Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene/Protocoale

PROTOCOALE

Protocol privind Statutul Băncii Europene de Investiții

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să stabilească Statutului Băncii Europene de Investiții, prevăzut la articolul 129 din tratat,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate prezentului tratat:

Articolul 1

Banca Europeană de Investiții instituită prin articolul 129 din tratat, în continuare numită „Banca”, se constituie și își exercită funcțiile și activitatea în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat și ale prezentului statut.

Sediul Băncii este stabilit de comun acord de către guvernele statelor membre.

Articolul 2

Misiunea Băncii este definită la articolul 130 din tratat.

Articolul 3

În conformitate cu articolul 129 din tratat, sunt membrii ai Băncii:

• Regatul Belgiei
• Republica Federală Germania
• Republica Franceză
• Republica Italiană
• Marele Ducat al Luxemburgului
• Regatul Țărilor de Jos

Articolul 4

(1) Banca dispune de un capital de un miliard de unități de cont, subscris de statele membre până la concurența următoarelor valori:

• Germania 300 milioane
• Franța 300 milioane
• Italia 240 milioane
• Belgia 86,5 milioane
• Țările de Jos 71,5 milioane
• Luxemburg 2 milioane

Valoarea unității de cont este de 0,88867088 grame de aur fin.

Statele membre nu sunt răspunzătoare decât până la concurența cotei părți de capital subscris și nevărsat.

(2) Admiterea unui nou membru determină o majorare a capitalului subscris corespunzătoare aportului noului membru.

(3) Consiliul guvernatorilor, hotărând în unanimitate, poate decide o majorare a capitalului subscris.

(4) Cota parte de capital subscris nu poate fi nici cedată, nici gajată și nu poate fi sechestrată.

Articolul 5

(1) Statele membre varsă 25% din capitalul subscris în cinci rate egale, efectuate cel târziu în termen de două luni, nouă luni, șaisprezece luni, douăzeci și trei de luni și respectiv treizeci de luni de la intrarea în vigoare a tratatului.

Fiecare vărsământ este efectuat un sfert în aur sau în monedă convertibilă și trei sferturi în monedă națională.

(2) Consiliul de administrație poate solicita vărsarea restului de 75% din capitalul subscris, în cazul în care acest vărsământ este necesar pentru a face față obligațiilor Băncii față de creditorii săi.

Vărsământul este efectuat de fiecare stat membru proporțional cu cota sa parte de capital subscris, în monedele de care Banca are nevoie pentru a face față acestor obligații.

Articolul 6

(1) La propunerea Consiliului de administrație, Consiliul guvernatorilor poate decide cu majoritate calificată ca statele membre să acorde Băncii împrumuturi speciale purtătoare de dobândă, în cazul și în măsura în care Banca va avea nevoie de asemenea împrumuturi pentru finanțarea de proiecte concrete și dacă Consiliul de administrație dovedește că Banca nu poate să-și procure în condiții convenabile resursele necesare de pe piețele de capital, ținând cont de natura și obiectul proiectelor care trebuie finanțate.

(2) Împrumuturile speciale nu pot fi primite decât de la începerea celui de-al patrulea an după intrarea în vigoare a tratatului. Acestea nu pot să depășească în total 400 de milioane de unități de cont și nici 100 de milioane de unități de cont pe an.

(3) Durata împrumuturilor speciale va fi stabilită în funcție de durata creditelor sau a garanțiilor pe care Banca își propune să le acorde prin intermediul acestor împrumuturi; această durată nu poate depăși 20 de ani. Consiliul guvernatorilor, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Consiliului de administrație, poate decide rambursarea anticipată a împrumuturilor speciale.

(4) Împrumuturile speciale sunt purtătoare de dobândă la rata de 4% pe an, cu excepția cazului în care, Consiliul guvernatorilor, ținând cont de evoluția și de nivelul dobânzilor pe piețele de capital, decide să stabilească o altă rată a dobânzii.

(5) Împrumuturile speciale trebuie acordate de statele membre proporțional cu aportul subscris la capital; aceste împrumuturi trebuie vărsate în monedă națională în termen de 6 luni de la solicitarea lor.

(6) În cazul lichidării Băncii, împrumuturile speciale ale statelor membre nu se restituie decât după stingerea altor datorii ale Băncii.

