Când trece vântişorul

De la Wikisource

Când trece vântişorul prin auritul grâu,

Şi-şi leagănă verdeaţa pădurea răcoroasă,

Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu

Voios îmi râde pruna cea dulce şi gustoasă.

Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară,

În ceasul dimineţii, în rumeneala serii

Prietenos priveşte frumoasa lăcrimioară,

Argintul viu scăldându-şi în roua primăverii.

Când pârăiaşul rece, scurgându-se prin vale,

Şoptind, mă acufundă în visuri şi uitare,

Poveşti îmi povesteşte de pacea ţării sale

De unde el porneşte, cântând fără-ncetare.

Atunci mai încetează a mea neliniştire,

Speriată grija zboară din bietul piept al meu,

Atunci pricep că este în lume fericire,

Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu.

Mai 1912