Cît o viață

 

Ne-am întîlnit pe-o vreme tristă,
Și, plini de ploaie și noroi,
Cu-ncredere ne-am luat de mînă,
Pornind spre casă amîndoî.

În cameră un frig de moarte...
Ea m-a-ntrebat din ochi: rămîi? —
Și-am împărțit, străini și singuri,
Același rece căpătăiu.

Și unul altuia povestea
Vieței noastre ne-am șoptit:
Ea tot-d'a-una neiubită,
Eu tot-d'a-una neiubit...

C-o dureroasă voluptate
La sîn ca doi copii ne-am strîns,
Și-n noaptea aceea, cît o viață,
Am plîns... și ne-am iubit... și am plîns...