Tratatul de la Nisa/Protocoale

PROTOCOALE

PROTOCOL ANEXAT LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI LA TRATATELE DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚILOR EUROPENE
Protocol privind extinderea Uniunii Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE

ADOPTĂ dispozițiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatele de instituire a Comunităților Europene:

ARTICOLUL 1

Abrogarea protocolului privind instituțiile

Protocolul privind instituțiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatele de instituire a Comunităților Europene se abrogă.

ARTICOLUL 2

Dispoziții privind Parlamentul European

• La data de 1 ianuarie 2004, cu intrare în vigoare de la începutul legislaturii 2004-2009, la articolul 190 alineatul (2), primul paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 108 alineatul (2), primul paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se înlocuiește cu următorul text:

"Numărul de reprezentanți aleși în fiecare stat membru se stabilește după cum urmează:

Belgia	22
Danemarca	13
Germania	99
Grecia	22
Spania	50
Franța	72
Irlanda	12
Italia	72
Luxemburg	6
Olanda	25
Austria	17
Portugalia	22
Finlanda	13
Suedia	18
Regatul Unit	72"

• Fără a aduce atingere alineatului (3), numărul total al reprezentanților în Parlamentul European pentru legislatura 2004-2009 este egal cu numărul de reprezentanți menționat la articolul 190 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 108 alin (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, la care se adaugă numărul reprezentanților noilor state membre care rezultă din tratatele de aderare semnate cel mai târziu la 1 ianuarie 2004.

• În cazul în care numărul total de membri menționat la alineatul (2) este mai mic de șapte sute treizeci și doi se aplică o corecție proporțională numărului de reprezentanți care urmează să fie aleși în fiecare stat membru, astfel încât numărul total să fie cât mai aproape de șapte sute treizeci și doi, fără ca această corecție să conducă la un număr de reprezentanți aleși în fiecare stat membru mai mare decât cel prevăzut la articolul 190 alineatul (2), din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice pentru legislatura 1999-2004.

Consiliul adoptă o decizie în acest sens.

• Prin derogare de la articolul 189 al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene și de la articolul 107 al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în cazul intrării în vigoare a unor tratate de aderare după adoptarea deciziei Consiliului prevăzute la alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul articol, numărul de membri în Parlamentul European poate depăși temporar cifra de șapte sute treizeci și doi în perioada de aplicare a acestei decizii. Corecția menționată la alineatul (3) primul paragraf din prezentul articol se aplică și numărului de reprezentanți care urmează să fie aleși în statele membre în cauză.

ARTICOLUL 3

Dispoziții privind ponderarea voturilor în Consiliu

• La data de 1 ianuarie 2005:

• la articolul 205 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 118 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice:

• alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

"(2) În cazul acelor hotărâri ale Consiliului care necesită o majoritate calificată, voturile membrilor se ponderează după cum urmează:

Belgia	12
Danemarca	7
Germania	29
Grecia	12
Spania	27
Franța	29
Irlanda	7
Italia	29
Luxemburg	4
Olanda	13
Austria	10
Portugalia	12
Finlanda	7
Suedia	10
Regatul Unit	29

Hotărârile Consiliului se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puțin o sută șaizeci și nouă de voturi, exprimând votul favorabil al majorității membrilor, caz în care, în temeiul prezentului tratat, acestea trebuie adoptate la propunerea Comisiei.

În celelalte cazuri, hotărârile se consideră adoptate în cazul în care întrunesc cel puțin o sută șaizeci și nouă de voturi, exprimând votul favorabil a cel puțin două treimi dintre membri."

• se adaugă următorul alineat (4):

"(4) În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puțin 62% din populația totală a Uniunii. În cazul în care se dovedește că această condiție nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."

• La articolul 23 alineatul (2), paragraful al treilea din Tratatul privind Uniunea Europeană se înlocuiește cu următorul text:

"Voturile membrilor Consiliului se ponderează în conformitate cu articolul 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene. Pentru a fi adoptate, deciziile trebuie să întrunească cel puțin o sută șaizeci și nouă de voturi exprimate de cel puțin două treimi din membri. În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puțin 62% din populația totală a Uniunii. În cazul în care se dovedește că această condiție nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."

• La articolul 34 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană se înlocuiește cu următorul text:

"(3) În cazul acelor hotărâri ale Consiliului care necesită o majoritate calificată, voturile membrilor se ponderează potrivit articolului 205 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene; hotărârile se adoptă în cazul în care au întrunit cel puțin o sută șaizeci și nouă de voturi favorabile exprimate de cel puțin două treimi dintre membri. În cazul în care o decizie trebuie adoptată de Consiliu cu majoritate calificată, un membru al Consiliului poate cere să se verifice dacă statele membre care alcătuiesc majoritatea calificată reprezintă cel puțin 62% din populația totală a Uniunii. În cazul în care se dovedește că această condiție nu este îndeplinită, decizia în cauză nu este adoptată."

