Trei călări
Când pe turlele cetății medievale
Flori de umbră, liniștite s-au lăsat,
Sună tropot și răsună-n vale
Măsurat.
Trec sub porțile boltite din cetate
Pe-un cal negru, pe-un cal alb, și pe-un cal murg,
Trei călări cu suflete ciudate
În amurg.
Au pornit cu noaptea largă înainte:
Cântă unul ca și soarele în zori,
Altul ca-nseratea pe morminte
Fără flori.
Dar al treilea cuvinte de lumină
Și de umbră nu rostește, ci tăcut
Își ascultă inima lui plină
De trecut.