Mergeam în întunerec şi fără nici o ţîntă
De la Wikisource
(Redirecţionat de la Mergeam în întuneric şi fără nici o ţintă)
| [Mergeam în întunerec şi fără nici o ţîntă] de Ştefan Octavian Iosif |
Mergeam în întunerec şi fără nici o ţîntă,
Cu fruntea încreţită, cu ochii în pămînt,
Să plîng de mult uitasem, uitasem chiar să cînt,
Căci fericit e-acela ce plînge-amar sau cîntă
Atuncea cînd se simte mai trist şi mai înfrînt !
Şi ai venit odată cu mîndra primăvară,
Tu, primăvară mîndră a vieţii mele, Li !
Cum te văzu pribagul, pe loc se-nveseli.
Şi soare-n cer s-aprinse, şi ciocîrlii cîntară,
Şi-un rai de viaţă nouă deodată ne-nvăli.
Şi s-a pătruns de farmec fiinţa mea întreagă
Cînd tu mi-ai spus o vorbă şi mi-ai şoptit cu drag...
Eu mă duceam spre moarte, tu m-ai întors din prag...
— Fii binecuvîntată pe cît îi eşti de dragă,
Stăpînă adorată a fostului pribag !