• În momentul fiecărei aderări, pragul menționat la articolul 205 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 118 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice este calculat în așa fel încât pragul majorității calificate exprimate în voturi să nu depășească pragul care rezultă din tabelul prevăzut de Declarația privind extinderea Uniunii Europene, inclusă în Actul final al Conferinței care a adoptat Tratatul de la Nisa.

ARTICOLUL 4

Dispoziții privind Comisia

• La data de 1 ianuarie 2005, cu intrare în vigoare de la data intrării în funcție a primei Comisii ulterioare acestei date, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:

"(1) Membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și oferă toate garanțiile de independență.

Comisia este formată din câte un cetățean al fiecărui stat membru.

Numărul de membri ai Comisiei poate fi modificat de Consiliu, care hotărăște în unanimitate."

• În cazul în care Uniunea va avea 27 de state membre, alineatul (1) din articolul 213 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și alineatul (1) din articolul 126 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se înlocuiesc cu următorul text:

"(1) Membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și oferă toate garanțiile de independență.

Numărul de membri ai Comisiei este mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei sunt aleși prin rotație, bazată pe principiul egalității, ale cărei modalități de aplicare se stabilesc de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Numărul de membri ai Comisiei se stabilește de Consiliu, care hotărăște în unanimitate."

Această modificare se aplică de la data intrării în funcție a primei Comisii ulterioare datei aderării celui de-al douăzeci și șaptelea stat membru al Uniunii.

• După aderarea celui de-al douăzeci și șaptelea stat membru al Uniunii, Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă:

• numărul de membri ai Comisiei;

• metodele sistemului de rotație bazat pe principiul egalității incluzând totalitatea criteriilor și regulilor necesare pentru stabilirea automată a alcătuirii colegiilor succesive, în temeiul principiilor următoare:

• statele membre sunt tratate pe criterii de deplină egalitate în ceea ce privește stabilirea succesiunii și a perioadei de timp în care cetățenii lor sunt membri ai Comisiei; în consecință, diferența dintre numărul total de mandate deținute de cetățenii oricăror două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;

• sub rezerva literei (a), fiecare dintre colegiile succesive se constituie în așa fel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică și geografică a ansamblului statelor membre ale Uniunii.

• Orice stat care aderă la Uniune are dreptul ca, în momentul aderării, un cetățean al său să fie membru al Comisiei până când se aplică dispozițiile alineatului (2).

__________________

PROTOCOL ANEXAT LA TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ, LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE ȘI LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE
Protocol privind Statutul Curții de Justiție

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să stabilească Statutul Curții de Justiție prevăzut la articolul 245 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 160 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

AU CONVENIT cu privire la dispozițiile următoare, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunității Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice:

ARTICOLUL 1

Curtea de Justiție se constituie și își exercită funcțiile în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), ale Tratatului de instituire a Comunității Europene (Tratatul CE), ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Tratatul CEEA) și ale prezentului statut.

TITLUL I

STATUTUL JUDECĂTORILOR ȘI AVOCAȚILOR GENERALI

ARTICOLUL 2

Înainte de a intra în funcție, fiecare judecător depune, în ședință publică, jurământul că își va exercita atribuțiile cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței sale și că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 3

Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. În ceea ce privește actele îndeplinite de aceștia, inclusiv cuvintele rostite și scrise în calitatea lor oficială, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate după încetarea funcției lor.

Curtea, întrunită în ședință plenară, poate ridica imunitatea.

În cazul în care, după ridicarea imunității, se declanșează o acțiune penală împotriva unui judecător, acesta poate fi judecat, în oricare stat membru, numai de instanța care are competența de a judeca magistrații celei mai înalte autorități judiciare naționale.

Articolele 12 - 15 și articolul 18 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică judecătorilor, avocaților generali, grefierului și raportorilor adjuncți ai Curții, fără a aduce atingere dispozițiilor privind imunitatea de jurisdicție a judecătorilor menționate de paragrafele precedente.

ARTICOLUL 4

Judecătorii nu pot exercita nici o funcție politică sau administrativă.

Aceștia nu pot exercita nici o activitate profesională, fie că este sau nu remunerată, în afara cazului în care Consiliul acordă o derogare cu titlu excepțional.

La instalarea în funcție, judecătorii își iau angajamentul solemn de a respecta, pe durata funcției lor și după încetarea acesteia, obligațiile care decurg din această funcție, în special îndatoririle de a da dovadă de onestitate și de discreție în acceptarea anumitor poziții și avantaje, după încetarea funcției lor.

