Furtuna (Iosif)

A revenit albastrul mai !
Flori în grădină, flori pe plai
    Şi flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc !
E timpul numai bun de joc
    Şi bun de ştrengărie...

Grivei, tovarăşul meu drag,
Nerăbdător aşteaptă-n prag
    S-azvîrl în colţ ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui :
Mă dau mai bine-n partea lui,
    Că nu e mai tot anul !

O şterg de-acasă frumuşel :
Grivei cu mine, eu cu el,
    Şi satu-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, şi Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i :
    Mă muşcă, sare, joacă...

Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,
Îşi face mendrele ; eu cînt,
    Şi codrul lin răsună...
Pe sus trec leneş nouri grei —
Noi nici nu ne gândim la ei,
    Şi doar aduc furtună !

Abia o creangă s-a mişcat,
Şi-n freamăt lung, neaşteptat,
Lumina-n zări se stînge...
Un roi de frunze joacă-n drum —
Tot codrul e-un vîrtej acum,
    Şi eu pornesc a plânge...

Alerg în jos, alerg în sus :
Am rătăcit, şi urme nu-s
    Oriîncotro m-aş duce !
Un fulger ! — repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
    Şi vor ca să m-apuce...

Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
    Un trăsnet se descarcă !
Zic Tatăl nostru, şi Grivei
Se uită ţintă-n ochii mei :
    Şi el se roagă parcă...

Dar iată ! cît ne-am închinat,
Un colţ de cer s-a luminat,
    Şi codru-i plin de soare...
Ieşim voioşi la cîmp deschis
Şi-mi pare că a fost un vis
    Furtuna trecătoare !...