Când priveşti oglinda mărei

Când priveşti oglinda mărei,
       Vezi în ea
Ţărmuri verzi şi cerul sărei,
       Nor şi stea.
Unda-n plesnetul ei geme
       Şi Eol
Sună-n papura ce freme
       Barcarol.

Un minut dacă te-i pierde,
       Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
       Şi amar,
Colo-n umeda-i pustie,
       Ca-n sicriu,
Te-ai simţi pe vecinicie
       Mort de viu.

Vezi pe buza mea pălită
       Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniştită
       Dulce vis,
Şi al luncei vânt de vară
       Călduros
Cântă-n lira mea amară
       Lănguros.

De-ai pătrunde c-o privire
       Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
       Şi venin,
Ai cunoaşte-atuncea bine
       Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine ­
       Iată eu.