Tratatul privind Uniunea Europeană/Declarații

Declarații

DECLARAȚIE privind protecția civilă, energia și turismul

Conferința declară că problema introducerii în Tratatul de instituire a Comunității Europene a unor titluri privind domeniile menționate la articolul 3 litera (t) din respectivul tratat va fi examinată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul N alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl va prezenta Consiliului cel târziu în 1996.

Comisia declară că acțiunea Comunității în aceste domenii va fi continuată pe baza dispozițiilor actuale ale Tratatelor de instituire a Comunităților Europene.

__________

DECLARAȚIE privind naționalitatea unui stat membru

Conferința declară că, în cazul în care Tratatul de instituire a Comunității Europene face referire la resortisanții statelor membre, problema de a ști dacă o persoană are cetățenia unuia sau altuia dintre statele membre se rezolvă numai prin referire la dreptul intern al statului respectiv. Pentru informare, statele membre pot preciza, printr-o declarație depusă la președinție, care sunt persoanele care trebuie considerate ca resortisanți ai lor, în sens comunitar; dacă este cazul, acestea își pot modifica declarația.

____________

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlurile III și VI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că, pentru aplicarea dispozițiilor menționate de Tratatul de instituire a Comunității Europene, în partea a treia, titlul III, capitolul 4, privind capitalurile și plățile, și titlul VI, privind politica economică și monetară, va fi urmată practica obișnuită, conform căreia Consiliul se întrunește în formula care îi cuprinde pe miniștrii afacerilor economice și ai finanțelor, fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 109j alineatele (2) și (4) și articolului 109k alineatul (2).

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlul VI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că Președintele Consiliului European invită miniștrii afacerilor economice și ai finanțelor să participe la sesiunile Consiliului European, în cazul în care acesta examinează problemele privind uniunea economică și monetară.

DECLARAȚIE privind cooperarea monetară cu țările terțe

Conferința afirmă dorința Comunității de a contribui la stabilitatea relațiilor monetare internaționale. În acest scop, Comunitatea este dispusă să coopereze cu alte țări europene, precum și cu țările neeuropene cu care întreține relații economice strânse.

DECLARAȚIE privind relațiile monetare cu Republica San Marino, Cetatea Vaticanului și Principatul Monaco

Conferința convine ca relațiilor monetare existente între Italia și San Marino, între Italia și Cetatea Vaticanului și între Franța și Monaco să nu li se aducă atingere prin prezentul tratat, atât timp cât ECU nu va fi fost introdus ca monedă unică a Comunității.

Comunitatea se angajează să faciliteze renegocierea acordurilor existente, în măsura în care aceasta va fi necesar ca urmare a introducerii ECU ca monedă unică.

DECLARAȚIE privind articolul 73d din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că dreptul statelor membre de a aplica dispozițiile incidente ale legislației lor fiscale menționate la articolul 73d alineatul (1) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunității Europene se referă numai la dispozițiile care există la sfârșitul anului 1993. Cu toate acestea, prezenta declarație se aplică numai circulației capitalurilor și plăților între statele membre.

DECLARAȚIE privind articolul 109 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința subliniază că termenii „acord formal" utilizați în articolul 109 alineatul (1) nu au ca scop să creeze o nouă categorie de acorduri internaționale în înțelesul dreptului comunitar.

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlul XVI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința consideră că, având în vedere interesul tot mai mare pentru protecția naturii la nivel național, comunitar și internațional, Comunitatea este obligată, în exercitarea competențelor sale în temeiul dispozițiilor din partea a treia, titlul XVI din tratat, să țină seama de cerințele specifice ale acestui domeniu.

DECLARAȚIE privind articolele 109, 130r și 130y din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința consideră că dispozițiile articolului 109 alineatul (5), ale articolului 130r alineatul (4) al doilea paragraf și ale articolului 130y nu aduc atingere principiilor care rezultă din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în afacerea AETR.