În caz de dubiu în această privință, Curtea ia o decizie.

ARTICOLUL 5

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de judecător încetează în mod individual prin demisie.

În caz de demisie a unui judecător, scrisoarea de demisie se adresează președintelui Curții, pentru a fi transmisă președintelui Consiliului. Această ultimă notificare antrenează eliberarea postului.

Cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 6, judecătorul își continuă activitatea până la preluarea funcției de către succesorul său.

ARTICOLUL 6

Judecătorii pot fi înlăturați din funcție sau declarați decăzuți din dreptul la pensie sau din alte avantaje echivalente numai în cazul în care, în opinia unanimă a judecătorilor și avocaților generali ai Curții, nu mai corespund condițiilor cerute sau nu mai îndeplinesc obligațiile aferente funcției lor. Judecătorul în cauză nu ia parte la aceste deliberări.

Grefierul aduce decizia Curții la cunoștința președintelui Parlamentului European și al Comisiei și o notifică președintelui Consiliului.

În cazul deciziei de înlăturare din funcție a unui judecător, această ultimă notificare antrenează eliberarea postului .

ARTICOLUL 7

Judecătorii ale căror funcții încetează înainte de expirarea mandatului sunt înlocuiți pentru restul mandatului.

ARTICOLUL 8

Dispozițiile articolelor 2-7 se aplică și avocaților generali.

TITLUL II

ORGANIZARE

ARTICOLUL 9

Înlocuirea parțială a judecătorilor, care are loc la fiecare trei ani, privește în mod alternativ opt, respectiv șapte judecători.

Înlocuirea parțială a avocaților generali, care are loc la fiecare trei ani, privește de fiecare dată patru avocați generali.

ARTICOLUL 10

Grefierul depune jurământ în fața Curții că își va exercita funcțiile cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței sale și că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 11

Curtea organizează suplinirea grefierului în cazul în care acesta nu își poate exercita funcția.

ARTICOLUL 12

Funcționari și personal auxiliar sunt puși la dispoziția Curții, pentru a permite funcționarea acesteia. Aceștia se subordonează grefierului, care la rândul lui se subordonează președintelui.

ARTICOLUL 13

La propunerea Curții, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate prevedea numirea unor raportori adjuncți și stabili statutul acestora. Raportorii adjuncți pot fi chemați să participe la instrumentarea cauzelor în curs și să colaboreze cu judecătorul raportor, în condiții care se stabilesc prin regulamentul de procedură.

Raportorii adjuncți, aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și dețin titlurile juridice necesare, se numesc de Consiliu. Aceștia depun jurământ în fața Curții că își vor exercita funcțiile cu deplină imparțialitate și potrivit conștiinței lor și că nu vor divulga nimic din secretul deliberărilor.

ARTICOLUL 14

Judecătorii, avocații generali și grefierul au reședința la sediul Curții.

ARTICOLUL 15

Curtea funcționează cu caracter permanent. Durata vacanței judecătorești se stabilește de Curte, în funcție de necesitățile serviciului.

ARTICOLUL 16

Curtea înființează în cadrul ei camere formate din trei și din cinci judecători. Judecătorii aleg dintre ei pe președinții camerelor. Președinții camerelor de cinci judecători sunt aleși pe trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o dată.

Marea Cameră este alcătuită din unsprezece judecători. Aceasta este prezidată de președintele Curții. Din Marea Cameră mai fac parte președinții camerelor de cinci judecători și alți judecători desemnați în condițiile prevăzute de regulamentul de procedură.

Curtea se întrunește în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituții a Comunităților, care este parte într-un proces.

Curtea se întrunește în ședință plenară în cauze de care este sesizată în temeiul articolului 195 alineatul (2), articolului 213 alineatul (2), articolului 216 sau articolului 247 alineatul (7) din Tratatul CE sau a articolului 107d alineatul (2), a articolului 126 alineatul (2), a articolului 129 sau a articolului 160b alineatul (7) din Tratatul CEEA.

În plus, în cazul în care consideră că o cauză de care este sesizată are o importanță excepțională, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, să trimită cauza la ședința plenară.

ARTICOLUL 17

Deciziile Curții sunt valabile numai în cazul în care numărul de judecători care participă la deliberări este impar.

Deciziile camerelor formate din trei sau din cinci judecători sunt valabile numai în cazul în care se iau de trei judecători.

Deciziile Marii Camere sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenți nouă judecători.

Deciziile Curții întrunite în ședință plenară sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenți unsprezece judecători.

În cazul în care unul din judecătorii unei camere este împiedicat să participe la deliberări, acesta poate apela la un judecător membru al altei camere, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 18

Judecătorii și avocații generali nu pot participa la soluționarea nici unei cauze în care au fost implicați anterior ca agenți, consilieri sau avocați ai uneia dintre părți, sau cu privire la care au fost chemați să se pronunțe ca membri ai unui tribunal, ai unei comisii de anchetă sau în oricare altă calitate.