Articolul 7

(1) În cazul în care paritatea monedei unui stat membru în raport cu unitatea de cont definită în articolul 4 se reduce, valoarea cotei părți de capital vărsat de acel stat în moneda sa națională se ajustează proporțional cu modificarea intervenită în paritate, prin intermediul unui vărsământ complementar efectuat de acest stat în favoarea Băncii. Totodată, valoarea asupra căreia se efectuează ajustarea nu poate depăși valoarea totală a împrumuturilor acordate de Bancă în moneda în cauză și a activelor Băncii în acea monedă. Vărsământul trebuie efectuat în termen de două luni sau, în măsura în care corespunde unor împrumuturi, la scadențele acestor împrumuturi.

(2) În cazul în care paritatea monedei unui stat membru crește în raport cu unitatea de cont definită în articolul 4, valoarea cotei părți de capital vărsat de acest stat în moneda sa națională se ajustează proporțional cu modificarea intervenită în paritate, prin intermediul unei restituiri efectuate de Bancă în favoarea acestui stat. Totodată, valoarea asupra căreia se efectuează ajustarea nu poate depăși valoarea totală a împrumuturilor acordate de Bancă și emise în moneda în cauză și a activelor Băncii în acea monedă. Acest vărsământ trebuie efectuat în termen de două luni sau, în măsura în care corespunde unor împrumuturi, la scadențelor acestor împrumuturi.

(3) Paritatea monedei unui stat membru în raport cu unitatea de cont definită în articolul 4 reprezintă raportul între greutatea de aur fin conținută în acea unitate de cont și greutatea de aur fin corespunzătoare valorii nominale a monedei respective declarate la Fondul Monetar Internațional. În absența acesteia, paritatea va rezulta din rata de schimb, în raport cu o monedă determinată sau convertibilă în aur, aplicată de statul membru pentru plățile curente.

(4) Consiliul guvernatorilor poate decide să nu se aplice normele stabilite în alineatele (1) și (2), dacă se procedează la o modificare uniformă și proporțională a valorilor nominale ale tuturor monedelor țărilor membre ale Fondului Monetar Internațional sau membre ale Băncii.

Articolul 8

Banca este administrată și condusă de un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu de administrație și un Comitet de direcție.

Articolul 9

(1) Consiliul guvernatorilor este format din miniștrii desemnați de statele membre.

(2) Consiliul guvernatorilor stabilește directivele generale referitoare la politica de creditare a Băncii, mai ales în ceea ce privește obiectivele din care se va inspira pe măsură ce progresează realizarea pieței comune.

Consiliul guvernatorilor veghează la executarea acestor directive.

(3) În plus, Consiliul guvernatorilor:

(a) hotărăște majorarea capitalului subscris, conform articolului 4 alineatul (3);

(b) exercită puterile prevăzute în articolul 6, în materie de împrumuturi speciale;

(c) exercită puterile prevăzute în articolele 11 și 13, pentru numirea și demiterea din oficiu a membrilor Consiliului de administrație și ai Comitetului de direcție;

(d) acordă derogarea prevăzută în articolul 18 alineatul (1);

(e) aprobă raportul anual întocmit de Consiliul de administrație;

(f) aprobă bilanțul anual, precum și contul de profit și pierderi;

(g) exercită puterile și atribuțiile prevăzute în articolele 7, 14, 17, 26 și 27;

(h) aprobă regulamentul intern al Băncii.

(4) Consiliul guvernatorilor are competența de a adopta în unanimitate, în cadrul tratatului și al prezentului statut, orice decizii cu privire la suspendarea activității Băncii și la eventuala sa lichidare.

Articolul 10

Cu excepția unor dispoziții contrare cuprinse în prezentul statut, deciziile Consiliului guvernatorilor sunt adoptate de majoritatea membrilor care îl compun. Voturile Consiliului guvernatorilor sunt reglementate de dispozițiile articolului 148 din tratat.

Articolul 11

(1) Consiliul de Administrație are competența exclusivă de a decide acordarea de credite și garanții și încheierea contractelor de împrumuturi; stabilește ratele dobânzilor pentru împrumuturi, precum și comisioanele de garantare; controlează buna administrare a Băncii; asigură conformitatea gestiunii Băncii cu dispozițiile tratatului și ale statutului și cu directivele generale stabilite de Consiliul guvernatorilor.

La încheierea exercițiului, Consiliul de administrație trebuie să prezinte un raport Consiliului guvernatorilor și să-l publice după aprobare.

(2) Consiliul de administrație este format din 12 administratori și 12 (membri) supleanți.