DECLARAȚIE privind Directiva din 24 noiembrie 1988 (emisii)

Conferința declară că modificările aduse legislației comunitare nu pot aduce atingere derogărilor acordate Spaniei și Portugaliei până la 31 decembrie 1999, în temeiul directivei Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în atmosferă ale unor poluanți provenind de la marile instalații de ardere.

DECLARAȚIE privind Fondul European de Dezvoltare

Conferința convine ca Fondul European de Dezvoltare să fie finanțat în continuare prin contribuții naționale, în conformitate cu actualele dispoziții.

DECLARAȚIE privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană

Conferința consideră că este important să încurajeze o mai mare participare a parlamentelor naționale la activitățile Uniunii Europene.

În acest scop, schimbul de informații între parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să se intensifice. În acest context, guvernele statelor membre se îngrijesc, între altele, ca parlamentele naționale să poată dispune în timp util, pentru informare sau pentru o eventuală examinare, de propunerile legislative ale Comisiei.

De asemenea, conferința consideră că este important să se intensifice contactele între parlamentele naționale și Parlamentul European, în special prin acordarea de facilități reciproce corespunzătoare și prin întâlniri periodice între parlamentari interesați de aceleași probleme.

DECLARAȚIE privind Conferința parlamentelor

Conferința invită Parlamentul European și parlamentele naționale să se reunească, în cazul în care este necesar, sub forma Conferinței parlamentelor (sau adunărilor).

Conferința parlamentelor este consultată în privința marilor orientări ale Uniunii Europene, fără a aduce atingere competențelor Parlamentului European și drepturilor parlamentelor naționale. La fiecare sesiune a conferinței parlamentelor, președintele Consiliului European și președintele Comisiei raportează cu privire la starea Uniunii.

DECLARAȚIE privind numărul membrilor Comisiei și ai Parlamentului European

Conferința convine să examineze problemele privind numărul membrilor Comisiei și numărul membrilor Parlamentului European până la sfârșitul anului 1992 cel târziu, pentru a ajunge la un acord care va permite să se stabilească baza juridică necesară determinării numărului de membri ai Parlamentului European, în timp util pentru alegerile din 1994. Deciziile vor fi luate ținând seama, în special, de necesitatea de a stabili numărul total al membrilor Parlamentului European într-o Comunitate extinsă.

DECLARAȚIE privind ierarhia actelor comunitare

Conferința convine ca la Conferința interguvernamentală care va fi convocată în 1996 să se examineze în ce măsură ar fi posibil să se revadă clasificarea actelor comunitare, pentru a stabili o ierarhie corespunzătoare între diferitele categorii de norme.

DECLARAȚIE privind dreptul de acces la informație

Conferința consideră că transparența procesului decizional consolidează caracterul democratic al instituțiilor, precum și încrederea publicului în administrație. În consecință, conferința recomandă Comisiei să prezinte Consiliului, în 1993 cel târziu, un raport referitor la măsurile privind creșterea accesului publicului la informațiile de care dispun instituțiile.

DECLARAȚIE privind costurile estimate care rezultă din propunerile Comisiei

Conferința constată angajamentul Comisiei ca, bazându-se, dacă este cazul, pe consultările pe care le consideră necesare și consolidându-și sistemul de evaluare al legislației comunitare, să țină seama, în ceea ce privește propunerile sale legislative, de costurile și de beneficiile pentru autoritățile publice din statele membre, precum și pentru toți cei interesați.

DECLARAȚIE privind aplicarea dreptului comunitar

Conferința subliniază că, pentru coerența și unitatea procesului de construcție europeană, este esențial ca fiecare stat membru să transpună integral și fidel în dreptul său național, directivele comunitare al căror destinatar este, în termenele prevăzute de acestea.

