Focul și statuia de ceară

Fabula I - Focul și statuia de ceară

de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici

Un vărsător de ceară ca meșter iscusit

A nimerit odată un chip desăvârșit.

Delicatețea, părul și zâmbitoarea față

Îi dă înfățoșărei un aer de viață,

Dar din nenorocire el chipul a lăsat

Pe lângă foc la care a fost și prelucrat.

Nu este de mirare că statuia de ceară,

S-a risipit îndată aproape stând de pară.

De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi

Pentru viitorie, apoi să depărtezi

Tot răul de-nainte-i și orice-mpiedicare,

Căci altfel este numai zadarnică lucrare.