Un veac de frământări sociale/Post scriptum
Lucrarea înfățișată astăzi publicului cititor are istoricul ei. In lipsa unei cercetări temeinice a trecutului României, am conceput în anul 1933 planul unei lucrări, menite să îmbrățișeze evoluția țării noastre prin prisma desvoltării capitalismului. Toate aspectele acestei probleme, pe plan economic, social și politic, urmau să fie astfel înfățișate. Studiul, vast prin proporțiile lui, trebuia să fie rezultatul muncii unui colectiv restrâns, format din patru cercetători marxiști. In urma sângeroaselor incidente dela Grivița, fiind arestat și dat în judecată, m’am ilegalizat, regim sub care am trăit până în 1936. In anul 1937, am reluat planul inițial. Condițiile erau însă schimbate și o muncă colectivă devenise cu neputință. M’am mărginit astfel să analizez numai fenomenul social din veacul al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, această analiză restrângând-o doar la cele două principate, unite mai târziu. Adică, numai la partea care-mi revenea, în lucrarea colectivă proiectată. In 1939, din cauza situației politice încordate și un an mai târziu din cauza internării în lagărul din Miercurea Ciucului, am fost silit să abandonez manuscrisul, pe care nu l-am putut relua, spre a-i da o formă definitivă, decât în anul 1942, în timpul domiciliului obligator dela Poiana-Țapului.
Aceasta explică pentru ce lucrarea de față are un caracter fragmentar și nu privește decât anumite momente din istoria poporului nostru.
In cursul anilor 1937—38, au apărut câteva crâmpeie din prezentul volum în „Viața Românească” sub pseudonimul Ion C. Ion. Unele din aceste fragmente, mai ales cele privitoare la revoluția din 1848, luate în volum, au suferit modificări de fond. Capitolul III, în întregime, a apărut în aceeași revistă, la începutul anului 1945.
Aprilie 1945