În plus, Conferința - recunoscând că fiecare stat membru este acela care este obligat să stabilească cel mai bun mod de a aplica dispozițiile dreptului comunitar, ținând seama de instituții, de sistemul juridic și de celelalte condiții care îi sunt proprii, dar, în orice caz, cu respectarea dispozițiilor articolului 189 din Tratatul de instituire a Comunității Europene - consideră că este esențial, pentru buna funcționare a Comunității, ca măsurile luate în diferitele state membre să aibă ca rezultat aplicarea dreptului comunitar cu aceeași eficacitate și rigoare ca și în cazul dreptului lor național.

Conferința invită Comisia ca, în exercitarea competențelor pe care i le conferă articolului 155 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, să asigure respectarea de către statele membre a obligațiilor lor. Aceasta invită Comisia să publice periodic un raport complet destinat statelor membre și Parlamentului European.

DECLARAȚIE privind evaluarea impactului măsurilor comunitare asupra mediului

Conferința constată angajamentul Comisiei, în ceea ce privește propunerile sale, și angajamentul statelor membre, în ceea ce privește punerea lor în aplicare, de a ține seama pe deplin de efectele asupra mediului, precum și de principiul creșterii durabile.

DECLARAȚIE privind Curtea de Conturi

Conferința subliniază importanța specială pe care o acordă misiunii conferite Curții de Conturi prin articolele 188a, 188b, 188c și 206 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Aceasta cere celorlalte instituții comunitare să examineze împreună cu Curtea de Conturi toate mijloacele adecvate pentru a mări eficacitatea activității sale.

DECLARAȚIE privind Comitetul Economic și Social

Conferința convine ca Comitetul Economic și Social să beneficieze de aceeași independență de care Curtea de Conturi beneficia până în prezent în ceea ce privește bugetul său și administrarea personalului.

DECLARAȚIE privind cooperarea cu asociațiile de solidaritate

Conferința subliniază importanța pe care o are, în urmărirea obiectivelor articolului 117 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o cooperare între aceasta și asociațiile de solidaritate și fundații ca instituții responsabile de așezăminte și de servicii sociale.

DECLARAȚIE privind protecția animalelor

Conferința invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia, precum și statele membre să țină pe deplin seama de cerințele privind bunăstarea animalelor, în cazul în care elaborează și pun în aplicare legislația comunitară în domeniile politicii agricole comune, a transporturilor, a pieței interne și a cercetării.

DECLARAȚIE privind reprezentarea intereselor țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 227 alineatele (3) și (5) literele (a) și (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Constatând că, în situații excepționale, pot apărea divergențe între interesele Uniunii și cele ale țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 227 alineatele (3) și (5) literele (a) și (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, conferința cade de acord cu privire la eforturile pe care Consiliul le va depune pentru a găsi o soluție conformă cu poziția Uniunii. Cu toate acestea, în cazul în care aceasta s-ar dovedi imposibil, conferința convine că statul membru respectiv poate acționa separat, în interesul acestor țări și teritorii de peste mări, fără ca aceasta să aducă atingere interesului Comunității. Acest stat membru va informa Consiliul și Comisia în cazul în care o asemenea divergență de interese riscă să se producă și, în cazul în care o acțiune separată este inevitabilă, va indica în mod clar că acționează în interesul unui teritoriu de peste mări menționat mai sus.

Declarația de mai sus se aplică și în ceea ce privește Macao și Timorul Oriental.

DECLARAȚIE privind regiunile ultraperiferice ale Comunității

Conferința recunoaște că regiunile ultraperiferice ale Comunității (departamente franceze de peste mări, Azore și Madeira și insulele Canare) se caracterizează printr-o rămânere în urmă structurală importantă, agravată de mai multe fenomene (distanță mare, insularitate, suprafață mică, relief și climat dificil, dependență economică de câteva produse) a căror constanță și cumulare prejudiciază grav dezvoltarea lor economică și socială.

