Desrobirea țiganilor

 

Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreață pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăți ochilor noștri Omenirea desrobită!

Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rumpe lanțul de robie,
Și țiganul, liber astăzi, se deșteaptă-n fericire!

Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!
Azi în pept inima-mi crește! azi e viața mea frumoasă,
Căci la glasul libertăței văd Moldova deșteptată
Și la glasul Omenirei o simțesc induioșată.

Fală-n lume și mărire pentru tine-n veci să fie,
O! Moldovo, țară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Brațul tau ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,
Ție insăși pregătește viitor de libertate!

1844