Unui dușman

(Redirecționat de la Unui duşman)
Sari la navigare Sari la căutare
Unui dușman
de Alexandru Vlahuță


Nici tu nu știi pricina acestei oarbe furii.
Ce foc ascuns te arde? Ce vis urît te-apasă?
De-abia mă vezi — si tremuri de voluptatea urii.
Eu cuget că în tine urăște-o 'ntreagă rasă.

Om fi din două neamuri ce-au stat în vrăjmășie.
Răsboae seculare de mult le-au risipit;
Și azi în noi se 'ncearcă din nou să se sfîșie:
Se căutau de veacuri — s'acum s'au regăsit!

În ochii tăi e ura a mii de generații,
Și'n brațul tău sînt alții ce vor să mă lovească.
Putem noi ști ce straniu amestec de vibrații
Dă unui gînd tăriea și'l face să domnească?

De-al nostru propriu suflet ades sîntem străini;
Lucrează 'n noi străbunii...
              Încep să înțeleg:
Ai mei au fost se vede atîta de haini,
Că fondul lor de ură l'au cheltuit întreg.

Azi nu's în stare-a spune o vorbă rea de tine.
Tu mă lovești, eu însă din suflet îți doresc
Ca răul ce'mi vei face să ți se 'ntoarcă 'n bine.
Urăște-mă 'nainte cît poți. Eu te iubesc.