Aceasta apreciază însă că, în cazul în care dispozițiile Tratatul de instituire a Comunității Europene și ale legislației secundare se aplică de drept regiunilor ultraperiferice, este posibil să se adopte măsuri specifice în favoarea lor, în măsura în care și atât timp cât există o nevoie obiectivă de a lua astfel de măsuri în vederea unei dezvoltări economice și sociale a acestor regiuni. Aceste măsuri trebuie să urmărească, în același timp, obiectivul realizării pieței interne și pe cel al recunoașterii realității regionale pentru a permite acestor regiuni să ajungă la nivelul economic și social mediu al Comunității.

DECLARAȚIE privind votul în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că, pentru deciziile care necesită unanimitate, statele membre vor evita, pe cât posibil, să împiedice întrunirea unanimității în cazul în care o majoritate calificată este favorabilă deciziei.

DECLARAȚIE privind măsurile practice în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că repartizarea lucrărilor între Comitetul politic și Comitetul Reprezentanților Permanenți va fi examinată ulterior, la fel ca și măsurile practice pentru fuziunea Secretariatului pentru Cooperare Politică cu Secretariatul General al Consiliului, precum și măsurile de colaborare dintre acesta și Comisie.

DECLARAȚIE privind regimul lingvistic în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că regimul lingvistic aplicabil este cel al Comunităților Europene.

Pentru comunicările COREU, practica actuală a cooperării politice europene va servi drept model, pentru moment.

Toate textele privind politica externă și de securitate comună care sunt prezentate sau adoptate la sesiunile Consiliului European sau ale Consiliului, precum și toate textele care trebuie să fie publicate, sunt traduse imediat și simultan în toate limbile oficiale ale Comunității.

DECLARAȚIE privind Uniunea Europei Occidentale

Conferința ia act de următoarele declarații:

I. DECLARAȚIE

a Belgiei, Germaniei, 'Spaniei, 'Franței, Italiei, 'Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale, precum și membre ale Uniunii Europene, privind rolul 'Uniunii Europei Occidentale și relațiile sale cu Uniunea Europeană și cu 'Alianța Atlantică''

Introducere

Statele membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) convin asupra necesității de a forma o veritabilă identitate europeană de securitate și apărare și de a asuma responsabilități europene sporite în materie de apărare. Această identitate va fi elaborată treptat, într-un proces cu etape succesive. UEO va fi parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene și își va spori contribuția la solidaritatea din cadrul Alianței Atlantice. Statele membre ale UEO convin să întărească rolul UEO în perspectiva, pe termen lung, a unei politici de apărare comune în cadrul Uniunii Europene, care ar putea să conducă, la momentul potrivit, la o apărare comună compatibilă cu cea a Alianței Atlantice.

UEO se va dezvolta ca o componentă a apărării Uniunii Europene și ca un mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice. În acest scop, UEO va concepe o politică de apărare europeană comună și va veghea la aplicarea concretă a acesteia, dezvoltând în continuare propriul său rol operațional.

Statele membre ale UEO iau notă de articolul J.4 privind politica externă și de securitate comună din Tratatului privind Uniunea Europeană, care se citește după cum urmează:

"(1) Politica externă și de securitate comună cuprinde totalitatea problemelor privind securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, în viitor, la o apărare comună.

(2) Uniunea cere Uniunii Europei Occidentale (UEO), care este parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene, să elaboreze și să pună în aplicare deciziile și acțiunile Uniunii care au implicații în domeniul apărării. Consiliul, în acord cu instituțiile UEO, adoptă măsurile practice necesare.

(3) Problemele care au implicații în domeniul apărării și care sunt reglementate de prezentul articol nu se supun procedurilor menționate la articolul J.3.

(4) Politica Uniunii Europene, în înțelesul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a unora dintre statele membre; aceasta respectă obligațiile unor state membre care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord și este compatibilă cu politica comună de securitate și de apărare stabilită în acel cadru.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu se opun dezvoltării unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul UEO și al Alianței Atlantice, în măsura în care această cooperare nu contravine cooperării menționate de prezentul titlu și nici nu o îngrădește. .

