Codex Sturdzanus/Povestea Sfintei Dumineci

De la Wikisource

Codex Sturdzanus Povestea Sfintei Dumineci de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]]

Informaţii despre această ediţie Manuscrisul e din 1580 - 1619. Parantezele drepte indică repetiţii în text

Scriptura din ceriu a domnului nostru a lui Isus Hristos. Au lăsatu den ceriu la Irusalim cuvântu şi spunerea cu frică mare. La ceatatea Irusalimului, la scaunul sfânt, cădzu o piatră den ceriu; mică era şi în vedeare însă nime nu o putea rădica. Adunară-să patriarşii şi călugării şi preuţii de stătură în trei dzile şi în trei nopţi spre rugă. Rugară Dumnedzău şi grăi glas din ceriu de dzisă aşa: „Luaţi piatra!” Deci o luo piatra patriarhul cel mare de o desveace. Într-însă află u carte. Căutară carte, cartea dzise aşea:

Vedeţi, fii oaminilor, că ainte tremeş o carte la voi, iară voi nu o credzut. Tremeşu şi a doa<o> carte, iară nu-şi vă încredzut cuvântului meu. Tremeş şi a treia scriptură, multe lucrure şi seamne lăsaiu pre voi, e voi nu şi vă încredzut şi nu vă pocăit neč cuvântul înge­rului meu n-aţi ascultatu nece înţeleasetu! Ceriul şi pământul se va schimba, iară cuvântul meu nu va trece în veacu. Că dereptu faptele voastre celea multele eu voiu lăsa şi voiu tremete ierni greale şi geruri şi foamete şi lăcuste şi omide şi tuse rea, <derep>t ce nu aveţi milă. Mişeii plângu după voi, e voi nu-i miluiţi! Pre Dzeu, sâmtu limbi cealea ce n-au leage, acealea încă dau milostenie e voi milostenie nu aveţi!

Pre Dzeu, leamneloru vă dedu plod de rodescu: dereptu faptele voastre cealea realele iară le voiu seca şi dereptu greşalele voastre cealea multele râurele şi izvoarele voiu seca şi prin fărădeleagea voastră ceaea multă. Înţeleageţi nemândriloru că nu semteţi înţelepţi! Dedu-vă leage, nece o dzisă de-ale meale nu feacetu şi nu le ţinrutu şi nu le ascultat. Nu ştiţi, neînţelepţiloru, că în vererea mare ainte feciu omu, întâie Adamu, de-l feciu în chipul mieu? Nu ştiţi, neînţelepţiloru, că sfânta dumenrecă mearse arhanghel Gavrilu în cetatea Naza<re>tului de spuse ceii feate preacurate că va naşte Hristos? Sfânta dumerecă mă bote­dzaiu la apa Iordanului cu sfântul Ioan şi miru sfântu vă dediu voao leage, e voi scriptura nu ţinreţi şi nu ascultaţi!

Nu ştiţi că sfânta dumerecă voiu giudeca viii şi morţii? Nu ştiţi că venrerea mare eu mă răstigniiu printru voi, cu suliţa mă împunseră în coaste, cu trestie mă ucidea pre capu, e în mâru şi în picioare ei mi bătură găvoazde, e cu oţăt şi cu fiiare mă adăpară, dereptu să lasu voao leage şi mă <lă>saiu în ticală? Derept ce nu aleageţi sfânta dumerecă şi să aleageţi sfânta venreri, ce lucraţi sfânta dumerecă? Pre Dzeu, am lăsatu voao şase dzile de lucru iară sfânta dumerecă să nu lucre, ce să să ceaie de păcate câte au faptu înr-aceale şase dzile.

Iară cela ce va lucra sfânta dumerecă, aceluia se doseaşte focul de veac, unde voru scârşca cu denţie şi în viermii ceia neadormiţii. E cela ce va ţinrea şi va cesti şi va posti cu curăţie, aceluia se va da dulceaţa raiului. Şi voiu şedea în scaunul slaveei mele şi voiu blăstăma cu mâra mea ceaea înralta şi cu scaunul mieu cela sfântul. Ce voi nu veţi ţirea şi nu veţi cinsti sfânta dumerecă şi sfinţii miei ceia marii, e eu voiu lăsa dereptu necre­dinţa voastră fieri iuţi şi şărpi cu câte doao capete şi gurile lor de focu vor fi, de voru suge trupurele voastre.

Şi să fie blăstematu omul cela ce nu-ş va lăsa lucrul său sâmbătă denr-al noaole ceas pânră luni demenreaţa de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara şi demenreaţa [de să meargă la besearecă cu toată fomeaia seara şi demenreaţa] şi la leturghie, de să se roage cu fri cenreşi cu greşalele sale. Iară miercurea şi venreri să postiţi şi să le ţinreţi cu curăţie şi să slăviţi în numele miu. Aceluia se va da dulceaţa raiului. Iară se nu le ţinruretu şi scriptura sfântă să nu o ascultaret, aşa mi-agiute braţele meale şi veşmântul miu cela <ce> stă asupra mea şi cunrura ceaea sfânta ce stă în capul miu cela preacuratul, altă tremeatere nu voiu tremeate la voi, ce voiu deşchide ceriul de voiu lăsa o ploaie de foc în lura lui priere a şapteasprădzeace dzi, de va arde plodul despre pământu totu.

