Din italieneşte
De la Wikisource
| Din italieneşte de Ştefan Octavian Iosif |
| Publicată în Sămănătorul, 28 septembrie 1908 |
S-a stins virtutea-n a Italiei ţară,
Ce-a fost regina lumii în vechime.
De muzele Castaliei azi nime
Nu poartă grijă; toţi le delăsară.
A laurului verde frunză rară
E pîngărită într-un veac de crime
Şi lăcomie; iar din adîncime
Desfrîul scoate fruntea dîrz afară.
De ne-au lăsat străbunii-n zile bune
Frumosul stil al versului şi-al prozei,
Nu-mi pare-a fi aceasta vreo minune...
Ci vin' să plîngem zilele de faţă,
Modernul gust ce-şi are azi rapsozii
Şi decadenţa-n care se răsfaţă.
