Un tablou la salon
Cerul, nouri în argint
Doar un colț de-albastru-n zare
Reazem cată pe oglindă
Lacului ce cute n-are.
Două lebede ușoare
Albe ca zăpada-n munți
Lunecând pe luciul apei,
Urma lor durează punți.
Și se tot îndepărtează
Cu mers lin neîntrecut
S-ar părea un vis feeric
De-abia întrevăzut...