfiintarea proprietatii private asupra pamîntului înseamna nationalizarea lui. Cuvîntul „socializare" exprima numai tendinta, dorinta, pregatirea trecerii la socialism.

Care trebuie sa fie deci atitudinea marxistilor fata de nationalizarea pamîntului ?

Kautsky nici aici nu se pricepe sa puna problema pe plan teoretic sau — ceea ce este si mai rau — cauta cu buna stiinta s-o ocoleasca, desi din publicistica rusa se stie ca el cunoaste vechile controverse ale mar¬ xistilor rusi în problema nationalizarii pamîntului, în problema municipalizarii (trecerea marilor mosii la dispozitia organelor locale de autoadministrare) si a împartirii lui.

O adevarata batjocura .la adresa marxismului este afirmatia lui Kautsky ca trecerea marilor mosii în mîinile statului si arendarea lor în loturi mici tara¬ nilor cu pamînt putin ar înfaptui „ceva din socialism . Noi am aratat deja ca aici nu e nici urma de socia¬ lism. Mai mult chiar : aceasta nu înseamna nici ma¬ car revolutie burghezo-democratica dusa pîna la capat. Marea nenorocire a lui Kautsky este ca a dat crezare mense vicii or. De aici a rezultat un lucru curios : Kaut¬ sky, care sustine ca revolutia noastra are un caracter burghez si care reproseaza bolsevicilor ca si-au pus în gînd sa mearga spre socialism, prezinta el însusi drept socialism o reforma liberala, fara ca aceasta reforma sa implice lichidarea completa a tuturor rîn- duielilor medievale în relatiile de proprietate fun¬ ciara ! Ca si sfatuitorii sai mensevici, Kautsky s-a do¬ vedit a fi un aparator al burgheziei liberale, care se teme de revolutie, si nu un apai'ator al revolutiei bur- ghezo-democratice consecvente.

Intr-adevar, de ce sa fie transformate în proprietate de stat numai marile mosii si nu toate pamânturile ? Prin aceasta burghezia liberala asigura, în limitele maxime posibile, mentinerea rînduielilor vechi (adica minimum de consecventa în revolutie) si înlesneste, în masura maxima posibila, revenirea la vechea stare de lucruri. Burghezia radicala, adica aceea care duce piua la capat revolutia burgheza, militeaza pentru nationalizarea paminlului.

Kautsky, care în vremuri de mult trecute, acum aproape 20 de ani, a scris o excelenta lucrare marxista în problema agrara, nu poate sa nu stie ca Marx a aratat ca nationalizarea pamîntului nu este altceva decît o lozinca consecventa a burgheziei 246. Kautsky nu poate sa nu cunoasca polemica lui Marx cu Rod- bertus si admirabilele explicatii date de Marx în ^Teo¬ rii asupra plusvalorii", în care este aratata deosebit de convingator si semnificatia revolutionara — în sensul burghezo-democratic — a nationalizarii pamîntului.

Mensevicul P. Maslov, pe care Kautsky a avut proasta inspiratie sa si-l aleaga ca sfatuitor, contesta ca taranii rusi ar putea accepta nationalizarea întregului pamînt (inclusiv a celui taranesc). Intr-o anumita ma¬ sura, aceasta parere a lui Maslov se putea lega de „ori¬ ginala" sa teorie (care repeta cele spuse de criticii burghezi ai lui Marx), si anume : de negarea rentei absolute si de admiterea „legii" (sau, cum spunea Maslov, a „faptului") „fertilitatii descrescînde a solului".

în reali Into însa, înca în revolutia din 1905 a iesit la iveala ca imensa majoritate a taranilor din Rusia, atît a celor care stapîneau pamîntul în obste, cit si a celor care-1 aveau in proprietate privata, sînt pentru natio¬ nalizarea tuturor pamânturilor. Revolutia din 1917 a confirmat acest lucru si, dupa trecerea puterdi în mâi¬ nile proletariatului, l-a si înfaptuit. Bolsevicii au ra¬ mas fideli marxismului si n-au încercat „sa sara" peste revolutia burghezo-democratiea (contrar celor susti¬ nute de Kautsky, care, fara a aduce vreo dovada, ne acuza de acest lucru). Bolsevicii mai întîi de toate au ajutat pe cei mai radicali, pe cei mai revolutionari si mai apropiati de proletariat dintre toti ideologii burghezo-democrati ai taranimii, si anume pe eserii de stinga, sa înfaptuiasca ceea ce a fost de fapt o nationalizare a pamîntului. In Rusia, proprietatea pri¬ vata asupra pamîntului este desfiintata de la 26.X.1917, adica din prima zi a revolutiei proletare, socialiste.