În cazul în care, dintr-un motiv special, un judecător sau un avocat general consideră că nu poate participa la judecarea sau la examinarea unei anumite cauze, acesta îl informează pe președinte. În cazul în care președintele consideră că un judecător sau un avocat general nu trebuie, dintr-un motiv special, să participe sau să prezinte concluzii într-o anumită cauză, acesta îl informează pe respectivul judecător sau avocat general în acest sens.

În caz de dificultate legată de aplicarea prezentului articol, Curtea hotărăște.

O parte nu poate invoca cetățenia unui judecător sau lipsa din componența Curții sau a uneia din camere a unui judecător având aceeași cetățenie cu a sa pentru a cere modificarea compunerii Curții sau a uneia din camerele sale.

TITLUL III

PROCEDURĂ

ARTICOLUL 19

Statele membre precum și instituțiile Comunităților sunt reprezentate în fața Curții de un agent numit pentru fiecare cauză; agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat.

Statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, cât și Autoritatea de supraveghere AELS menționată de acest acord sunt reprezentate în același fel.

Celelalte părți trebuie să fie reprezentate de un avocat.

Numai un avocat autorizat să practice în fața unei instanțe a unui stat membru sau a unui alt stat parte la Acordul privind Spațiul Economic European poate reprezenta sau asista o parte în fața Curții.

Agenții, consilierii și avocații care compar în fața Curții se bucură de drepturile și garanțiile necesare exercitării independente a funcției lor, în condiții care se stabilesc prin regulamentul de procedură.

În raporturile cu consilierii și avocații care se prezintă în fața ei, Curtea se bucură de competențele atribuite în mod normal curților și tribunalelor, în condiții care se stabilesc prin același regulament.

Profesorii universitari resortisanți ai statelor membre a căror legislație le recunoaște dreptul de a pleda se bucură în fața Curții de drepturile acordate avocaților prin prezentul articol.

ARTICOLUL 20

Procedura în fața Curții constă din două etape: o etapă scrisă și una orală.

Procedura scrisă cuprinde comunicarea adresată părților și instituțiilor Comunităților ale căror decizii sunt în cauză, cereri, memorii, apărări și observații și eventual replici, precum și toate actele și documentele ce le susțin sau copiile acestora certificate conform.

Comunicările se fac prin grija grefierului, în ordinea și la termenele prevăzute de regulamentul de procedură.

Procedura orală cuprinde lectura raportului prezentat de un judecător raportor, audierea de către Curte a agenților, consilierilor și avocaților, concluziile avocatului general precum și audierea martorilor și experților, dacă este cazul.

În cazul în care consideră că respectiva cauză nu pune o problemă nouă de drept, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, ca aceasta să fie judecată fără concluziile avocatului general.

ARTICOLUL 21

Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să cuprindă numele și domiciliul reclamantului, calitatea semnatarului, numele părții sau părților împotriva cărora se înaintează cererea, obiectul litigiului, concluziile și o expunere sumară a motivelor de drept invocate.

După caz, cererea trebuie să fie însoțită de actul a cărui anulare este cerută sau, în situația menționată la articolul 232 din Tratatul CE și în articolul 148 din Tratatul CEEA, de o probă scrisă a datei invitației de a acționa adresate unei instituții, în conformitate cu articolele susmenționate. În cazul în care aceste acte nu sunt anexate la cerere, grefierul cere părții în cauză să le prezinte într-un termen rezonabil, fără ca decăderea din drepturi să poată fi opusă părții în cazul în care actele sunt prezentate după expirarea termenului de înaintare a acțiunii.

ARTICOLUL 22

În cazurile menționate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea este sesizată printr-o acțiune adresată grefierului. Acțiunea trebuie să cuprindă numele și domiciliul petentului, calitatea semnatarului, menționarea deciziei împotriva căreia este înaintat recursul, părțile adverse, obiectul litigiului, concluziile și expunerea sumară a motivelor de drept invocate.

Acțiunea trebuie să fie însoțită de o copie certificată pentru conformitate a hotărârii Comitetului de Arbitraj care este atacată.

În cazul în care Curtea respinge acțiunea, decizia Comitetului de Arbitraj devine definitivă.

În cazul în care Curtea anulează decizia Comitetului de Arbitraj, procedura poate fi reluată, eventual la cererea uneia din părți, în fața Comitetului de Arbitraj. Acesta se conformează tuturor deciziilor cu privire la chestiunile de drept pronunțate de Curte.