Administratorii sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani de către Consiliul guvernatorilor și sunt desemnați de statele membre și de Comisie după cum urmează:

• 2 administratori desemnați de comun acord de țările Benelux;
• 3 administratori desemnați de Republica Federală Germania;
• 3 administratori desemnați de Republica Franceză;
• 3 administratori desemnați de Republica Italiană;
• 1 administrator desemnat de Comisie.

Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Fiecare administrator este asistat de un supleant numit în aceleași condiții și în conformitate cu același proceduri ca și în cazul administratorilor.

Supleanții pot participa la ședințele Consiliului de administrație; aceștia nu au drept de vot, decât dacă înlocuiesc titularul în cazul în care acesta este împiedicat să participe.

Președintele, sau în lipsa acestuia unul din vicepreședinții Comitetului de direcție, conduce ședințele Consiliului de administrație fără să ia parte la vot.

Membrii Consiliul de administrație sunt selectați dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență și competență; ei nu sunt răspunzători decât față de Bancă.

(3) În cazul în care administratorul nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul guvernatorilor hotărând cu majoritate calificată poate pronunța demiterea sa din oficiu.

Neaprobarea raportului anual determină demisia Consiliul de administrație.

(4) Pentru locurile care rămân vacante, ca urmare a decesului sau demisiei voluntare, din oficiu sau colective, se procedează la înlocuire conform normelor stabilite în alineatul precedent. Cu excepția reînnoirii generale, membrii sunt înlocuiți pe durata rămasă până la încheierea mandatului.

Consiliul guvernatorilor stabilește retribuția membrilor Consiliului de administrație. Acesta stabilește în unanimitate eventualele incompatibilități cu funcțiile de administrator și de supleant.

Articolul 12

(1) Fiecare administrator dispune de un vot în Consiliul de administrație.

(2) Cu excepția unor dispoziții contrare în prezentul statut, deciziile Consiliului de administrație se iau cu majoritatea simplă a membrilor având drept de vot deliberativ. Majoritatea calificată necesită însumarea a opt voturi. Regulamentul intern al Băncii stabilește cvorumul necesar pentru validitatea deliberărilor Consiliului de administrație.

Articolul 13

(1) Comitetul de direcție este format dintr-un președinte și doi vicepreședinți numiți pentru o perioadă de șase ani de către Consiliul guvernatorilor la propunerea Consiliului de administrație. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

(2) La propunerea Consiliul de administrație, care a hotărât cu majoritate calificată, Consiliul guvernatorilor, hotărând la rândul său cu majoritate calificată, poate pronunța demiterea din oficiu a membrilor Comitetului de direcție.

(3) Comitetul de direcție asigură gestionarea afacerilor curente ale Băncii, sub autoritatea președintelui și sub controlul Consiliului de administrație.

Comitetul de direcție pregătește deciziile Consiliului de administrație, mai ales în ceea ce privește încheierea de împrumuturi și acordarea de credite și garanții; asigură executarea acestor decizii.

(4) Comitetul de direcție își formulează, cu majoritate, avizele cu privire la proiectele de împrumuturi și de garantare și la propunerile de împrumuturi.

(5) Consiliul guvernatorilor stabilește retribuția membrilor Comitetului de direcție și incompatibilitățile cu funcțiile acestora.

(6) Președintele sau, în cazul în care acesta este împiedicat să participe, unul dintre vicepreședinți, reprezintă Banca în materie judiciară sau extrajudiciară.

(7) Funcționarii și angajații Băncii se găsesc sub autoritatea președintelui. Aceștia sunt angajați și concediați de către președinte. În alegerea personalului, trebuie să se țină cont nu numai de aptitudinile personale și de calificările profesionale, ci și de participarea echitabilă a resortisanților statelor membre.

(8) Comitetul de direcție și personalul Băncii nu sunt răspunzători decât față de aceasta și își exercită funcțiile în deplină independență.

Articolul 14

(1) Un comitet compus din trei membri numiți de Consiliul guvernatorilor - în temeiul competenței lor - verifică anual legalitatea operațiunilor și a registrelor Băncii.

(2) Acest comitet confirmă că bilanțul și contul de profit și pierderi sunt conforme cu înregistrările contabile și că reflectă exact, atât ca activ cât și ca pasiv, situația Băncii.

