Visul lui Petru Rareș

(Redirecționat de la Visul lui Petru Rareş)
Jump to navigation Jump to search
Visul lui Petru Rareș [1]
de Vasile Alecsandri


Legendă [2]

I[modifică]

Jos în vale, pe Bârlad,
Lâng-a Docolinei[3] vad,
Nimerit-au, poposit-au
Și de noapte tăbărât-au
Zece care mocănești
Cu boi albi fălcienești.

De tot carul zece boi,
Înjugați doi câte doi;
Boi cu coarne ascuțite
Și copite potcovite,
Boi de frunte și mânați
De flăcăi toți înarmați.

Iar în care ce avut,
Ce merinde-s de vândut?
Pești de apă curgătoare
Și de apă stătătoare.
Cu năvodul pescuiți
Și cu undița undiți.

Dar merindele-s în cui?
A lui Petrea Majălui,
Care-i om de omenie
Ș-ar fi bun chiar de domnie
Dac-ar pune Dumnezeu
Tot omul la locul său!

Iată-l colo jos lungit,
Într-o burcă[4] învălit,
Lângă focul de nuiele,
Unde ard, jupiți de pele,
Patru miei de la Ispas
Pentru prânzul de popas.

Focul pâlpâie mereu,
Roș ca limba unui zmeu;
Și pe culmea luminată
Și prin tabăra-așezată
Se văd boii la un loc,
Țintind ochii lor spre foc.

Ard nuielele trăsnind,
Crește para scânteind.
Împregiuru-i, ca o roată,
Șede argățimea toată:
Numai Petrea nu-i în rând;
El deoparte stă pe gând.

Unul zice:„Măi voinici!
Auzit-ați voi pe-aici
De biet domnul Ștefăniță,
Ce-a fost om de mare viță,
C-a murit cu zile-n sin[5]
În cetate, la Hotin!”

Toți fac cruce-ncremenind!
Un bătrân zice, zâmbind:
„A murit? Domnul să-l ierte!
De-acum să vedeți voi certe,
Lupte, vrajbe-ntre boieri
Pentru scaun și averi!”

Atunci Petre ia cuvânt:
„Așa-i rândul pre pământ!
Cine-i slab, vrea a fi tare,
Cine-i mic, vrea a fi mare,
Căci domnia-i dulce pom
Care farmecă pe om!”

„Fie bine, fie rău,
Da-ne-ar sfântul Dumnezeu
Un alt Ștefan la domnie,
Să ieșim la vitejie!”
Astfel toți raspund cu dor,
Și adorm în somn ușor.

II[modifică]

Focul tabării s-a stins,
Neagra umbră s-a întins.
Totul zace-n neclintire,
În adâncă amorțire;
Numai stelele sclipesc
Și pe cer călătoresc.

Miezul nopții s-a ivit
Și prin lume-a răspândit
Ceata visurilor dalbe,
Visuri negre, visuri albe
Ce îngână[6] până-n ziori
Pe sărmanii muritori.

Iar un vis prevestitor,
Abătându-se din zbor,
Se oprește lângă Majă
De-l încântă cu-a lui vrajă,
Arătându-i viu prin somn
Străluciri, măriri de domn.

Când năluca mamei lui
Pe malul Ialpăului
Se arată lin și-i zice:
„O! de sânul meu ferice,
C-a purtat și a născut
Domn viteaz și priceput!”

Când un vultur aurit
Sus, pe cerul înnegrit,
Lucind falnic ca un soare,
Zicea:„Petre, frățioare,
Cât de nalt e zborul meu,
Mult mai nalt va fi al tău!”

Când un lanț întins de munți
Cu-ai lui codri deși, cărunți,
Se-nchinau voios în cale;
Și din munte și din vale
Zvon de glasuri cuvânta:
„Să trăiești, măria ta!”

Petre Majă, - adimenit,[7]
Din somn dulce s-a trezit.
O! minune! ce să vază
În a zilei albă rază?
Vede-acum cu ochi deschiși
Ce-a văzut cu ochi închiși.

Pe cel câmp, lung, înverzit,
Vine visul împlinit!
Pe colnice, pe-a lor coaste
Se coboară-o mândră oaste
Cu trei steaguri de oșteni
Și trei cete de curteni.

Mândrii-s bravii călăreți
Pe-armăsarii șoimuleți!
Strălucind la foc de soare,
Ca-ntr-o zi de sărbătoare,
Ei în tabără s-opresc
Și lui Petru-așa grăiesc:

„Petre-Majă-ntru mulți ani!
Noi curteni și căpitani,
Fost-am, fost trimiși cu bine
Din Suceava cătră tine
Ca să-ți zicem ție-așa:
Să trăiești, măria ta!

De când Vodă la Hotin
A murit cu zile-n sân,
Țara este-n văduvie.
Ea se-nchină, se dă ție,
Ca să-i fii tu mire blând,
Domn viteaz, dup-a ei gând.

Iată deci că ne-nchinăm
Și-n glas mare îți urăm:
Să trăiască-a a ta mărire
Ani mulți plini de strălucire
Pentru-a țării bun noroc,
Pentru-a dușmanilor foc!”

Petre zice: „Buni sosiți!
Pace vouă, soli iubiți!
Iară voi ce-ați slujit mie,
Feții mei de argăție,
Luați tot ce este-al meu...
Așa-i dreptul, așa vreu!”

Apoi mândru-nveșmântat,
Pe-un cal șarg[8] încălecat,
Pleacă vesel la domnie...
Fericită calea-i fie,
Căci pe dânsul Dumnezeu
L-a pus drept la locul său!

Note[modifică]

  1. Acest domn a fost fiu bastard a lui Ștefan cel Mare. Mama lui era văduva unui păscar; și însuși Petru era cunoscut sub numele de Majă, pănă a nu să sui pe tron. (n. V.A.)
  2. Subiectul acestei legende se găsește în „O samă de cuvinte” a lui Ion Neculce. În 1837 el fusese tratat și de Gheorghe Asachi, în drama „Petru Rareș”, jucată de mai multe ori pe scena teatrului din Iași.
  3. sat pe malul râului Bârlad, pe drumul care duce de la Galați la Iași.
  4. manta groasă de suman, șubă
  5. înainte de vreme
  6. amăgesc
  7. încântat
  8. cu păr galben deschis