In felul acesta a fost creat un fundament care e cel mai perfect din punctul de vedere al dezvoltarii capitalismului (ceea ce Kautsky nu va putea sa nege fara a o rupe cu Marx) si în acelasi timp a fost faurit un sistem agrar care e cel mai elastic din punctul de vedere al trecerii la socialism. Re linia transformarilor burghezo-democratice, taranimea revolutionara din Rusia nu mai poate sa mearga mai departe : nimic nu poate fi „mai ideal", din acest punct de vedere, decît nationalizarea pamîntului si folosinta lui egalitara, nimic nu poate fi „mai radical" (din acelasi punct de vedere). Tccmai bolsevicii, si numai ei, numai datorita victoriei revolutiei proletare, au ajutat taranimea sa duca într-adevar pîna la capat 'revolutia burghezo- democratica. Si numai astfel au facut ei maximum ce se poate face pentru înlesnirea si grabirea trecerii la revolutia socialista.

De aici se poate vedea ce confuzie nemaipomenita ofera Kautsky cititorului, el care acuza pe bolsevici ca n-au înteles caracterul burghez al revolutiei, dar care comite el însusi o atît de grava abatere de la marxism, încît trece sub tacere nationalizarea pamîn¬ tului si prezinta drept „ceva din socialism" o reforma agrara liberala, prea putin revolutionara (din punct de vedere burgtiez) ! — —

Am ajuns acum la cea de-a treia dintre problemele puse mai sus, ,si anume : în ce masura a tinut seama dictatura proletara din Rusia de necesitatea trecerii la lucrarea în comun a pamîntului ? Kautsky comite si aici ceva care seamana foarte mult cu un fals : el citeaza numai „tezele" unui bolsevic în cape se vor¬ beste de sarcina trecerii la lucrarea în comun a pa¬ mîntului ! Dupa ce a reprodus una dintre aceste teze, „teoreticianul" nostru exclama triumfator :

„Din pacate, proclamarea unei sarcini înca nu înseamna îndeplinirea ei. In Rusia, agricultura colectiva e condamnata sa ramîna deocamdata pe hîrtie. Nicaieri si niciodata taranii cu gospodarie mica n-au trecut la productia colectiva sulJ influenta unor convingeri teoretice" (p. 50).

Nicaieri si niciodata nu s-a comis înca un fals de felul celui la care s-a pretat Kautsky. El citeaza „teze", trecînd sub tacere legea adoptata de Puterea sovietica. El vorbeste despre „convingeri teoretice", trecînd sub tacere faptul ca exista o putere de stat proletara care detine atît întreprinderile cît si marfurile ! Renegatul Kautsky uita în 1918 tot ce marxistul Kautsky a scris în 1899, în „Problema agrara", cu privire la mijloacele pe care le are statul proletar pentru a înfaptui trecerea treptata a micii gospodarii taranesti pe fagasul socia¬ lismului.

Desigur, cîteva sute de comune agiicole si de gospo¬ darii sovietice sprijinite de stat (adica gospodarii mari în care pamîntul e lucrat, pe socoteala statului, de asociatii muncitoresti) înseamna prea putin. Dar poate fi numita „analiza critica" ocolirea acestui fapt de catre Kautsky ?

Nationalizarea pamântului, pe care a înfaptuit-o în Rusia dictatura proletariatului, a asigurat în cel mai înalt grad ducerea pîna la capat a revolutiei burghezo- demoeratdce, — chiar si în eventualitatea ca o victorie a contrarevolutiei ar face ca lucrurile sa evolueze în sens retrograd, de la nationalizare la împartire (acest caz a fost în mod special analizat de mine în brosura consacrata programului agrar al marxistilor în revolutia din 1905). în plus, nationalizarea pamîntului a dat statului proletar cele mai mari posibilitati de a trece la socialism în agricultura.

în concluzie : pe plan teoretic, Kautsky ne-a oferit un talmes-balmes nemaipomenit, care înseamna o totala dezicere de marxism, iar pe plan practic, o dovada de slugarnicie fata de burghezie si de reformismul ei. Duna critica, nimic de zis !

