De cîntece Parisu-i plin...

De cîntece Parisu-i plin
    Ca marea de sirene,
Şi nu mai pleacă cei ce vin
    Pe ţărmul mîndrei Sene.

La Napoli, grădinele
    Nu ştiu ce e zăpada,
Şi-n golfuri mandolinele
    Îngînă serenada.

Suspină ţitera-n Tirol
    Cînd în tăcerea sfîntă
Vreun orb moşneag în capul gol
    Pe prispă stă şi cîntă.

Zănatec ţipăt de viori
    E-n veselele ciarde,
Cîntarea asta-ţi dă fiori
    Şi tremură, şi arde...

Dar creadă cine cum o vrea,
    Cum crede să-şi aleagă ;
Nu-s doine ca în ţara mea
    Pe lumea asta-ntreagă !