Articolul 15

Comunicările Băncii cu fiecare stat membru se realizează prin intermediul autorității desemnate de acesta. Pentru executarea operațiunilor financiare Banca poate apela la banca de emisiune a statului membru în cauză sau la alte instituții financiare autorizate de acesta.

Articolul 16

(1) Banca colaborează cu toate organizațiile internaționale care exercită activități în domenii de activitate similare.

(2) Banca caută toate contactele necesare în vederea cooperării cu instituțiile bancare și financiare ale țărilor în care își desfășoară operațiunile.

Articolul 17

La solicitarea unui stat membru sau a Comisiei sau din oficiu, Consiliul guvernatorilor interpretează sau completează, în condițiile în care ele au fost adoptate, directivele stabilite de el conform articolului 9 din prezentul statut.

Articolul 18

(1) În cadrul mandatului definit în articolul 130 din tratat, Banca acordă credite membrilor săi sau întreprinderilor private sau publice pentru proiecte de investiții care se vor realiza pe teritoriile europene ale statelor membre, în cazul în care nu sunt disponibile, în condiții rezonabile, mijloace provenind din alte resurse.

Cu toate acestea, prin derogare acordată în unanimitate de Consiliul guvernatorilor, la propunerea Consiliul de administrație, Banca poate acorda credite pentru proiecte de investiții care se vor realiza în totalitate sau în parte în afara teritoriilor europene ale statelor membre.

(2) Pe cât este posibil, acordarea de credite este condiționată de utilizarea altor mijloace de finanțare.

(3) Dacă se acordă un împrumut unei întreprinderi sau unei colectivități, alta decât un stat membru, banca condiționează acordarea acestui împrumut fie de garanția statului membru pe teritoriul căruia va fi realizat proiectul, fie de alte garanții suficiente.

(4) Banca poate garanta împrumuturi contractate de întreprinderi publice sau private sau de către colectivități pentru realizarea operațiunilor prevăzute în articolul 130 din tratat.

(5) Volumul total al împrumuturilor și garanțiilor acordate de Bancă nu trebuie să depășească 250% din valoarea capitalului subscris.

(6) Banca se protejează împotriva riscului valutar inserând în contractele de împrumut și de garanție clauzele pe care le consideră adecvate.

Articolul 19

(1) Ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate de Bancă, precum și comisioanele de garanție, trebuie adaptate condițiilor predominante pe piața de capital și trebuie calculate astfel încât încasările care rezultă să-i permită Băncii să facă față obligațiilor sale, să-și acopere cheltuielile și să constituie un fond de rezervă conform articolului 24.

(2) Banca nu acordă reduceri la ratele dobânzilor. În cazul în care, ținând cont de caracterul specific al proiectului finanțat, pare indicată o reducere a ratei dobânzii, statul membru interesat sau o autoritate terță poate acorda bonificații la dobândă, în măsura în care acordarea lor este compatibilă cu normele stabilite în articolul 92 din tratat.

Articolul 20

În cadrul operațiunilor sale de împrumut și garantare, Banca trebuie să respecte următoarele principii:

(1) Banca veghează ca fondurile sale să fie utilizate cât mai rațional posibil în interesul Comunității.

Banca nu poate acorda împrumuturi sau garanții decât în următoarele condiții:

(a) dacă plata dobânzii și a amortizării este asigurată din beneficiile de exploatare, în cazul proiectelor realizate de întreprinderi din sectorul de producție, sau prin angajament asumat de statul în care se realizează proiectul sau în orice alt mod în cazul altor proiecte.

(b) dacă executarea unui proiect contribuie la creșterea productivității economice în general și dacă favorizează realizarea pieței comune.

(2) Banca nu trebuie să dobândească nici o participație la întreprinderi și nici să-și asume răspundere de gestiune decât dacă protecția drepturilor sale nu solicită acest lucru în vederea garantării recuperării creanței sale.

(3) Banca poate ceda creanțele sale pe piața de capital și poate, în acest scop, solicita de la debitorii săi emisiunea de obligațiuni sau alte titluri.

(4) Nici Banca, nici statele membre nu trebuie să impună condiții conform cărora sumele împrumutate trebuie cheltuite în cadrul unui anume stat membru.

(5) Banca poate condiționa acordarea de împrumuturi de organizarea de licitații internaționale.

(6) Banca nu finanțează, parțial sau în totalitate, nici un proiect la care se opune statul membru pe teritoriul căruia acest proiect trebuie realizat.