„Amaliza economica" a industriei începe la Kautsky cu ur matorul rationament :

In Rusia exista o mare industrie capitalista. N-ar putea servi ea oare ca temelie pentru organizarea pro¬ ductiei socialiste ? „Asa s-ar putea crede, daca socia- lismui ar însemna ca muncitorii din fiecare fabrica si mina sa si le ia în proprietate" (textual : sa si le în¬ suseasca), „pentru a le gospodari separat pe fiecare dintre ele" (52). „întâmplarea face ca tocmai astazi, 5 august, cînd scriu aceste rânduri — adauga Kautsky —, sa ni se comunice clin Moscova ca Lenin a rostit la 2 august o cuvîntare în care, dupa cum se transmite, a declarat ca : «Muncitorii tin bine în ma¬ nile lor fabricile, iar taranii nu vor restitui mosierilor pam intui» *. Lozinca : fabrica' —- muncitorilor, pamîn- tul — taranilor a fost pîna acum o lozinca anarho-sin- diculista, si nu social -democrata" (52—53).

Am reprodus în întregime rationamentul de mai sus, pentru ca muncitorii rusi, care altadata îl respectau pe Kautsky, si-l respectau pe buna dreptate, sa vada ei însisi la ce procedee recurge acest transfug care a trecut în tabai-a burgheziei.

Gînditi-va numai : la 5 august, cînd existau deja numeroase decrete cu privire la nationalizarea fabrici¬ lor în Rusia, în conditii cînd nici o fabrica nu a fost „însusita" de muncitori, ci toate au fost trecute în proprietatea republicii, la 5 august, pe baza interpre¬ tarii vadit false a unei fraze dintr-o cuvîntare rostita de mine, Kautsky sugereaza cititorilor germani ideea ca în Rusia fabricile sînt predate respectivelor colective de muncitori ! Si apoi se apuca sa rumege, de-a lungul a zeci si zeci de rânduri, ideea ca fabricile nu pot fi predate unor colective ele muncitori !

Asta nu este o analiza critica, ci procedeul unui lacheu al burgheziei, pe care capitalistii l-au tocmit sa ponegreasca revolutia muncitoreasca.

Fabricile trebuie sa fie predate statului, comunitatii sau asociatiilor de consum — scrie pentru a nu stiu cita oara Kautsky, si în încheiere adauga : „Pe aceasta cale au si încercat ei sa porneasca acum în Rusia..." Acum ! ! Dar ce vrea el sa spuna ? Acum, adica în august ? Nu putea el sa ceara amicilor sai Stein, Akselrod sau altor prieteni ai burgheziei ruse Sa-i traduca macar un singur decret cu privire la fabrici ?

Cît de departe au mers ei pe aceasta cale este impo¬ sibil de stabilit în momentul de fata. Acest aspect al Repu¬ blicii sovietice prezinta pentru noi, în orice caz, un interes deosebit de mare, dar el ramîne înca în întregime învaluit în ceata. Decrete sînt cu duiumul..." (si de aceea Kautsky Ignoreaza continutul lor sau îl ascunde cititorilor sai !), „dar lipsesc informatii sigure despre efectele lor. Productia so¬ cialista nu este posibila fara o statistica atotcuprinzatoare, detaliata, certa, care sa informeze rapid. Republica sovietica n-a reusit sa creeze pîna acum o astfel de statistica. Ceea ce aflam despre activitatea ei economica este foarte contradic¬ toriu si nesusceptibil de verificare. Acesta este si el unul dintre rezultatele dictaturii si ale înabusirii democratiei. X>lu exista libertatea presei si a cuvîntului" (p. 53).

Asa se scrie istoria ! Din presa „libera" a capitalisti¬ lor si a dutovistilor, Kautsky ar fi putut, desigur, sa afle stiri despre fabricile care au trecut în mîinile muncitorilor... E într-adevar superb acest „mare eru¬ dit" care se situeaza deasupra claselor ! Adevarul însa este ca el nu doreste nici macar sa ia în considerare vreunul din numeroasele fapte care atesta ca fabricile trec numai în proprietatea republicii si ca ele sînt administrate de Consiliul economic superior — organ al Puterii sovietice, alcatuit, în. majoritatea sa, din muncitori alesi de sindicate. Cu încapatînare, cu perse¬ verenta unui ,,om în cutie", el o tine una si buna : dati-mi o democratie pasnica, fara razboi civil, fara dictatura, cu o statistica buna (Republica sovietica a creat un organ de statistica în care lucreaza cei mai buni statisticieni din Rusia, dar este de la sine înteles ca o statistica ideala nu poate fi obtinuta atît de re¬ pede). într-un cuvînt, o revolutie fara revolutie, fara lupta înversunata, fara violenta, — iata ce vrea Kautsky.

Este ca si cum ai cere greve în care muncitorii si pa¬ tronii sa se înfrunte fara patima în inimi. încercati sa stabiliti prin ce se deosebeste un astfel de „socialist" de un birocrat liberal de duzina !