ARTICOLUL 23

În cazurile prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Tratatul UE, de articolul 234 din Tratatul CE și de articolul 150 din Tratatul CEEA, decizia instanței judecătorești naționale care își suspendă procedura și sesizează Curtea este notificată Curții de către instanța judecătorească națională respectivă . Această decizie este apoi notificată de către grefierul Curții, părților în cauză, statelor membre și Comisiei, precum și Consiliului sau Băncii Centrale Europene, în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată provine de la aceste entități, și Parlamentului European și Consiliului în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată a fost adoptat în comun de aceste două instituții.

În termen de două luni de la data ultimei notificări, părțile, statele membre, Comisia și, dacă este cazul, Parlamentul European, Consiliul și Banca Centrală Europeană au dreptul de a depune la Curte memorii sau observații scrise.

În cazurile menționate la articolul 234 din Tratatul CE, decizia instanței judecătorești naționale este notificată, prin grija grefierului Curții, și statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, precum și Autorității de supraveghere AELS menționată de acordul respectiv, care, în cazul în care este vizat unul dintre domeniile de aplicare ale acordului, pot depune la Curte memorii sau observații scrise, în termen de două luni de la data notificării.

ARTICOLUL 24

Curtea poate cere părților să prezinte toate documentele și să furnizeze toate informațiile pe care le consideră necesare. În caz de refuz, Curtea ia act de aceasta.

De asemenea, Curtea poate cere statelor membre și instituțiilor care nu sunt părți în cauză toate informațiile pe care le consideră necesare pentru soluționarea procesului.

ARTICOLUL 25

În orice moment, Curtea poate încredința efectuarea unei expertize oricărei persoane, autorități, birou, comisii sau organizații, la alegerea sa.

ARTICOLUL 26

Pot fi audiați martori în condiții care se stabilesc prin regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 27

Cu privire la martorii care nu se prezintă, Curtea beneficiază de puterile acordate în mod normal curților și tribunalelor și poate aplica sancțiuni pecuniare, în condiții care se stabilesc prin regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 28

Martorii și experții pot fi audiați sub jurământ depus potrivit formulei stabilite de regulamentul de procedură sau modalităților prevăzute de legislația internă a martorului sau a expertului.

ARTICOLUL 29

Curtea poate ordona ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judiciară de la locul său de domiciliu.

Ordinul se adresează spre execuție autorității judiciare competente, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură. Actele care rezultă din activitatea comisiei rogatorii se înapoiază Curții, în aceleași condiții.

Curtea suportă cheltuielile, sub rezerva de a le pune, dacă este cazul, în sarcina părților.

ARTICOLUL 30

Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului de către martori sau experți în același fel ca un delict comis în fața unei instanțe judecătorești naționale competente în materie civilă. În temeiul denunțului Curții, statul membru urmărește în justiție pe autorii acestui delict în instanța națională competentă.

ARTICOLUL 31

Audierea este publică, cu excepția cazurilor în care, din motive grave, Curtea decide altfel, din oficiu sau la cererea părților.

ARTICOLUL 32

În cursul dezbaterilor, Curtea poate audia experți, martori, precum și părțile. Cu toate acestea, părțile pot pleda numai prin reprezentanții lor.

ARTICOLUL 33

La fiecare audiere se întocmește un proces verbal semnat de președinte și de grefier.

ARTICOLUL 34

Rolul audierilor se stabilește de președinte.

ARTICOLUL 35

Deliberările Curții sunt și rămân secrete.

ARTICOLUL 36

Hotărârile se motivează. Acestea menționează numele judecătorilor care au deliberat.

ARTICOLUL 37

Hotărârile se semnează de președinte și de grefier. Acestea se citesc în ședință publică.

ARTICOLUL 38

Curtea decide cu privire la cheltuielile de judecată.

ARTICOLUL 39

Președintele Curții poate decide, în conformitate cu o procedură sumară care, în măsura în care este necesar, se aplică prin derogare de la anumite reguli din prezentul statut, care se stabilește prin regulamentul de procedură, cu privire la concluziile care urmăresc fie obținerea suspendării menționate la articolul 242 din Tratatul CE și în articolul 157 din Tratatul CEEA, fie aplicarea unor măsuri provizorii în temeiul articolului 243 din Tratatul CE sau a articolului 158 din Tratatul CEEA, fie suspendarea executării silite în conformitate cu articolul 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE sau articolul 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA.

În cazul în care președintele nu poate participa, acesta va fi înlocuit de un alt judecător în condițiile stabilite de regulamentul de procedură.

Ordinul președintelui sau al judecătorului care îi ține locul are numai caracter provizoriu și nu aduce nici un fel de atingere hotărârii de fond a Curții.

ARTICOLUL 40

Statele membre și instituțiile comunitare pot interveni în litigiile supuse Curții.

