Depresie şapte
De la Wikisource
| Depresie şapte de Gelu Vlaşin |
două cuvinte
mari
ochii tăi răzvrătiţi în
uimire cînd
buzele rostesc
rugăciunea de
seară şi eu
nu mai ştiu
mîinile suspendate
peste
coapsele
amorţite şi
nici părul căzut
într-un vis
fără vorbe
ori
false coperţi prăfuite
peste
care aştern
politeţuri în
pat de
cămin şi tu
disperare prin hol de
nebuni mă alergi
pînă-n zori
ca să scriu colorat
cum exist
