Eroi în zdrenţe

Să-mbrac în haine pe măsură
Şi-n rime mîndre versul meu,
Să poată mai uşor străbate
Azi prin saloane, — pot şi eu.

Ci gîndurile mele sfinte
Nu-s tineri leneşi cari se-mbracă
La modă, în mănuşi şi fracuri,
Şi cari trăiesc ca să petreacă.

Azi spada nu mai zîngăneşte
Şi puşca ruginită doarme.
Dar e război !... în luptă însă
Slujesc idei în loc de arme.

Acolo stau şi eu în luptă,
Între soldaţii ăstui veac !
Eu lupt cu versuri: un războinic
E orice cîntec care-l fac.

Ostaşi în zdrenţe, dar eroici,
Dintr-înşii laş nici unul nu-i...
Şi vitejia face cinstea
Unui ostaş, nu haina lui !

Şi nu mă-ntreb eu: după moarte-mi
Trăi-vor cîntecele mele?
Să piară, de li-i scris scris, în luptă,
Eu nu mă îngrijesc de ele.

Dar sfîntă-i cartea unde-or zace
Ideile-mi de mult uitate:
Mormînt d-eroi care muriră
În lupta pentru libertate !