Același drept îi revine oricărei persoane care dovedește că are un interes în soluționarea litigiului supus Curții, cu excepția litigiilor între statele membre, între instituțiile Comunităților sau între state membre, pe de o parte, și instituțiile Comunităților, pe de altă parte.

Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de-al doilea paragraf, statele părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, precum și Autoritatea de supraveghere AELS menționată de respectivul acord pot interveni în litigiile supuse Curții în cazul în care acestea se referă la unul dintre domeniile de aplicare ale acestui acord.

Concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea concluziilor uneia dintre părți.

ARTICOLUL 41

În cazul în care pârâtul, chemat în judecată în conformitate cu procedura, nu depune concluzii scrise, hotărârea se pronunță în lipsă. Hotărârea poate fi atacată în termen de o lună de la comunicarea ei. În lipsa unei decizii contrare a Curții, această opoziție nu suspendă executarea hotărârii pronunțate în lipsă.

ARTICOLUL 42

În cazurile și în condițiile care se stabilesc prin regulamentul de procedură, statele membre, instituțiile Comunităților și oricare alte persoane fizice și juridice pot formula terța opoziție împotriva hotărârilor pronunțate fără ca acestea să fi fost audiate, în cazul în care aceste hotărâri le lezează drepturile.

ARTICOLUL 43

În caz de dificultate privind înțelegerea sensului sau a domeniului de aplicare a unei hotărâri, sarcina de a o interpreta revine Curții, la cererea unei părți sau a unei instituții comunitare al cărei interes este justificat.

ARTICOLUL 44

Revizuirea unei hotărâri poate fi cerută Curții numai în urma descoperirii unui fapt de natură să aibă o influență decisivă și care, înainte de pronunțarea hotărârii, era necunoscut Curții și părții care solicită revizuirea.

Procedura de revizuire este deschisă printr-o hotărâre a Curții care constată în mod expres existența unui fapt nou, recunoaște că acesta este de natură să conducă la deschiderea revizuirii și declară cererea ca fiind admisibilă din acest motiv.

Nici o cerere de revizuire nu va putea fi formulată după expirarea unui termen de zece ani de la data hotărârii.

ARTICOLUL 45

Regulamentul de procedură va stabili termene care iau în considerare distanța.

În cazul în care cel interesat dovedește existența unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, nu i se poate opune nici o decădere care decurge din expirarea termenelor.

ARTICOLUL 46

Acțiunile formulate împotriva Comunităților în materie de responsabilitate delictuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor. Prescripția este întreruptă fie prin cerere de chemare în judecată în fața Curții, fie prin cererea prealabilă pe care partea prejudiciată o poate adresa instituției comunitare competente. În acest ultim caz, cererea trebuie înaintată în termenul de două luni prevăzut la articolul 230 din Tratatul CE și în articolul 146 din Tratatul CEEA; dacă este cazul, se aplică dispozițiile articolului 232 al doilea paragraf din Tratatul CE și respectiv ale articolului 148 al doilea paragraf din Tratatul CEEA.

TITLUL IV

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANȚĂ AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE

ARTICOLUL 47

Articolele 2 - 8, articolele 14 și 15, articolul 17, primul, al doilea, al patrulea și al cincilea paragraf și articolul 18 se aplică Tribunalului și membrilor săi. Jurământul menționat la articolul 2 se depune în fața Curții, iar deciziile menționate la articolele 3, 4 și 6 se iau de aceasta după consultarea Tribunalului.

Articolul 3 al patrulea paragraf, articolele 10, 11 și 14 se aplică, mutatis mutandis, grefierului Tribunalului.

ARTICOLUL 48

Tribunalul se compune din cincisprezece judecători.

ARTICOLUL 49

Membrii Tribunalului pot fi chemați să exercite funcția de avocat general.

Avocatul general are rolul de a prezenta în ședință publică, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluziile motivate cu privire la anumite cauze înaintate Tribunalului, pentru a-l asista în îndeplinirea misiunii sale.

Criteriile de selecție a cauzelor, precum și metodele de desemnare a avocaților generali se stabilesc prin regulamentul de procedură al Tribunalului.

Un membru al Tribunalului chemat să exercite funcția de avocat general într-o cauză nu poate lua parte la judecarea acelei cauze.

ARTICOLUL 50

Tribunalul se întrunește în camere compuse din trei sau din cinci judecători. Judecătorii aleg dintre ei pe președinții camerelor. Președinții camerelor de cinci judecători sunt aleși pe trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o dată.

Regulamentul de procedură stabilește compunerea camerelor și repartizarea cauzelor către acestea. În anumite cazuri, stabilite de regulamentul de procedură, Tribunalul se poate întruni în ședință plenară sau cu judecător unic.