Articolul 21

(1) Cererile de împrumut sau de garanție pot fi adresate Băncii fie prin intermediul Comisiei, fie prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia va fi realizat proiectul. Banca poate fi de asemenea sesizată direct printr-o cerere de împrumut sau de garanție de către o întreprindere.

(2) Dacă cererile sunt adresate prin intermediul Comisiei, ele vor fi supuse avizului statului membru pe teritoriul căruia va fi realizat proiectul. Dacă ele sunt adresate prin intermediul statului, sunt supuse avizului Comisiei. Dacă sunt emise direct de o întreprindere, sunt prezentate statului membru interesat și Comisiei.

Statele membre interesate și Comisia trebuie să-și dea avizul în termen de maximum 2 luni. În lipsa unui răspuns în acest termen, Banca poate considera că proiectul în cauză nu ridică obiecțiuni.

(3) Consiliul de administrație decide asupra cererilor de împrumut sau de garanție care îi sunt prezentate de Comitetul de direcție.

(4) Comitetul de direcție analizează dacă cererile de împrumut sau garanție care îi sunt prezentate sunt conforme cu dispozițiile prezentului statut, în special cu dispozițiile articolului 20. Dacă Comitetul de direcție se pronunță în favoarea acordării împrumutului sau garanției, trebuie să prezinte proiectul de contract Consiliului de administrație; Comitetul de direcție poate condiționa avizul său favorabil unor cerințe pe care le consideră esențiale. Dacă Comitetul de direcție se pronunță împotriva acordării împrumutului sau garanției, trebuie să prezinte Consiliului de administrație documentele necesare, însoțite de avizul său.

(5) În cazul avizului negativ al Comitetului de direcție, Consiliul de administrație nu poate acorda împrumutul sau garanția în cauză decât în unanimitate.

(6) În cazul avizului negativ al Comisiei, Consiliul de administrație nu poate acorda împrumutul sau garanția în cauză decât cu unanimitate, administratorul numit prin desemnarea Comisiei abținându-se de la vot.

(7) În cazul avizului negativ al Comitetului de direcție și al Comisiei, Consiliul de administrație nu poate acorda împrumutul sau garanția în cauză.

Articolul 22

(1) Banca împrumută de pe piețele internaționale de capital resursele necesare îndeplinirii obiectivelor sale.

(2) Banca poate împrumuta de pe piețele de capital ale unui stat membru, în cadrul dispozițiilor legale care se aplică emisiunilor interne sau, în lipsa unor asemenea dispoziții într-un stat membru, când acest stat membru și Banca s-au consultat și s-au pus de acord asupra împrumutului preconizat de aceasta.

Acordul autorități competente ale statului membru nu poate fi refuzat decât dacă există riscul unor tulburări grave pe piața de capital a acelui stat.

Articolul 23

(1) Banca poate utiliza disponibilitățile de care nu are imediată nevoie pentru a face față obligațiilor sale în următoarele condiții:

(a) pentru efectuarea de plasamente pe piețele monetare;

(b) pentru cumpărarea sau vânzarea de titluri emise fie de ea însăși, fie de debitorii săi, sub rezerva dispozițiilor articolului 20 alineatul (2);

(c) pentru efectuarea oricărei alte operațiuni financiare în legătură cu obiectul său de activitate.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 25, Banca nu efectuează în gestionarea plasamentelor sale nici un arbitraj de devize care nu este neapărat necesar pentru realizarea împrumuturilor sale sau pentru îndeplinirea angajamentelor pe care le-a contractat ca urmare a împrumuturilor sau garanțiilor acordate de ea.

(3) În domeniile vizate de prezentul articol, Banca acționează de comun acord cu autoritățile competente ale statelor membre sau cu banca de emisiune a fiecăruia.

Articolul 24

(1) Se constituie treptat un fond de rezervă în limita a 10% din capitalul subscris. Dacă situația angajamentelor Băncii o justifică, Consiliul de administrație poate decide constituirea unor rezerve suplimentare. Cât timp acest fond de rezervă nu va fi fost în întregime constituit, trebuie alimentat prin:

(a) încasări din dobânzi provenind din împrumuturile acordate de Bancă din sumele vărsate de statele membre în temeiul articolului 5;

(b) încasări din dobânzi provenite din împrumuturile acordate de Bancă din sumele constituite din rambursarea împrumuturilor arătate la litera (a) dacă aceste încasări din dobânzi nu sunt necesare pentru executarea obligațiilor și pentru acoperirea cheltuielilor Băncii.

