Versuri (Costin)/Apostrof

 

Cine-și face zid de pace, turnuri de frăție
Duce viiață fără greață într-a sa bogăție.
Că-i mai bună dimpreună viiața cea frățească
Decâtu râcă, care strică oaste vitejească.
Cine-i bogat de-avere pre lume-n tot omul,
De nu v-avea-ntru sine locuindu pre Domnulu,
Acela de-avuție sațiu nu mai vede.
De i-ar da toată lumea, elu totu nu să-ncrede.
Și de câtu multu strânge, mai multu să lărgește
Și tot deșertu să vede-ntr-averea ce-i crește.
Deci nime-ntr-avere să nu să gândească.
Că va putea să să-mple, să să odihnească.
Iară-ntr-a cărui sufletu Domnului lăcuiește,
Acela de nemică nu mai jeluiește.
Pentr-aceia totu omulu să nu se lenevească,
Pre Dumnedzeu în sufletu să-și agonisească.

Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de ani.