La curtea cu juraţi

În fiecare dintre noi,
În cel mai bun şi mai senin,
Ca drojdia în orice vin
E un amestec de noroi!

Când vasul şade neclintit
E vinul clar şi-l bei voios,
Uitând că drojdia stă jos.
La fel e omul fericit.

Dar câţi nenorociţi nu cad
Fărde voinţa lor în crime;
Spăimântătoarele victime
A căror viaţă e un iad!

Ei sunt ca vinul turburat;
E viaţa lor cea zbuciumată,
E drojdia întărâtată
Care te-mpinge la păcat.