Zâmbește…

Zâmbește… de Gavriil Stiharul

Zâmbește brațelor sleite de puteri,
se vor întinde să prindă licurici;
zâmbește pleoapelor învinse de dureri,
se vor tămădui fără cicatrici.

Zâmbește cerului nopții înnourat
îți va trimite razele de lună;
zâmbește soarelui cel de curând plecat,
se va-ntoarce să-ți spună noapte bună.

Zâmbește toamna tufelor de liliac,
vor găsi puteri să mai dea în floare;
zâmbește frunzelor desprinse din copac,
aripi de înger se vor cerne-n zare.

Zâmbește aproapelui ce nu te vede,
o lumină nouă în el va străluci;
zâmbește omului care nu mai crede
zâmbetul viu prin el se va sfinți.

Cu-n zâmbet ții în zbor frunzele ce cad,
cu-n zâmbet ții în zbor puf de păpădii,
cu-n zâmbet ții pe boltă și stelele ce ard,
roadele pe pomi și strugurii pe vii.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.