Şi voiu tremeate iară spre voi nişte pasări cu capetele cât de bou şi peanele lor vor fi ca o cosiţă de <mu>iarea despletită, de voru suge sângele den trupurele voastre, de veţi fi ca neşte icoane. Şi veţi mearge la murmântele morţiloru voştri de veţi plânge şi veţi dzice: „Ieşiţi, morţi, de preimiţi şi noi la voi, că nu putem răbda ceaste fieri iuţi”, de veţi vedea atunce că e ţinrutul mieu tutindiri. Şi voiu întoarce lumira soarelui de cătră voi, de va fi întunrearecu, de vă veţi giunghea aden voi. Şi voiu tremeate glas din ceriu cu mânie şi-m voiu întoarce faţa de cătră voi, să nu audzu plângerile voastre. Pren ce nu cinstiţi sfânta dumerecă şi sfinţii miei?

Pocăiţi-vă păgubitoriloru, că voi nu iubiţi luminra, ce iubiţi înturearecul! Făcători răi, ce nu căutaţi cum faceţi? Curvariloru, strâmbilor, clevetniciloru, giurători strâmbi, voi cându lucraţi e voi vă lăudaţi! Nu vă preceapeţi: unde nu voiu lăsa eu roao pre pământ: voi nu veţi avea ce secera şi veţi muri toţi de foame! Seca-voiu râurele şi voiu seca marea cu toată apa, de o voiu întoarce cătră ceriu. Nu veţi şti despre pământ încătruo veţi scăpa de faţa mea. Mişeiloru, slabiloru, leaneşiloru şi împuţiţiloru, mulţescu-să faptele voastre de nu le pociu răbda! Ce nu cinstiţi sfânta dumerecă şi prazdnicele meale şi posturele să le ţireţi cu milostenie şi cu lacrămi şi cu frică şi cu rugăciure? Mişeii miluiţi, flămândzii sătu­raţi-i şi setoşii adăpaţi-i şi lângedzii căutaţi şi călătorii făgăduiţi la casele voastre de-i răpăusaţi!

Faceţi pamet lui Dumnedzeu şi sfinţiloru cu dragoste şi cu iboste şi cu veselie. După acea, dereptu morţi-vă şi dereptu părinţi-vă, curăţi la besearecă, luaţi amente sfânta scriptură. Şi vaide de omul cela ce duce prescurea la besearecă cu uritu sau imputat cu altul! Ainte du-te de te iartă cu însul şi vă lăsaţi greşalele urui alaltu, atunce du prescurea la be­searecă şi alămojna. Şi vaide de preutulu cela ce nu-i dos<to>inic şi cântă leturghie, cum nu se pocăiaşte ce să lasă focului de veacu! Pre Dzeu, slujescu cu elu îngerii încă cu frică! Şi vaide de omul cela ce dă auru şi argintu în mită! Şi vaide de omul cela nemilostivul! Şi vaide de căsătoriul cela ce nu-ş va deştepta fomeaia din casă sfânta dumerecă de noapte să meargă la besearecă!

Şi vaide de cela ce nu-ş va lăsa greşalele sale şi nu să va pocăi! Şi vaide de omul cela ce nu-ş va da răpausu sfânta dumerecă: au are deatoriu sau slujnică, de nu-l va lăsa să ră<pa>use, ce-lu nevoiaşte să lucre sau să-i plătească deatoriul sfânta dumerecă! Şi vaide de cela om ce nu-ş va lăsa dobitocul să răpause sfânta dumerecă şi să meargă omul la besearecă cu toată fomeaia să se roage cu frică şi cu grije! Şi vaide de omul cela ce râde în besearecă! O, vaide de omul cela ce va sparge acest cuvântu, de nu-l va priimi la senre! Să fie blăstematu la dzua de giudeţu cu dedevă<ru>! Aşa mi-agiute maica mea ceia preacurata şi serafimii miei ceia cu câte şase arepi de focu şi heruvimii miei ceia cu vedeare multă şi sfântul mieu Ion! Că această carte e scrisă de tatăl mieu cela nevădzutul den ceriu.

Şi iară omul cela ce să va afla de va dzice că nu e de Dumnedzeu faptă, ce va dzice că-i de mânră de om despre pământ, acela să fie blăstematu la dzua de giudeţu şi să se spargă ca Sodomul şi ca Gomorul şi să fie datu sufletul lui în mânrule dracului de-lu voru duce în focul cela nestinsul în gotovirea dracului şi îngeriloru lui! Şi cela ce nu va asculta acest cuvântu cu frică şi cu îndrăznire şi cu grije, mai bire să nu fie născut acela om!

Şi ceastă carte să o cetească săva preut, săva diac, între oamenri şi să înveaţe şi să o tremeaţă de la unrii alaţi şi pre la cetăţi şi pre la domni, fără frică şi fără grije, şi să o tremeaţă în totală lumea. Rutesu vo<ao> aceia ce voru asculta şi voru priimi ceastă carte de o voru învăţa, eu le voiu da dulceaţa raiului în vecie de veac. Că această carte o <a>u tremesu patriiarhul de la Irusalim pre un călugăru ce-lu chema Melintie, scriptură sfântă a domnului nostru a lui Isus Hristos.

Oare cărtulariu va fi, oare va fi vlădicu, oare va fi preutu, oare diac, cela ce nu va povesti şi nu va spunre tutindire, acela să fie blăstămat de domnul nostru din ceriu şi de 318 de oteţi dentru Necheiu; iară cela ce va spunre şi cela ce va creade, de va priimi la sinre, bunrătate va fi de la tatălu şi de la fiiul Isus Hristos întru vecie de veac cu dedevăr.