Si, sprijinindu-se pe un asemenea „material faptic", adica ocolind cu buna stiinta si cu un dispret total numeroasele fapte, Kautsky „conchide" :

„Este îndoielnic ca în. Republica sovietica proletariatul rus a obtinut, în sensul cuceririlor practice reale, iar nu în cel al decretelor, mai mult decît ar fi obtinut de la Adunat ea constituanta, în care, ca si în Soviete, predominau socialisti, desi de alta culoare" (p. 58).

Nu-i asa ca e o adevarata perla ? Sfatuim pe admiratorii lui Kautsky sa raspîndeasca cît mai larg printre muncitorii rusi aceasta cugetare, caci un material mai bun pentru aprecierea decaderii sale politice nu ne-ar putea oferi Kautsky. Kerenski a fost si el „socialist", tovarasi muncitori, dar „de alta culoare" ! Istoricul Kautsky se multumeste cu numele, cu titlul pe care si l-au „însusit" eserii de dreapta si mensevicii. Istoricul Kautsky nici nu vrea sa auda de faptele care arata ca sub guvernul Kerenski mensevicii si eserii de dreapta au sprijinit politica imperialista si jafurile burgheziei ; el trece discret sub tacere faptul ca majoritatea Adu¬ narii constituante o alcatuiau acesti eroi ai razboiului imperialist si ai dictaturii burgheze. Si asta se numeste „analiza economica" !...

în încheiere, înca o mostra de „analiza economica" :

„...Dupa noua luni de existenta, Republica sovietica, în loc sa raspîndeasca bunastarea generala, s-a vazut nevoita sa ex¬ plice de unde provine mizeria generala" (41).

Cu asemenea rationamente ne-au obisnuit cadetii. In Rusia toti lacheii burgheziei spun : dati-ne, dupa noua luni, bunastarea generala, — si aceasta dupa patru ani de razboi distrugator, în conditii cînd capi¬ talul strain sprijina în fel si chip sabotajul si rascoalele burgheziei în interiorul tarii. Nici o deosebire, nici urma de deosebire n-a mai ramas in fapt între Kautsky si orice burghez contrarevolutionar. Vorbele lui mieroase, cu falsa lor „coloratura socialista", repeta ceea ce kornilovistii, dutovistii si krasnovistii din Rusia spun cu brutalitate, fara ocolisuri si fara înflorituri.

Rîndurile de mai sus au fost scrise la 9 noiembrie 1918. în noaptea de 9 spre 10 noiembrie s-au primit din Germania stiri cu privire la revolutia victorioasa care a izbucnit mai întîi la Kiel si în alte porturi si orase din nordul Germaniei, unde puterea a trecut în mîinile Sovietelor de deputati ai muncitorilor si sol¬ datilor, si apoi ia Berlin, unde puterea de asemenea a trecut în mîinile Sovietelor.

încheierea pe care intentionam s-o scriu la brosura despre Kautsky si despre revolutia proletara devine superflua.

N. Lenin

10 noiembrie 1918

Anexa I. Teze cu privire la Adunarea constituantă

<...>

Anexa II. O nouă carte a lui Vandervelde despre stat

Abia dupa lectura cartii lui Kautsky am avut prilejul s- o citesc pe aceea a lui Vandervelde intitulata „Socia¬ lismul împotriva statului" (Paris, 1918). O comparatie între aceste doua carti se impune de la sine. Kautsky este conducatorul ideologic al Internationalei a Il-a (1889—1914) ; Vandervelde este reprezentantul ei ofi¬ cial, ca presedinte al Biroului socialist international.

Amîndoi reprezinta falimentul total al Internationalei a Il-a si amîndoi, „cu iscusinta" si abilitatea unor ziaristi versati, încearca sa camufleze sub paravanul unor cuvintele marxiste falimentul ei, sa-si camufleze propriul lor faliment si trecerea lor de partea burghe¬ ziei. Unul exprima în chip deosebit de graitor ceea ce este tipic în oportunismul german, greoi, teoretic, care falsifica grosolan marxismul înlaturând din el ceea ce nu este acceptabil pentru burghezie. Celalalt este expo¬ nentul tipic al variantei romanice — într-o anumita ma¬ sura se poate spune : al variantei vest-europene (în sensul ca o gasim în tarile situate la vest de Ger¬ mania) — a oportunismului dominant, care e mai supla, mai putin greoaie si falsifica mai subtil mar¬ xismul cu ajutorul aceleiasi metode de baza.

