Dedicație (Panait Cerna)

 

Pe câmpuri, noaptea, până-n zori
Plâng după soare mii de flori...
 
Iar soarele, vãzând că-n taină
Au plâns domnițele frumoase,
Preface roua de pe ele
În mii de pietre prețioase...

Așa, un zâmbet, o privire
Ridică sufletele slabe,
Și toate lacrimile noastre
Ni le preschimbă în podoabe.