Regulamentul de procedură poate prevedea de asemenea ca Tribunalul să se întrunească în Marea Cameră, în cazurile și în condițiile prevăzute de acest regulament.

ARTICOLUL 51

Prin derogare de la regula enunțată în articolul 225 alineatul (1) din Tratatul CE și în articolul 140a alineatul (1) din Tratatul CEEA, acțiunile formulate de statele membre, de instituțiile Comunităților și de Banca Centrală Europeană sunt de competența Curții.

ARTICOLUL 52

Președintele Curții și președintele Tribunalului stabilesc de comun acord modul în care funcționarii și ceilalți membri ai personalului repartizat Curții își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalului, pentru a-i asigura funcționarea. Anumiți funcționari sau membri ai personalului auxiliar se subordonează grefierului Tribunalului, care la rândul lui se subordonează președintelui Tribunalului.

ARTICOLUL 53

Procedura în fața Tribunalului este reglementată de titlul III.

Procedura în fața Tribunalului este precizată și completată, în măsura necesară, de regulamentul său de procedură. Regulamentul de procedură poate face derogare de la articolul 40 al patrulea paragraf și de la articolul 41 pentru a ține seama de specificul contenciosului în domeniul proprietății intelectuale.

Prin derogare de la articolul 20 al patrulea paragraf, avocatul general își poate prezenta concluziile motivate, în scris.

ARTICOLUL 54

În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului se depune, din greșeală, la grefierul Curții, acesta îl transmite imediat grefierului Tribunalului; în mod similar, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curții se depune, din greșeală, la grefierul Tribunalului, acesta îl transmite imediat grefierului Curții.

În cazul în care constată că nu are competența de a soluționa o cauză care ține de competența Curții, Tribunalul o transmite Curții; în mod similar, în cazul în care constată că o cauză ține de competența Tribunalului, Curtea o transmite acestuia, care nu mai își mai poate declina competența în acest caz.

În cazul în care Curtea și Tribunalul sunt sesizate cu privire la cauze care au același obiect, ridică aceeași chestiune de interpretare sau pun în discuție validitatea aceluiași act, Tribunalul poate, după audierea părților, să suspende procedura până când Curtea pronunță hotărârea. În cazul în care este vorba de cereri de anulare a aceluiași act, Tribunalul se poate de asemenea desesiza pentru ca, în ce privește aceste cereri, să se pronunțe Curtea. În cazurile menționate de prezentul paragraf, Curtea poate hotărî, de asemenea, să suspende procedura cu privire la care este sesizată; în acest caz se urmează procedura în fața Tribunalului.

ARTICOLUL 55

Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluționează parțial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competență sau de inadmisibilitate se notifică de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor comunitare, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului.

ARTICOLUL 56

Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluționează parțial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competență sau de inadmisibilitate pot fi atacate prin recurs în fața Curții, în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate.

Recursul poate fi introdus de oricare parte ale cărei concluzii au fost respinse, în totalitate sau în parte. Cu toate acestea, părțile care intervin, altele decât statele membre și instituțiile comunitare pot introduce acest recurs numai în cazul în care hotărârea Tribunalului le privește în mod direct.

Cu excepția litigiilor între Comunități și agenții lor, recursul poate fi introdus, de asemenea, de statele membre și de instituțiile comunitare care nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului. În acest caz, statele membre și instituțiile se află într-o poziție identică cu cea a statelor membre sau a instituțiilor care intervin în primă instanță.

ARTICOLUL 57

Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs la Curte, în termen de două săptămâni de la comunicarea hotărârii de respingere.

Părțile în proces pot introduce în fața Curții un recurs împotriva hotărârilor Tribunalului pronunțate în temeiul articolelor 242 sau 243 sau a articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE, sau a articolelor 157 sau 158 sau a articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea acestor hotărâri.

Recursurile menționate la primul și al doilea paragraf din prezentul articol se judecă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39.

ARTICOLUL 58

Recursul înaintat Curții se limitează la chestiuni de drept. Acesta poate fi întemeiat pe motive de lipsă de competență a Tribunalului, de nerespectare a procedurii în fața Tribunalului, care aduce atingere intereselor reclamantului, precum și de încălcarea dreptului comunitar de către Tribunal.

Recursul nu poate privi exclusiv taxele și cheltuielile de judecată.

ARTICOLUL 59

În caz de recurs împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții constă dintr-o parte scrisă și una orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea se poate pronunța fără procedură orală, după audierea avocatului general și a părților.

ARTICOLUL 60

Fără a aduce atingere articolelor 242 și 243 din Tratatul CE sau articolelor 157 și 158 din Tratatul CEEA, recursul nu are efect suspensiv.