Amîndoi denatureaza din radacina atît învatatura lui Marx despre stat, cît si învatatura lui despre dictatura proletariatului, cu deosebirea ca Vandervelde insista mai mult asupra celei dintii, în timp ce Kautsky se ocupa mai mult de cea de-a doua. Amîndoi disimuleaza legatura strînsa, indisolubila dintre cele doua pro¬ bleme. In vorbe ei sînt amîndoi revolutionari si mar¬ xisti, dar în i'apt nu sînt decît niste renegati, care depun toate eforturile pentru a justifica dezicerea lor de revolutie. La nici unul dintre ei nu veti gasi nimic din ceea ce strabate de la un capat la altul toate scrie¬ rile lui Marx si Engels, nimic din ceea ce deosebeste socialismul autentic de caricatura lui burgheza, si anume : elucidarea sarcinilor- revolutiei spre deosebire de sarcinile reformei, elucidarea tacticii revolutionare spre deosebire de cea reformista, elucidarea rolului proletariatului în lichidarea sistemului sau ordinii re¬ gimului robiei salariate, spre deosebire de rolul pro¬ letariatului „marilor" puteri, care împarte cu burghe¬ zia o particica din supraprada si din supraprofiturile ei imperialiste.

In sprijinul acestei aprecieri, reproducem mai jos cîteva consideratii esentiale din argumentarea lui Van- dervelde.

Asemenea lui Kautsky, Vandervelde îi citeaza ex¬ trem de zelos pe Marx si pe Engels. Si, tot asemenea lui Kautsky, el citeaza din Marx si Engels tot ce vreti, în afara de ceea ce e cu desavârsire inacceptabil pentru burghezie, de ceea ce îl deosebeste pe revolutionar de reformist. Despre cucerirea puterii politice de catre proletariat el vorbeste la fiecare pas, pentru ca prac¬ tica a si îngradit-o într-un cadru strict parlamentar, în schimb, însa, nu veti gasi în cai tea iu; nici un cuzHnt despre faptul ca, dupa experienta Ce unei, Marx si Engels au socotit necesar sa eomple e „Manifestul Comunist", pe alocuri învechit, cu cons darea adeva¬ rului ca clasa muncitoare nu poate sa puna pur si simplu stapânire pe masina de stat existenta, ci trebuie s-o sfarîme ! Asemenea lui Kautsky, si parca s-ar f; înteles cxi el, Vandervelde trece sub cea mai deplina tacere tocmai ceea ce este esential în experienta revo¬ lutiei proletare, tocmai ceea ce deosebeste x-eyolutia proletariatului de reformele burgheziei.

Asemenea lui Kautsky, Vandervelde vorbeste despre dictatura proletariatului numai pentru a se dezice de ea. Kautsky se dezice de ea cu ajutorul unor falsifi¬ cari grosolane. Vandervelde face acelasi lucru, dar -cu mijloace mai subtile. în paragraful respectiv, para¬ graful 4 referitor la „cucerirea puterii politice de catre proletariat", el consacra alineatul „6“ problemei „dic¬ taturii colective a proletariatului", „citeaza" pe Marx si Engels (repet : omitînd tocmai ceea ce se refera la esenta problemei, la starîm.area. masinii de stat vechi, burghezo-democratice) si conchide :

„...In cercurile socialiste, revolutia sociala este de obicei conceputa astfel : o noua Comuna, de asta data victorioasa, si nu numai într-un singur loc, ci în principalele centre ale lumii capitaliste.

O ipoteza, dar o ipoteza care n-are în ea nimic neverosimil într-o vreme cînd devine evident ca în mai multe tari pe¬ rioada postbelica va fi marcata de antagonisme de clasa si convulsii sociale fara precedent.

Dar daca esecul Comunei din Paris —- fara sa mai vorbim de greutatile revolutiei ruse — dovedeste ceva, aceasta este tocmai imposibilitatea de a termina cu orînduirea capitalista atîta timp cît proletariatul nu este îndeajuns de bine pre¬ gatit pentru a folosi puterea care, datorita împrejurarilor, ar putea sa-i revina" (p. 73).

Si nimic altceva cu privire la miezul problemei ! Acestia sînt conducatorii si reprezentantii Inter¬ nationalei a Il-a ! în 1912 ei semneaza Manifestul de la Basel, în care se vorbeste în mod expres despre legatura dintre razboiul iminent, care a si izbucnit apoi în 1914, si revolutia proletara ; ei ameninta fatis cu revo¬ lutia proletara. Dar cînd a izbucnit, razboiul si s-a creat o situatie revolutionara, ei, acesti Kautsky si Vandervelde, încep sa invoce tot felul de pretexte pen¬ tru a se dezice de revolutie. O revolutie de tipul Comunei, pretind ei, este numai o ipoteza care nu e neverosimila ! Asta se aseamana întru totul cu ceea ce spune Kautsky despre rolul posibil al Sovietelor în Europa.

