Unui critic din Iași

 

Un bour tânăr Sevastos
Când năvăli să mă răstoarne,
Își rupse unul dintre coarne
În pieptu-mi matur, dar vânjos.
Și eu, adept al lui Cristos,
Milos de orice dobitoc,
M-aplec și cornu-i rupt de jos
Pe frunte i-l lipesc la loc.