(6) În scopul de a promova realizarea obiectivului prezentului tratat și ținând seama de termenul stabilit pentru 1998 în contextul articolului XII din Tratatul de la Bruxelles modificat, dispozițiile prezentului articol vor putea fi revizuite în conformitate cu articolul N alineatul (2), pe baza unui raport pe care Consiliul îl va prezenta în 1996 Consiliului European, și care conține o evaluare a progreselor realizate și a experienței dobândite până în acel moment.”

A. Relațiile UEO cu Uniunea Europeană

Obiectivul este edificarea pe etape a UEO ca o componentă a apărării Uniunii Europene. În acest scop, UEO este pregătită să elaboreze și să pună în aplicare, la cererea Uniunii Europene, deciziile și acțiunile Uniunii care au implicații în domeniul apărării.

În acest scop, UEO va dezvolta relații strânse de lucru cu Uniunea Europeană, luând următoarele măsuri:

sincronizarea, în mod corespunzător, a datelor și locurilor de întâlnire, precum și armonizarea metodelor de lucru;

stabilirea unei strânse cooperări între Consiliul și Secretariatul General al UEO, pe de o parte, și Consiliul Uniunii și Secretariatul General al Consiliului, pe de alta;

examinarea armonizării succesiunii și duratei președințiilor respective;

punerea la punct a mijloacelor corespunzătoare pentru a garanta informarea periodică a Comisiei Comunităților Europene și, dacă este cazul, consultarea acesteia cu privire la activitățile UEO, în conformitate cu rolul Comisiei în politica externă și de securitate comună, așa cum se stabilește în Tratatul privind Uniunea Europeană;

încurajarea unei cooperări mai strânse între Adunarea Parlamentară a UEO și Parlamentul European.

Consiliul UEO va lua măsurile practice necesare, în acord cu instituțiile competente ale Uniunii Europene.

B. Relațiile UEO cu 'Alianța atlantică

Obiectivul este dezvoltarea UEO ca mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice. În acest scop, UEO este pregătită să dezvolte relații strânse de lucru între UEO și Alianța Atlantică și să sporească rolul, responsabilitățile și contribuțiile statelor membre ale UEO în cadrul Alianței. Aceasta se va face pe baza transparenței și a complementarității necesare între identitatea europeană de securitate și de apărare, așa cum apare ea, și Alianță. UEO va acționa în conformitate cu pozițiile adoptate în Alianța Atlantică.

statele membre ale UEO își vor intensifica coordonarea în privința problemelor din cadrul Alianței care prezintă un interes comun important, cu scopul de a promova poziții comune concertate în cadrul UEO, în procesul de consultare a Alianței, care va rămâne forumul esențial de consultare între aliați și spațiul în care aceștia își pun de acord politicile privind angajamentele lor privind securitatea și apărarea din cadrul Tratatului Atlanticului de Nord.

dacă este cazul, datele și locurile de întâlnire vor fi sincronizate iar metodele de lucru vor fi armonizate.

între Secretariatele generale ale UEO și NATO se va stabili o strânsă cooperare.

C. Rolul operațional al UEO

Rolul operațional al UEO va fi întărit examinând și stabilind misiunile, structurile și mijloacele adecvate, care cuprind în special:

o celulă de planificare a UEO;

o cooperare militară mai strânsă, complementară Alianței, în special în domeniul logisticii, al transportului, al formării și al supravegherii strategice;

întâlniri între șefii de stat major ai UEO;

unități militare aparținând UEO.

Alte propuneri vor fi studiate în continuare, în special:

o cooperare mai strânsă în materie de armament, în vederea creării unei agenții europene a armamentelor;

transformarea Institutului UEO în Academie Europeană de Securitate și Apărare.

Măsurile care urmăresc întărirea rolului operațional al UEO vor fi pe deplin compatibile cu dispozițiile militare necesare pentru a asigura apărarea colectivă a tuturor aliaților.