(2) Resursele fondului de rezervă trebuie plasate astfel încât să fie în orice moment în stare să răspundă obiectului acestui fond.

Articolul 25

(1) Banca este întotdeauna autorizată să transfere într-una din monedele statelor membre activele pe care le deține în moneda altui stat membru pentru a realiza operațiuni financiare în conformitate cu obiectul său de activitate, așa cum este definit în articolul 130 din tratat și luând în considerare dispozițiile articolului 23 din prezentul statut. Banca evită să procedeze pe cât posibil la astfel de transferuri dacă deține active disponibile sau care pot fi mobilizate în moneda de care are nevoie.

(2) Banca nu poate converti în devize ale țărilor terțe activele pe care le deține în moneda unuia dintre statele membre, fără acordul acestui stat.

(3) Banca poate dispune liber de fracțiunea din capitalul vărsat în aur sau în devize convertibile, precum și de devizele împrumutate pe terțe piețe.

(4) Statele membre se angajează să pună la dispoziția debitorilor Băncii devizele necesare rambursării împrumuturilor acordate și dobânzilor la împrumuturile acordate sau garantate de Bancă pentru proiecte ce se realizează pe teritoriul lor.

Articolul 26 În cazul în care un stat membru nu-și îndeplinește obligațiile de membru decurgând din prezentul statut, în special obligația de a vărsa cota parte sau împrumuturile speciale sau de a asigura rambursarea împrumuturilor sale, acordarea de împrumuturi sau garanții acestui stat membru sau resortisanților acestuia poate fi suspendată prin decizia Consiliului guvernatorilor adoptată cu majoritate calificată.

Această decizie nu exonerează statul și nici pe resortisanții săi de obligațiile lor față de Bancă.

Articolul 27

(1) În cazul în care Consiliul guvernatorilor decide suspendarea activității Băncii, toate activitățile trebuie întrerupte imediat, cu excepția operațiunilor necesare pentru a asigura utilizarea, protecția și conservarea bunurilor, precum și lichidarea angajamentelor.

(2) În cazul lichidării, Consiliul guvernatorilor numește lichidatorii și le dă instrucțiuni pentru a efectua lichidarea.

Articolul 28

(1) Banca se bucură în fiecare din statele membre de capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice prin legislațiile naționale; în special poate să dobândească și să înstrăineze bunuri imobile și mobile și poate sta în justiție.

Privilegiile și imunitățile acordate Băncii sunt stabilite prin Protocolul prevăzut în articolul 218 din tratat.

(2) Bunurile Băncii sunt exceptate de la confiscare sau expropriere sub orice formă.

Articolul 29

Litigiile dintre Bancă pe de o parte, și creditorii, debitorii săi sau terți, pe de altă parte, sunt soluționate de instanțele naționale competente, sub rezerva competențelor atribuite Curții de Justiție. Banca trebuie să aleagă un sediu în fiecare dintre statele membre. Cu toate acestea, în orice contract, Banca poate să aleagă un sediu special sau poate să prevadă o procedură de arbitraj.

Bunurile și activele Băncii nu pot fi sechestrate sau supuse executării silite decât prin hotărâre judecătorească.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cinci zeci și șapte P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind comerțul interior german și problemele conexe

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

LUÎND în considerare condițiile existente în prezent determinate de diviziunea Germaniei,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate tratatului:

(1) întrucât schimburile comerciale între teritoriile germane guvernate de Legea fundamentală a Republicii Federale Germania și teritoriile germane în care Legea fundamentală nu se aplică fac parte din comerțul interior german, aplicarea tratatului nu necesită nici o modificare regimului actual al acestui comerț în Germania.

(2) fiecare stat membru informează celelalte state membre și Comisia cu privire la acordurile privind schimburile comerciale cu teritoriile germane în care Legea fundamentală a Republicii Federale Germania nu se aplică, precum și cu privire la dispozițiile lor de executare. Statul membru veghează ca această executare să nu contravină principiilor pieței comune și ia îndeosebi măsurile adecvate pentru a preîntâmpina prejudiciile care s-ar putea produce în economiile celorlalte state membre.

