Vedenie
Umilit, învins se pleacă
Iarăși la genunchii ei,
Rugător...
Astfel odată
Sta el la genunchii mei.
I se tulbură privirea
Buza-i tremură... ce vrea?
Spăimântat s-aruncă-n laturi,
Palidă se face ea.
Între dânșii fuse o umbră,
Acea umbră eram eu...
Curg șiroaie pe obrazu-mi
Îmi alungă somnul greu.
Fuse-un vis? — De ce plâng dară?
Iar un glas îndepărtat:
„Cata-n veci ca să înșele
Cine-odată a înșelat”.