Visul (Bolintineanu)

Visul de Dimitrie Bolintineanu

Coama rumenelor zori
Vălura pe negri nori,
Cînd d-odată somnul dulce
Visuri și mai dulci mi-aduce.
Deodată într-un vis
O femeie mi-a surîs.
Părul ei făcut cosițe,
Cade pe-albu-i sîn în vițe:
P-a ei față, p-al ei sîn,
Rozele pe crini îngîn.
Ai fi zis o fată dulce
Ce la patul nunții duce,
Și roșește ca un frag
La un gînd ce-i este drag.
Ochii ei vii viorele,
Înotau în lăcrimele.
Două arcuri de mătase
Fruntea ei îi însemnase;
Unde ele începeau
Nesimțit, treptat mureau.
Pe mijlocu-i rochie albă,
Chingă d-aur, scumpă, dalbă,
Sînul ei cel tinerel
Părea piept de porumbel.
Mîna mică și piciorul
E făcut să calce norul,
Cum trec boarele pe nori,
Cum trec razele pe flori.
Eu, sătul de vise d-aur,
Ce se scutură ca laur,
Ochii bine i-am închis
Și cu suspinări am zis:
„O, fugiți, figuri iubite,
Printre vise rătăcite!
Toată viața mă încînt
Pe al vostru sîn de vînt!”
La aceste vorbe, ea,
Rumenind, așa zicea:
„Nu sunt raza ideală
„Ce pe muritori înșală.
„Păru-mi d-aur poți să tinzi,
„Mijlocu în mîini să-mi prinzi;
„Peste sînu-mi nea ce luce,
„Poți să pleci tu fruntea dulce;
„Gura-mi să săruți de vrei
„Și suflarea mea să bei.
„Unde merg, plăcerea vine,
„Relele se schimb în bine,
„Lacrimile se fac flori,
„Nopțile se schimb în zori.
„Port pe față strălucirea
„Și în suflet fericirea,
„Pe cosiță foc de zori,
„Pe guriță fum de flori.
„Am în ochi-mi lăcrimioare,
„Am pe buze roșioare.
„Unde port ușoru-mi pas,
„Un parfum de ceruri las.
„Toate astea-s pentru tine;
„Bea acum, căci rîndul vine!
„Însă mîine să nu ceri
„Să mai guști tu noi plăceri.
„Bea acum și fii ferice!
„Mîine moartea îți va zice,
„C-un suspin amar și greu:
„Astăzi este rîndul meu!”