Prin derogare de la articolul 244 din Tratatul CE și de la articolul 159 din Tratatul CEEA, hotărârile Tribunalului care anulează un regulament intră în vigoare numai după expirarea termenului menționat la articolul 56 primul paragraf din prezentul statut sau, în cazul în care în acest termen s-a introdus un recurs, după respingerea acestuia, fără a aduce atingere dreptului vreunei părți de a cere Curții, în temeiul articolelor 242 și 243 din Tratatul CE sau al articolelor 157 și 158 din Tratatul CEEA, suspendarea efectelor regulamentului anulat sau prescrierea oricărei alte măsuri provizorii.

ARTICOLUL 61

În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează hotărârea Tribunalului. Aceasta poate fie să pronunțe hotărârea definitivă privind litigiul, în cazul în care acesta se află în stare de a fi judecat, fie să înapoieze Tribunalului cauza, în vederea pronunțării.

În cazul în care se înapoiază cauza, Tribunalul este legat de chestiunile de drept soluționate prin hotărârea Curții.

În cazul în care un recurs introdus de un stat membru sau de o instituție comunitară care nu a intervenit în litigiul aflat în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în cazul în care se consideră necesar, acele efecte ale hotărârii anulate de Tribunal care trebuie considerate ca definitive pentru părțile în litigiu.

ARTICOLUL 62

În cazurile prevăzute la articolul 225 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE și la articolul 140a alineatele (2) și (3) din Tratatul CEEA, primul avocat general poate, în cazul în care consideră că există un risc grav pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar, să propună Curții reexaminarea hotărârii Tribunalului.

Propunerea trebuie făcută în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii Tribunalului. În termen de o lună de la prezentarea propunerii de către primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul sau nu să reexamineze decizia.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

ARTICOLUL 63

Regulamentele de procedură ale Curții și Tribunalului cuprind toate dispozițiile necesare aplicării și, dacă este cazul, completării prezentului statut.

ARTICOLUL 64

Până la adoptarea în prezentul statut a regulilor referitoare la regimul lingvistic aplicabil Curții și Tribunalului, se aplică în continuare dispozițiile regulamentului de procedură al Curții și ale regulamentului de procedură al Tribunalului referitoare la regimul lingvistic. Orice modificare sau abrogare a acestor dispoziții se face cu respectarea procedurii prevăzute pentru modificarea prezentului statut.

__________________

PROTOCOALE ANEXATE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII EUROPENE
Protocol referitor la consecințele financiare ale expirării Tratatului CECO și la Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să reglementeze anumite probleme referitoare la expirarea Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO);

DORIND să confere Comunității Europene proprietatea asupra fondurilor CECO;

ȚINÂND SEAMA că este de dorit ca aceste fonduri să se utilizeze pentru cercetare în sectoarele legate de industria cărbunelui și oțelului și că, în consecință, trebuie să se stabilească anumite reguli specifice în această privință,

ADOPTĂ dispozițiile următoare, care se anexează la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

ARTICOLUL 1

• Toate elementele din patrimoniul activ și pasiv al CECO, așa cum se prezintă la data de 23 iulie 2002, se transferă Comunității Europene începând cu 24 iulie 2002.

• Valoarea netă a acestor elemente, așa cum figurează în bilanțul CECO din 23 iulie 2002, sub rezerva oricăror majorări sau diminuări care pot surveni în urma operațiunilor de lichidare, se consideră patrimoniu destinat cercetării în sectoarele legate de industria cărbunelui și a oțelului, sub numele de "CECO în lichidare". După lichidare, patrimoniul se numește "Activele Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel".

• Veniturile generate de acest patrimoniu, numite " Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel" sunt alocate în exclusivitate cercetării întreprinse în sectoarele legate de industria cărbunelui și oțelului în afara programului-cadru de cercetare, în conformitate cu dispozițiile prezentului protocol și ale actelor adoptate în temeiul acestuia.

ARTICOLUL 2

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă toate dispozițiile necesare punerii în aplicare a prezentului protocol, inclusiv principiile esențiale și procedurile decizionale corespunzătoare, mai ales în vederea adoptării liniilor directoare financiare multianuale pentru administrarea patrimoniului Fondului de cercetare pentru cărbune și oțel, precum și a liniilor directoare tehnice pentru programul de cercetare al acestui Fond.

ARTICOLUL 3

Cu excepția cazului în care dispozițiile prezentului protocol și ale actelor adoptate în temeiul acestuia prevăd altfel, se aplică dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene.

ARTICOLUL 4

Prezentul protocol se aplică cu începere de la 24 iulie 2002.

__________________

Protocol privind articolul 67 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE

CONVIN cu privire la dispoziția următoare, care se anexează la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

ARTICOL UNIC

Cu începere de la 1 mai 2004, pentru a adopta măsurile menționate la articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.

__________________