Novăceştii

La orînda-mpărătească
   De la marginea pieţii
Vezi lumină printre loduri
   Pînă-n faptul dimineţii ;
Venetici din lumea toată
   Fac popas acolo sara...
Dairaua se mărită
   Cu cimpoiul şi ghitara...

Trei voinici ficiori de lele
   Tăbărît-au pe-nserate ;
Dairaua cu cimpoiul
   Şi ghitara tac speriate...
Ţarigradul mi s-ascunde
   Îngrozit, iar împăratul
Dă poruncă să-ntărească
   Straja peste tot palatul...

Forfotesc iscoade multe
   Ca să afle, să scornească :
Cine-s preaciudaţii oaspeţi
   De la crîşma-mpărătească ?
Pasămite să-i întrebe
   Nu cutează nici un crainic...
Gîfăind se-ntoarce-n goană
   La palat trimisul tainic :

— Înălţate împărate !
   La Agniţa crîşmăreasa,
Trei străini descălicară
   Şi de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
   Tună-n gura lor cuvîntul,
Şi pe unde calcă dînşii
Se cutremură pămîntul !

După mese s-aşezară
   Cîteşitrei şi, largi în spete,
Între umeri fiecare
   A cuprins cîte-un părete.
Nouă buţi de vin goliră,
   Şi-ncă tot mai cer să beie,
Iar Agniţa crîşmăriţa
   N-are vin să le mai deie !

— Duce-vă-ţi pe loc de-i spuneţi
   Să le-aducă băutură
Şi-i plătesc eu cît o face,
   Cu asupra de măsură.
Doar aceia-s chiar Novacii,
   Căpitani vestiţi în ţară :
Oastea mea fără de număr
   N-ar putea să-i scoat-afară !...