Şoarecul de ţară şi cel de oraş
De la Wikisource
Fabula V - Şoarecul de ţară şi cel de oraş
de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici
- Un şoarec de la ţară, pre altul târgovăţ
- Ca pre un vechi prieten, îl cheamă la ospăţ.
- În strâmta lui căsuţă pe oaspe-l priimeşte.
- Îi pune înainte tot ce mai bun avea,
- Orz, mazăre şi hrişcă; îl roagă, îl pofteşte,
- Dar târgovăţul mândru nimic nu vra să ia,
- Ş-aşa-n sfârşit îi zice:
- — Eu mult mă mir, frăţico! cum poţi trăi aice,
- Într-o pustietate, şi cum nu ţi-e urât?
- În viaţa astă scurtă de ceasul hotărât
- Nu poţi scăpa oriunde
- Ş-oricum te vei ascunde!
- Mai bine murind vesel, să zici că ai trăit
- Decât mort în viaţă,
- Să nu cunoşti a lumii plăcere şi dulceaţă.
- Asemene cuvinte au fost pre de ajuns;
- Căci şoarecul de ţară, de vorba lui pătruns,
- Cu oaspele-mpreună, ieşi din borticică,
- Şi preste noapte merse cu pază şi cu frică
- În târg la un palat
- Tot în mătăsărie şi aur îmbrăcat.
- Din masa de cu seară sta coşniţele pline
- Cu fărmături gustoase de pre la ţări străine;
- Deci târgovăţul falnic pre şoarecul ţăran
- Îndată îl cinsteşte cu nişte parmezan,
- Îl pune pe covoare... când iată zgomot mare
- La uşă se aude, şi preste aşteptare
- C-un om în casă intră un câine medelean;
- Iar şoarecii aleargă, s-ascund pe sub divan,
- Nu suflă, pân-în seară.
- Atunci sărmanul şoarec, ce-n linişte la ţară
- Trăia fără de grijă, văzu că s-a-nşelat,
- Şi cum a sosit noaptea, el drumul şi-a luat
- Zicând către prieten: viaţa-n ticnă are
- La mine mai mult preţ
- Decât o-mbelşugare
- De griji ameninţată a unui târgovăţ.
