Aş pune cruce sărăciei

De la Wikisource

Aş pune cruce sărăciei mele

De-aş fi un pictor meşter de icoane,

Să zugrăvesc tablouri după toane,

Împodobind biserici şi castele.

Potop de daruri, aur şi coroane,

De-aş şti clavir, vioară ca, prin ele,

Să desfătez boierii-n cafenele

Ori să culeg aplauze-n saloane.

Nu-mi va zâmbi norocul niciodată:

Pe lume tu mi-eşti singurul tezaur,

Tu, artă fără pâine, poezie!

Şi, ah! când alţi petrec şi se desfată,

Când vinul spumegă-n pahare de-aur,

Eu însetez, ori beau — pe datorie...