Cuvintele credinţei

De la Wikisource

Eu ştiu trei cuvinte — şi rostul li-i sfânt

Trec ele din gură în gură,

Nici răul, nici jalea acestui pământ

Sfinţenia lor nu le fură;

Şi cel ce în ele mai mult n-a crezut,

Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.

Voinţa ni-i slobodă, — aşa ne-a zidit

Cel sfânt, — şi în neagra robie,

Şi cel ce dreptatea pe lumea-a iubit

Aceasta prea bine o ştie.

De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat

Şi sufletul tău îl păstrează curat.

Dreptatea pe lume nu-i sunet deşert,

Îşi are ea rost în viaţă:

Cei drepţi şi-n robie norocul nu-şi pierd,

Viaţa aşa ne învaţă.

Acest adevăr pentru noi îi ascuns,

Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns.

Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voinţă

În toate voinţele noastre,

Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă

Mai sus de-nălţările-albastre;

Pe rând trec schimbările-n vecinic lanţuh,

Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.

Păziţi trei cuvinte, şi rostul lor sfânt

Îl treceţi din gură în gură,

Căci răul şi jalea acestui pământ

Sfinţenia lor nu le fură,

Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut

Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Februarie 1912