Arborii-nfloriţi răsună...
De la Wikisource
| Arborii-nfloriţi răsună... de Heinrich Heine |
| Traducere de Ştefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viaţa, 16 aprilie 1895 |
Arborii-nfloriţi răsună,
Cîntă cuiburile-n slavă...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbravă?
Piţigoiul care-ntr-una
Dă din cap cu-atîta fală?
Ori pedantul cuc ce-şi strigă
Numele fără greşeală?
Este oare cocostîrcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calcă-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?
Nu ! În inimă-mi trăieşte
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Şi socot că e amorul.