(3) fiecare stat membru poate lua măsurile adecvate pentru preîntâmpinarea dificultăților ce pot rezulta din comerțul între un stat membru și teritoriile germane unde Legea fundamentală a Republicii Federale Germania nu se aplică.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cincizeci și șapte. P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind anumite dispoziții referitoare la Franța

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să reglementeze, în conformitate cu obiectivele generale ale tratatului, anumite probleme specifice existente în prezent,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate prezentului Tratat:

I. Taxe și ajutoare

(1) Comisia și Consiliul examinează anual regimul ajutorului la export și al taxelor speciale de import practicat în zona francului francez.

Cu ocazia acestei examinări, guvernul francez face cunoscute măsurile pe care își propune să le ia în vederea reducerii și raționalizării nivelurilor ajutoarelor și taxelor.

De asemenea, guvernul francez comunică Consiliului și Comisiei noile taxe pe care le preconizează ca urmare a unor noi liberalizări și ajutoarelor și taxelor pe care intenționează să le aplice în limita nivelului maxim al ajutoarelor în vigoare la 1 ianuarie 1957. Aceste măsuri diverse pot face obiectul unei discuții în cadrul acestor instituții.

(2) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate solicita guvernului francez, dacă consideră că absența uniformității poate prejudicia anumite sectoare industriale din celelalte state membre, luarea unor măsuri de uniformizare a taxelor și ajutoarelor, în cazul fiecăreia dintre cele trei categorii de materii prime, de semifabricate și de produse finite. În cazul în care guvernul francez nu ia aceste măsuri, Consiliul, hotărând de asemenea cu majoritate calificată, autorizează celelalte state membre să adopte măsurile de salvgardare ale căror condiții și modalități le definește.

(3) În cazul în care balanța plăților curente din zona francului francez a fost echilibrată pentru mai mult de un an și dacă rezervele sale monetare au atins un nivel satisfăcător, în special în ceea ce privește volumul comerțului său exterior, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide suspendarea de către guvernul francez a sistemului de taxe și ajutoare.

În cazul în care Comisia și guvernul francez nu sunt de acord asupra faptului dacă nivelul rezervelor monetare în zona francului francez poate fi considerat satisfăcător, aceștia se vor conforma avizului unei personalități sau unui organism ales de comun acord ca arbitru. În caz de dezacord, acest arbitru este desemnat de președintele Curții de Justiție.

Suspendarea astfel decisă trebuie aplicată în condiții care să nu prejudicieze echilibrul balanței de plăți și, în special, să poată fi efectuată treptat. Ca urmare a aplicării suspendării, dispozițiile Tratatului se aplică integral.

Expresia de „balanță de plăți curente” trebuie înțeleasă în sensul adoptat de organismele internaționale și de Fondul Monetar Internațional, adică balanța comercială și tranzacțiile invizibile care au caracter de venituri sau de prestări de servicii.

II. Remunerarea orelor suplimentare

(1) Statele membre estimează că instituirea pieței comune va duce, la sfârșitul primei etape, la o situație în care baza în funcție de care sunt remunerate orele suplimentare și nivelul mediu de majorare a acestor ore în industria corespunzătoare acestora existentă în Franța, după media anului 1956.

(2) În cazul în care nu se ajunge la această situație la sfârșitul primei etape, Comisia trebuie să autorizeze Franța să ia, cu privire la sectoarele industriale afectate de inegalitate în modul de remunerare a orelor suplimentare, măsuri de salvgardare ale căror condiții și norme le definește, cu excepția cazului în care, pe durata acestei etape creșterea medie a nivelului salariilor în aceleași sectoare a altor state membre depășește, în raport cu media anului 1956, cea intervenită în Franța cu un procent stabilit de Comisie, cu aprobarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie una mie nouă sute cincizeci și șapte. P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind Italia

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să reglementeze anumite probleme specifice referitoare la Italia,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate tratatului:

STATELE MEMBRE ALE COMUNITĂȚII

IAU ACT de faptul că guvernul italian este angajat în punerea în practică a unui program de zece ani de expansiune economică, care are drept scop redresarea dezechilibrelor structurii economiei italiene, în special prin asigurarea unei infrastructuri în zonele mai puțin dezvoltate din sud și din insule și prin crearea de noi locuri de muncă în scopul eliminării șomajului.

AMINTESC că acest program al guvernului italian a fost luat în considerare și aprobat, ca obiective și principii, de către organizațiile de cooperare internațională în care sunt membri;

RECUNOSC că este în interesul lor comun ca obiectivele programului italian să fie atinse;

CONVIN, pentru a facilita guvernului italian îndeplinirea acestor sarcini, să recomande instituțiilor Comunității folosirea tuturor mijloacelor și procedeelor prevăzute de tratat privind îndeosebi utilizarea adecvată a resurselor Băncii Europene de Investiții și ale Fondului Social European.