D. Măsuri diverse

Ca urmare a măsurilor de mai sus și pentru a facilita sporirea rolului UEO, sediul general al Consiliului și al Secretariatului General al UEO va fi transferat la Bruxelles.

Reprezentarea în Consiliul UEO trebuie să fie de așa natură, încât acesta să-și poată exercita funcțiile în permanență, în conformitate cu articolul VIII din Tratatul de la Bruxelles modificat. Statele membre vor putea recurge la o formulă numită „a dublei pălării", care urmează să fie pusă la punct și care va cuprinde pe reprezentanții lor în Alianță și în Uniunea Europeană.

UEO constată că, în conformitate cu dispozițiile articolului J.4 alineatul (6) referitor la politica externă și de securitate comună din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea va decide să revadă dispozițiile acestui articol pentru a promova obiectivul pe care acest articol îl stabilește, după procedura stabilită. UEO va proceda în 1996 la o reexaminare a prezentelor dispoziții. Această reexaminare va ține seama de progresele și experiența dobândită și va include relațiile dintre UEO și Alianța Atlantică.

II. DECLARAȚIE

a Belgiei, Germaniei, 'Spaniei, 'Franței, Italiei, 'Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale''''

„Statele membre ale UEO se felicită pentru dezvoltarea identității europene în domeniul securității și apărării. Acestea sunt hotărâte, ținând seama de rolul UEO ca element de apărare al Uniunii Europene și ca mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice, să așeze relațiile dintre UEO și celelalte țări europene pe baze noi, în vederea asigurării stabilității și securității în Europa. În acest spirit, acestea fac următoarele propuneri:

Statele care sunt membre ale Uniunii Europene sunt invitate să adere la UEO, în condiții asupra cărora se va conveni în conformitate cu articolul XI din Tratatul de la Bruxelles modificat, sau să devină observatori, în cazul în care doresc acest lucru. În același timp, celelalte state europene membre ale NATO sunt invitate să devină membri asociați ai UEO, într-un mod care să le dea posibilitatea să participe pe deplin la activitățile UEO.

Statele membre ale UEO pleacă de la ipoteza că tratatele și acordurile corespunzătoare propunerilor de mai sus vor fi încheiate până la 31 decembrie 1992.”

DECLARAȚIE privind azilul

Conferința convine că, în cadrul lucrărilor menționate la articolele K.1 și K.3 din dispozițiile privind cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne, Consiliul va examina cu prioritate problemele privind politica statelor membre privind azilul, cu scopul de a adopta, la începutul anului 1993, o acțiune comună menită să armonizeze unele aspecte ale acestei politici, ținând seama de programul de lucru și de calendarul cuprins în raportul privind azilul, stabilit la cererea Consiliului European de la Luxemburg din 28 și 29 iunie 1991.

În acest context, până la sfârșitul anului 1993, Consiliul va examina, pe baza unui raport, și chestiunea unei eventuale aplicări a articolului K.9 la aceste probleme.

DECLARAȚIE privind cooperarea polițienească

Conferința confirmă acordul statelor membre cu privire la obiectivele propunerilor făcute de delegația germană la reuniunea Consiliului European de la Luxemburg din 28 și 29 iunie 1991.

În momentul de față, statele membre convin să examineze cu prioritate proiectele care le vor fi înaintate, pe baza programului de lucru și a calendarului convenit în raportul întocmit la cererea Consiliului European de la Luxemburg, și sunt pregătite să adopte măsuri concrete în domenii cum sunt cele sugerate de respectiva delegație în ceea ce privește următoarele sarcini aferente schimbului de informații și de experiență:

asistența acordată autorităților naționale însărcinate cu efectuarea urmăririlor penale și cu securitatea, în special în ceea ce privește coordonarea operațiunilor de cercetare;

constituirea de bănci de date;

evaluarea și exploatarea centralizată a informațiilor, pentru a face un bilanț al situației și pentru a stabili diferitele moduri de abordare a operațiunilor de cercetare;

culegerea și exploatarea informațiilor privind abordările naționale în domeniul prevenirii, cu scopul de a le transmite statelor membre și de a stabili strategii de prevenire la scară europeană;

măsuri privind formarea complementară, cercetarea, criminalistica și antropometria judiciară.