Dar asa judeca orice liberal cult, care acum va fi, fara îndoiala, de acord ca o noua Comuna „nu este improbabila", ca Sovietelor le va reveni un rol important etc, Revolutionarul proletar se deosebeste de liberal prin aceea ca el, ca teoretician, analizeaza toc¬ mai noua semnificatie de stat a Comunei si a Sovie- teloi\ Vandervelde trece sub tacere tot ce au spus amanuntit în legatura cu aceasta tema Marx si Engels atunci cînd au analizat experienta Comunei.

Ca practician, ca om politic, un marxist ar trebui sa arate ca numai tradatorii socialismului ar putea sa se eschiveze acum de la sarcina de a lamuri necesitatea revolutiei proletare (de tipul Comunei, de tipul Sovie¬ telor sau, sa zicem, de un oarecare al treilea tip), de a lamuri necesitatea pregatirii în vederea ei, de a pro¬ paga în mase ideea revolutiei, de a combate prejudeca¬ tile mic--burgheze împotriva revolutiei etc.

Nimic din toate acestea nu fac nici Kautsky, nici Vandervelde -— si n-o fac tocmai pentru ca sînt ei însisi niste tradatori ai socialismului care vor sa-si pastreze printre muncitori reputatia de socialisti si marxisti.

Priviti cum pun ei problema pe plan teoretic.

Nici în republica democratica statul nu este altceva decît o masina pentru reprimarea unei clase de catre alta. Kautsky cunoaste, recunoaste si împartaseste acest adevar, dar... ocoleste problema fundamentala : care anume e clasa p? care trebuie s-o reprime proletariatul cînd va cuceri statul proletar, de ce si prin ce mijloace trebuie el s-o reprime.

Vandervelde cunoaste, recunoaste, împartaseste si citeaza aceasta teza fundamentala a marxismului (p. 72 din cartea sa), dar... nu spune absolut nimic în legatura cu tema „neplacuta" (pentru domnii capi¬ talisti) a reprimarii împotrivirii exploatatorilor ! J Asemenea lui Kautsky, Vandervelde a ocolit cu de- savîrsire aceasta tema „neplacuta". Si tocmai în aceasta consta renegarea lor.

Asemenea lui Kautsky, Vandervelde este un mare mester în substituirea dialecticii prin eclectism. Pe de o parte nu putem sa nu recunoastem, iar pe de alta parte trebuie sa admitem. Pe de o parte notiunea de stat poate avea întelesul de „totalitate a natiunii" (vezi dictionarul Littre — lucrare savanta, nimic de zis — si p. 87 din cartea lui Vandervelde), iar pe de alta parte aceeasi notiune poate avea întelesul de „guvern" (ibid.). Aceasta arhisavanta platitudine este reprodusa de Vandervelde, în termeni aprobativi, ala¬ turi de o serie de citate din Marx.

Sensul marxist al cuvîntului „stat" se deosebeste de cel obisnuit — scrie Vandervelde. De aceea se pot crea „confuzii". „La Marx si Engels, statul nu este statul în acceptia larga a cuvîntului, nu este statul ca organ de conducere, ca reprezentant al intereselor generale ale societatii (interets ganeraux de la soeiete). El este statul-putere, statul-organ al autoritatii, statul-instru- rnent de dominatie a unei clase asupra alteia" (p. 75'—1 76 din cartea lui Vandervelde).

Marx si Engels vorbesc despre desfiintarea statului numai în acest din urma sens. „...Afirmatiile prea ab¬ solute ar risca sa fie imprecise. între statul capitalist, bazat pe dominatia exclusiva a unei clase, si statul proletar, care are drept scop desfiintarea claselor, sînt multe trepte intermediare" (p. 156).

Aceasta este „maniera" lui Vandervelde, care nu se deosebeste decît prea putin de maniera lui Kautsky, iar în fond coincide cu ea. Dialectica, care afirma trecerea contrariilor unul în altul si rolul crizelor în istorie, neaga existenta unor adevaruri absolute. Eclecticul se fereste de afirmatii „prea absolute", pentru a-si putea camufla astfel dorinta mic-burglreza, filistina de a în¬ locui revolutia prin „trepte intermediare“.

