Prima lecție

 

În colțișorul ei, stăpână
Pe-un vraf de jucării stricate,
Din cărți de joc, din hârtioare
Ea-și face parcuri și palate;

Vorbește, râde cu păpușa...
Ce fericite-s amândouă
Că s-a putut, din vechi nimicuri,
Zidi o-mpărăție nouă!

Păpușa n-are nas, e cheală,
Ș-un braț din umăr îi lipsește,
Dar Mimi-o vede tot frumoasă:
Căci ea e mamă, ș-o iubește.

Stau și mă uit, cu câtă grijă
A rezemat-o de-o cutie,
Și-i duce bunătăți la gură
Cu lingurița, ș-o îmbie:

Așa, papă frumos, fii gigea,
Papă cu mama, să crești mare...
Apoi o șterge, o sărută
Și-i pregătește de culcare:

Într-un pantof i-așterne cârpe,
Îi face loc ș-o cuibărește:
Închide ochii și fă nani.
Păpușii nu-i e somn... scâncește...

E răsfățată, vrea să-i cânte,
Și basme de-ale ei să-i spună...
O, e un chin pân s-o adoarmă.
Noroc că-i Mimi mamă bună!

Să nu te-ncerci s-o iai în brațe,
Ori s-o săruți, că nu se lasă;
Ce-i ea, copil? Nu-și vede capul
De supărări, de griji, de casă...

Mă umflă râsul... ce drăguță-i
În demnitatea ei de mamă!
Și cuget la o viclenie:
Te fac eu să mă bagi în samă!...

Pe-ascuns, din buzunarul hainei
Mă fac că scot o păsărică,
Și-ncep să-nșir ce pene are,
Cât de frumoasă e și mică...

Ce bine-mi pare că nu-i nime
Să vadă ce am eu aici!...
Dar cine-o fi? Aud prin casă
Un tropot de picioare mici.

Mă-ntorc. Cu ochii mari și limpezi
Mă farmecă, lingușitoarea!
Ce cauți, mamă de păpușă,
Fudula mea de-adineoarea?

Se uită după păsărică,
Și i se pare c-o și vede;
Degeaba-i spun c-am amăgit-o,
C-am vrut să râd de ea... nu crede.

Cerșind, mânuțele-și întinde
Și de genunchii mei s-agață...
De-ai ști tu păsărica asta
Ce adevăruri te învață!