Despărţire (Iosif)

Daină din Litvania

O, uite, draga mea copilă,
La poartă cine stă şi scrie?
Sunt ofiţeri cari vin să-l ducă
Pe fecioraş în cătănie.

Cu păr bălai, cu-obrajii rumeni,
Cînd îl vedea, rîdea cîmpia;
Şi, ridicîndu-se-n văzduhuri,
Cînta voioasă ciocîrlia.

Şi ce-i stă acum alături?
Stă mîndra. Plînge şi suspină:
— Nu suspina şi nu mai plînge,
Tu, mîndră floare de grădină.

Ţi-oi scrie un răvaş, mîndruţo;
Rămîi acasă tu şi toarce,
Căluţul meu ţi-l va aduce,
De cumva nu m-oi întoarce.

În ladă să-mi grijeşti răvaşul,
Drăguţa mea, frumos mi-l strînge,
Şi-ades cînd vei deschide lada,
Gîndind la mine, tu vei plînge...