Despre faptul ca treapta intermediara dintre statul organ de dominatie a clasei capitaliste si statul organ de dominatie a proletariatului o constituie tocmai re¬ volutia, care consta în rasturnarea burgheziei si în s;fa- rîrnarea, distrugerea masinii ei de stat, — despre acest fapt oamenii de teapa lui Kautsky si Vandervelde nu sufla nici un cuvînt.

Ca dictatura burgheziei trebuie sa fie înlocuita cu dictatura unei singure clase — proletariatul, ca dupa treptele intermediare" ale revolutiei vor urma „trep¬ tele intermediare" ale disparitiei treptate a statului proletar, — despi'e aceasta Kautsky si Vandervelde nu spun absolut nimic.

Si tocmai în aceasta consta renegarea lor politica. Tocmai în aceasta consta, din punct de vedere teore¬ tic, filozofic, înlocuirea dialecticii prin eclectism si so¬ fistica. Dialectica este concreta si revolutionara ; ea face distinctie între „trecerea" de la dictatura unei clase la dictatura altei clase si „trecerea" statului de¬ mocratic proletar la non-stat („disparitia treptata a statului"). Eclectica si sofistica celor de teapa lui Kautsky si Vandervelde sterg, în interesul burgheziei, tot ce e concret si precis în lupta de clasa, punînd în loc notiunea generica a „trecerii", sub care poti ascunde (iar noua zecimi din social-clemoc.ratii oficiali ai epocii noastre ascund) dezicerea de revolutie !

Vandervelde, ca eclectic si sofist, este mai abil, mai subtil decît Kautsky, caci cu ajutorul frazei : „trecerea de la statul în sensul îngust la statul în sensul larg al cuvîntului" pot fi ocolite toate problemele revolutiei, oricare ar fi ele, poate fi ocolita toata deosebirea dintre revolutie si reforma, si chiar deosebirea dintre un marxist si un liberal. Caci carui burghez cult din Europa ii va trece prin gînd sa nege „în general" „trep¬ tele intermediare" într-un sens atît de „general" ?

„Sînt de acord cu Guesde — scrie Vandervelde — ca so¬ cializarea mijloacelor d'e productie si de schimb nu este po¬ sibila fara îndeplinirea prealabila a urmatoarelor doua con¬ ditii :\

1. Transformarea statului actual, organ de dominatie a unei clase asupra alteia, în ceea ce Menger numeste statul popu¬ lar al muncii, prin cucerirea puterii, politice de catre prole¬ tariat.

2. Separarea statului-organ al autoritatii de statul-organ al conducerii, sau, ca sa folosim o expresie a lui Saint-Simon, separarea guvernarii oamenilor’ ele administrarea lucru¬ rilor" (89).

Vandervelde scrie asta cu litere cursive, subliniind în mod expres însemnatatea acestor teze. Dar aceasta este un talmes-balmes eclectic de cea mai pura speta, o ruptura totala cu marxismul ! Caci „statul popular al muncii" nu este decît o parafrazare a vechiului „stat popular liber", de care faceau parada social- democratii germani în perioada 1870—1880 si pe care Engels l-a calificat drept ineptie24a. Expresia „statul popular al muncii" este o fraza demna de un democrat mic-burghez (de felul eserilor de stînga de la noi), o fraza care înlocuieste notiunile de clasa cu notiuni din afara claselor. Vandervelde pune alaturi cucerirea puterii de stat de catre proletariat (de catre o singura clasa) si statul „popular", fara a observa ca de aici rezulta un talmes-ibalmes. La KTautsky cu a sa „demo¬ cratie pura" rezulta acelasi talmes-balmes, aceeasi ignorare antirevolutionara si mic-burgheza a sarcini¬ lor revolutiei de clasa, ale dictaturii de clasa, prole¬ tare, ale statului de clasa (proletar).

Mai departe. Guvernarea oamenilor va disparea si va face loc administrarii lucrurilor numai atunci cînd va disparea orice stat. .Acest viitor relativ îndepartat îi serveste lui Vandervelde pentru a ocoli si pune în umbra sarcina zilei de mîine : rasturnarea burgheziei. Un asemenea procedeu echivaleaza, în afara de aceasta, cu o încercare de a intra în gratiile burgheziei liberale. Libeicdul n-are nimic împotriva sa sporo¬ vaiasca despre ceea ce va fi atunci cînd oamenii nu vor mai trebui sa fie guvernati. De ce sa nu ne lasam din cînd în cînd în voia unor visuri atît de inofensive ? Altceva este însa reprimarea de catre proletariat a împotrivirii burgheziei care se opune exproprierii ei, — asta este o problema pe care trebuie s-o ocolim. Asa cer interesele de clasa ale burgheziei.