Statele membre convin să examineze, pe baza unui raport, în cursul anului 1994 cel târziu, dacă este cazul ca domeniul acestei cooperări să fie extins.

DECLARAȚIE privind litigiile dintre BCE și IME, pe de o parte, și agenții lor, pe de altă parte

Conferința consideră că Tribunalul de Primă Instanță este obligat să soluționeze această categorie de acțiuni, în conformitate cu articolul 168a din prezentul tratat. Conferința invită deci instituțiile să-și adapteze în consecință dispozițiile incidente.

Înaltele Părți Contractante la Tratatul de instituire a Comunității Europene au adoptat, la 1 mai 1992, la Guimaraes (Portugalia), următoarea declarație:

DECLARAȚIE a Înaltelor Părți Contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană

Înaltele Părți Contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992,

după ce au examinat termenii Protocolului nr. 17 din respectivul Tratat privind Uniunea Europeană, anexat la acest tratat și la tratatele de instituire a Comunităților Europene,

dau următoarea interpretare juridică:

intenția lor era și rămâne ca Protocolul să nu limiteze libertatea de deplasare între statele membre sau, potrivit condițiilor care pot fi stabilite în conformitate cu dreptul comunitar de legislația irlandeză, de a obține ori de a furniza în Irlanda informații privind servicii pe care legea le autorizează în statele membre.

În același timp, Înaltele Părți Contractante declară solemn că, în ipoteza unei viitoare revizuiri a Constituției Irlandei care să se refere la obiectul articolului 40.3.3 al respectivei constituții și care să nu fie contrară intenției Înaltelor Părți Contractante exprimate mai sus, acestea vor fi favorabile, în urma intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, unei modificări a respectivului protocol urmărind să-i extindă aplicarea la dispoziția din Constituția astfel revizuită, în cazul în care Irlanda solicită acest lucru.

Hecho en Maastricht, el siete de febrero de mil novecientos noventa y dos.

Udfærdiget i Maastricht, den syvende februar nitten hundrede og tooghalvfems.

Geschehen zu Maastricht am siebten Februar neunzehnhundertzweiundneunzig.

Έγιvε στo Μάαστριχτ, στις εφτά Φεβρoυαρίoυ χίλια εvvιακόσια εvεvήvτα δύo.

Done at Maastricht on the seventh day of February in the year one thousand nine hundred and ninety-two.

Fait a Maastricht, le sept fevrier mil neuf cent quatre-vingt-douze.

Arna dhéanamh i Maastricht, an seachtú lá d'Fheabhra, míle naoi gcéad nócha a dó.

Fatto a Maastricht, addì sette febbraio millenovecentonovantadue.

Gedaan te Maastricht, de zevende februari negentienhonderd twee-en-negentig.

Feito em Maastricht, em sete de Fevereiro de mil novecentos e noventa e dois.

Încheiat la Maastricht, la șapte februarie una mie nouă sute nouăzeci și doi.

Pour Sa Majeste le Roi des Belges

Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen

Semnătură

For Hendes Majestæt Danmarks Dronning

Semnătură

Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland

Semnătură

Για τον πρόεδρο της Ελληνικής Δημοκρατίας

Semnătură

Por Su Majestad el Rey de España

Semnătură

Pour le President de la Republique francaise

Semnătură

Thar ceann Uachtarán na hEireann

For the President of Ireland

Semnătură

Per il Presidente della Repubblica italiana

Semnătură

Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg

Semnătură

Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden

Semnătură

Pelo Presidente da República Portuguesa

Semnătură

For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

Semnătură