Credinţe...

De-a pururea m-aţi urmărit,
      Învăluite-n ceaţă.
Cu farmecul neţărmuirit
      Al dragostei de viaţă.

Mi-aţi dat nădejde ca să lupt
      Cu griji şi cu necazuri,
Ce-şi grămădeau neîntrerupt
      Noianul de talazuri,

Şi-adesea de cădeam înfrînt
      De trudă şi durere,
Gseam la voi şi crezămînt,
      Şi leac de mîngîiere,

Înveselind cărarea mea
      Cu-alai de sărbătoare :
Copil îndrăgostit de-o stea,
      De-un cîntec sau de-o floare...

Şi-acum vă duceţi rînd pe rînd —
      Ieri una, astăzi una...
Mă părăsiţi aşa curînd,
      Pieriţi pe totdeauna ?...

Dar eu atunci al cui rămîi,
      O, dragi credinţe moarte ?
Pe drumuri, fără căpătîi,
      Vai, cine-o să mă poarte ?