Aşteptatei (Pavelescu, 2)
De la Wikisource
| Aşteptatei de Cincinat Pavelescu |
Nu te cunosc. Setoşi de admirare
Nu te sorbiră ochii-mi niciodată,
Nici forma ta, în marmură sculptată,
N-am prins-o-n braţe beat de adorare.
Au ochii tăi culoarea-albastră-a mării
Ce scaldă ţărmii veselei Italii?
În păru-ţi blond îşi ninse portocalii,
Înfiorate, florile uitării?
Ori poate ochii tăi sunt diamante
Cu-nflăcărări adânci şi-ntunecoase...
Ca şi figurile misterioase
Din infernala Comedie a lui Dante?
Nu ştiu, dar te iubesc şi cu-atât dor,
Aştept mereu sosirea ta divină,
Că viaţa mea-i de tine-aşa de plină,
C-am şi uitat că-mbătrânesc şi c-o să mor.
