Cîmpul libertății

 

Un zvon din sat în sat străbate
Și dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Și se îndreaptă către Blaj.

Sînt preoți și mireni, cu toții
Mînați de-același ideal —
În fruntea tuturora moții,
Mîndria mîndrului Ardeal.

Ei simt că-ntîia oară-i leagă
Un dor adînc de neam întreg,
Aleargă toți să-l înțeleagă —
Și cît de bine-l înțeleg !

Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Și-n ele inimi românești
Cari strigă: „Libertate ! Drepturi
Pe plaiurile strămoșești !...”

O, sfîntă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi și lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci ?

Povestea vremii ne învață
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-așa măreață
Zbucnește-o dată la un veac !