Hora țigănească

Hora țigănească^[1]

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

Arde-mă și frige-mă,

Pe-un cărbune pune-mă!

De mă-i pune pe-un cărbune,

Ibovnicul nu ți-oi spune.

De mă-i pune-ntr-o frigare,

Ibovnicul vină n-are!

De mă-i bate cu-o vărguță

Peste ochi și peste țâță,

Tot m-oi duce la portiță

Să dau altuia guriță.

De mă-i bate cu gardul,

Tot m-oi iubi cu altul!

Așa-mi cere sufletul,

Așa-mi este umbletul.

Via-n vară înflorește,

Iar în toamnă, cum rodește,

Vine graur de-o ciupește.

Eu de ieri am înflorit;

Sânu-mi încă n-a rodit

Și îl arde-un foc cumplit.

---

1. Vestitul poet rus Pușkin a tradus această horă din românește și a introdus-o în poemul său intitulat Țiganii.