Maramureș brand cultural/Situri arheologice

←Așezăminte monahale. Săpânța, Rohia, Bârsana, Moisei

Maramureș brand cultural de Dorin Ștef
Situri arheologice

Un loc aparte în mitologia tuturor popoarelor vechi, prăfuite de istorie, îl ocupă legendele despre uriași - acele ființe mitice care „ar fi populat Pământul înainte de crearea oamenilor propriu-ziși” (R. Vulcănescu, 1987). Nu face excepție nici mitologia românilor, în speță a maramureșenilor.

„Spuneau bătrânii demult că la noi ar fi trăit ceva uriași. Spuneau că la Șes, pe Troian, între Groși și Suciu erau niște oameni foarte mari față de cum suntem noi, cei de azi. S-a săpat acolo unde se zicea că trăiau și au găsit ceva cioburi, care, bag seama, că au fost ceva oale foarte mari în care se îngropau” (cf. P. Bilțiu, 1999).

Pe urma etnologilor și a culegătorilor de folclor au pășit echipele de arheologi care au efectuat săpături în zonele indicate de localnici, în încercarea de a descifra câte ceva din misterul ce învăluia legendele. Astfel, în zona Lăpuș - Maramureș s-au descoperit cimitire tumulare datând din epoca bonzului târziu. „Un astfel de cimitir se află pe terasa înaltă, lungă de câțiva kilometri și lată de mai multe sute de metri, numită Troian, la aproximativ 1,5 km nord-est de localitatea Suciu de Sus” (Marmația, 2003). Necropola, veche de peste 3000 de ani, cuprindea circa 20 de tumuli în care s-au descoperit oase calcinate, atât umane, cât și aparținând unor animale sacrificate.

Cercetarea științifică a arheologilor a permis reconstituirea practicilor ideologico-religioase ale populației băștinașe pe o axă temporală de circa două milenii. În acest interval s-a făcut trecerea de la rituri de înmormântare prin incinerare (urmată de răspândirea cenușii pe o arie largă), respectiv înhumarea în morminte subterane.

Tot despre uriași vorbesc legendele consemnate în Maramureșul istoric, ca fiind întemeietorii unor localități (vezi cazul Rozavlea) sau locatari ai unor cetăți străvechi: „Uriașii au fost colea-n cetate. Așa spunea moșul”; „Uriașii au fost aici, la Oncești, în locul care-i zic Cetățaua. De la Borcut meri pe un deluț rotund” (cf. P. Bilțiu, 1999). Arheologii au dat alt verdict: în zona indicată din Oncești s-au descoperit, într-adevăr, urmele unei așezări bimilenare, însă e vorba de un ansamblu de 3-5 locuințe de suprafață, fără temelie de piatră, construite din materiale ușoare (probabil nuiele lipite cu un strat subțire de lut). „Uriașii” aparțineau populației dacice din zonă și probabil erau niște crescători de animale. Tot o legendă, a „uriașului Bogdan”, a condus, în anii ’60, la efectuarea unor săpături arheologice în localitatea Cuhea, soldate cu descoperirea unei așezări fortificate medievale care a slujit ca reședință pentru voievodul maramureșean Bogdan I - Întemeietorul Moldovei.

Avem motive suficient de temeinice să afirmăm că siturile arheologice din Maramureș se încadrează indubitabil în categoria brandurilor culturale naționale și europene. Cu certitudine, pe viitor, se vor dezvolta proiecte adecvate de conservare a perimetrelor, astfel încât aceste obiective să facă parte dintr-un circuit turistic atractiv. Mesajul lor, descifrat de etnologi, istorici și arheologi, într-un efort pluridisciplinar, trebuie transmis mai departe ca un bun cultural de larg consum.

Harta siturilor arheologice din Maramureș cuprinde un număr mult mai mare de puncte și sunt declarate monumente istorice protejate: în Ardusat, punctul „Sub Pădure” (epoca bronzului); la Bârsana, punct „Cetățuia” (cultura Hallstatt) și „Podul Miresei” (epoca bronzului, cultura Suciu de Sus); la Bicaz, punct „Igoaie” și necropola tumulară (cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș); la Bușag, punct „Coasta Bușagului” (paleolitic); la Călinești, punct „Rogoaza” (epoca bronzului); la Crăciunești, punct „La Mohâlcă” (sec. VI, epoca migrațiilor); la Groșii Țibleșului, punct „Tăușor” (epoca bronzului, cultura Suciu de Sus); la Ieud, punct „La Mănăstire”; în Lăpuș, necropolă (epoca bronzului); în Lăpușel, comuna Recea, în Valea Chioarului; la Oarța de Jos, punct „Vâlceaua Rusului” (epoca bronzului, cultura Wietenberg, cultura Suciu de Sus și perioada migrațiilor); la Oarța de Sus; la Oncești; Prislop, comuna Boiu; Sarasău; Seini; Suciu de Sus (epoca bronzului); la Tisa, comuna Bocicoiu Mare; la Vad, comuna Copalnic Mănăștur (cultura Hallstatt); la Vălenii Șomcutei, punct „Valea lui Ștefan” (epoca bronzului și epoca migrațiilor) șamd.