Judecată, alegere şi hotărîre pentru începutul Ţării Româneşti şi starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioţi, leatul 1818

    Dachii stătură :
    Minuni făcură,
    Cum sînt ştiute
    În cărţi trecute ;
    Pre chiar romanii,
    Lumii tiranii,
    Aşa-i aduse
    Supt bir îi puse.
    Minune mare !
    Romanii, care
    Purt-atunci nume
    Grozav în lume
    Atît să scază :
    Supt dachi să cază.
    Dar nu-i minune
    Dacă vei pune
    Nainte ţie
    Acea frăţie,
    Acea unire,
    'Ntr-o glăsuire,
    Cu vitejie
    Cu vrednicie,
    Fără trufie —
    Numai prostie
    Ce-avea fireşte
    Cu care creşte
    Şi se măreşte
    Or mic or mare
    De vei ce stare.
    De vei răspunde
    Că acum unde
    Dachii s-ascunde ?
    Ei ar răspunde :
    Unde-s romanii,
    Lumii tiranii ?
    Aşa sînt toate :
    Nasc, cresc, au moarte.
    Vezi primăvara,
    Urmează vara,
    Apoi vezi toamna
    Iată şi iarna ;
    Ca iarba, toate,
    Răsar, au moarte.
    Vezi seminţie
    Astăzi să fie
    Nepomenită,
    Nesocotită,
    Că-ncepe-a creşe
    Şi biruieşte,
    Pre-alte supune,
    Supt bir le pune
    Şi le domneşte
    Le stăpîneşte,
    Le porunceşte,
    Le rînduieşte
    Orcum voieşte,
    Pravili croieşte ;
    Ş-aşa vezi moarte
    Pre ele-nalte,
    Şi cele moarte,
    Cununi să poarte !
    Unde-i Siria ?
    Und-Asiria ?
    Macedonia ?
    Carhidonia ?
    Şi alte multe
    Mari şi mărunte ?
    Toate căzute,
    Numai văzute
    Prin cărţi, oglindă
    Lumii spre pildă.