„Socialismul împotriva statului". Asta ests o pleca¬ ciune facuta de Vandervelde în fata proletariatului. A face plecaciuni nu este greu ; orice om politic „demo¬ crat" stie sa faca plecaciuni în fata alegatorilor sai. Dar sub paravanul „plecaciunii" se propovaduieste un con¬ tinut antirevolutionar, antiproletar.

Van der velele povesteste amanuntit, dupa Ostrogorski 21°, cita minciuna, silnicie, coruptie, înselaciune, ipocrizie si împilare a saracimii se ascund sub apa¬ renta civilizata, dichisita si pomadata a democratiei burgheze contemporane. Dar el nu trage de aici nici o concluzie. El nu observa ca democratia burgheza asupreste masa muncitoare si exploatata si ca demo¬ cratia proletara va trebui sa reprime burghezia. In aceasta privinta, Kautsky si Vandervelde sînt orbi. Interesul de clasa al burgheziei, în coada careia se tîraso acesti tradatori mic-burghezi ai marxismului, cere ocolirea acestei probleme, trecerea ei sub tacere sau negarea directa a necesitatii unei asemenea re¬ primari.

Eclectismul mic-burghez împotriva marxismului, sofistica împotriva dialecticii, reformismul filistin îm¬ potriva revolutiei proletare — iata cum ar fi trebuit sa fie intitulata cartea lui Vandervelde.

Scris în octombrie — nu mai tîrziu de 10 noiembrie 1918; anexa II — dupa 10 noiembrie 1918.

Publicat în volum în 1918, în editura ,,Kommunist“, Moscova

Note

1. Revoluția proletară și renegatul Kautsky / V. I. Lenin. - Moscova : Ed. în limbi străine, 1947. - 141 p.
2. In treacat fie zis, aceasta expresie — trecere „cit mai putin dureroasa" — este în repetate rînduri citata de Kautsky, care pare a încerca sa fie ironic. Dar, întrucîi aceasta încercare de ironizare este facuta cu mijloace im¬ proprii, cîteva pagini mai departe Kautsky denatureaza tex¬ tul si citeaza fals : trecere „nedureroasa" ! Desigur ca prin astfel de mijloace nu e greu sa atribui adversarului o absurditale. Aceasta denaturare înlesneste de asemenea ocoli¬ rea argumentului de fond : o trecere cît mai putin dure¬ roasa la socialism este posibila numai atunci cînd saraci¬ mea este organizata în întregime (Sovietele) si cînd puterea centrala de stat (proletariatul) sprijina aceasta organizare.
3. In treacat, mentionez ca asemenea minciuni mensevice se îritîlnesc la fiecare pas în brosura lui Kautsky ! Este pamfletul unui mensevic iritat.
4. — Sa se faca dreptate, chiar de ar fi sa piara lumea ! — Noi a traci.
5. Am citit chiar acum articolul de fond din „Frankfurter Zeitung" 231 (nr. 293 din 22.X.1918) în care continutul brosurii lui Kautsky este redat în termeni plini de admiratie. Zia¬ rul oamenilor de bursa este multumit. Ba bine ca nu ! Iar un tovaras din Berlin îmi scrie ca „Vorwarts", ziarul Scheide- mannilor, a publicat în legatura cu aceasta brosura un arti¬ col special în care declara ca subscrie aproape fiecare rînd din textul ei. Felicitarile noastre I
6. Social-sovinistii (Scheidemannii, Renaudelii, Hendersonii, Gompers & Co.) refuza sa vorbeasca de „Internationala" în timpul razboiului. Drept „tradatori" ai... socialismului ei îi considera pe dusmanii burgheziei ,,lor“. Ei sînt pentru po¬ litica de cuceriri a burgheziei lor. Social-pacifistii (adica so¬ cialisti în vorbe si pacifisti mic-burghezi în fapte) exprima tot felul de sentimente „internationaliste", se declara îm¬ potriva anexiunilor etc., dar în fapt continua sa sprijine propria lor burghezie imperialista. Deosebirea dintre aceste doua tipuri este aparenta, cum ar fi deosebirea din¬ tre un capitalist rau de gura si unul cu grai mieros.
7. La Congresul al Vl-lea al Sovietelor (6-9.XI.1918) au fost 967 de deputati cu vot deliberativ, dintre care 950 bolsevici, si 351 de deputati cu voi consultativ, dintre care 335 bolsevici, în total, deci, 97% bolsevici.