SUNT DE PĂRERE că trebuie ținut seama de către instituțiile Comunității, în aplicarea Tratatului, de efortul pe care economia italiană va trebui să-l suporte în următorii ani și de oportunitatea evitării producerii unor tensiuni periculoase, mai ales în balanța de plăți sau în gradul de ocupare a forței de muncă care ar putea compromite aplicarea prezentului tratat în Italia;

RECUNOSC în special că, în cazul aplicării articolelor 108 și 109, va trebui vegheat ca măsurile cerute guvernului italian să nu prejudicieze programul său de expansiune economică și de ridicare a nivelului de trai al populației.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind Marele Ducat al Luxemburgului

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să reglementeze anumite probleme specifice referitoare la Marele Ducat al Luxemburgului,

AU CONVENIT următoarele dispoziții anexate tratatului:

Articolul 1

(1) Datorită situației speciale a agriculturii sale, Marele Ducat al Luxemburgului este autorizat să mențină restricțiile cantitative la importul produselor care figurează pe lista anexată la decizia Părților Contractante ale Acordului General pentru Tarife și Comerț din data de 3 decembrie 1955 privind agricultura luxemburgheză.

Belgia, Luxemburg și Țările de Jos aplică regimul prevăzut în articolul 6 paragraful al treilea din Convenția Uniunii economice belgiano-luxemburgheze din 25 iulie 1921.

(2) Marele Ducat al Luxemburgului ia orice măsuri de ordin structural, tehnic și economic, care fac posibilă integrarea treptată a agriculturii luxemburgheze în piața comună. Comisia îi poate adresa recomandări cu privire la măsurile care trebuie adoptate.

La încheierea perioadei de tranziție, Consiliul decide cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, în ce măsură derogările acordate Marelui Ducat al Luxemburgului trebuie menținute, modificate sau eliminate.

Oricărui stat membru interesat i se recunoaște dreptul de a ataca această decizie în fața unei instanțe de arbitraj desemnată conform dispozițiilor articolului 8 alineatul (4) din tratat.

Articolul 2

În cursul stabilirii reglementărilor prevăzute de articolul 48 alineatul (3) din tratat cu privire la libera circulație a lucrătorilor, Comisia ține seama, în ceea ce privește Marele Ducat al Luxemburgului, de situația demografică specială a acestei țări.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

===Protocol privind mărfurile originare și care provin din anumite țări și care beneficiază de un regim special la importul într-unul dintre statele membre===

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să aducă precizări privind aplicarea tratatului anumitor mărfuri originare și care provin din anumite țări și care beneficiază de un regim special la importul într-unul din statele membre,

AU CONVENIT aspra următoarelor dispoziții anexate prezentului tratat:

(1) Aplicarea Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene nu implică nici o modificare a regimului vamal care se aplică, la intrarea în vigoare a tratatului, importurilor;

(a) în țările Benelux, a mărfurilor originare și care provin din Surinam și Antilele Olandeze,

(b) în Franța, a mărfurilor originare și care provin din Maroc, Tunisia, Republica Vietnam, Cambodgia și Laos. Dispozițiile de mai sus se aplică în egală măsură coloniilor franceze din condominiumul Noilor Hebride,

(c) în Italia, a mărfurilor originare și care provin din Libia și din Somalia, în prezent sub tutelă italiană.

(2) Mărfurile importate într-un stat membru beneficiind de regimul mai sus-menționat nu pot fi considerate ca fiind în liberă circulație în acest stat în sensul articolului 10 din tratat, dacă sunt reexportate într-un alt stat membru.

(3) Înainte de sfârșitul primului an de la intrarea în vigoare a tratatului, statele membre comunică Comisiei și altor state membre dispozițiile privind regimurile speciale prevăzute de prezentul protocol, precum și lista produselor care beneficiază de acest regim.

De asemenea, statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la modificarea ulterioară a acestor liste sau a acestui regim.

(4) Comisia veghează ca aplicarea dispozițiilor de mai sus să nu prejudicieze alte state membre; în acest sens, în relațiile dintre statele membre, Comisia poate adopta dispozițiile corespunzătoare.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

===Protocol privind regimul care se aplică produselor de competența Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului cu privire la Algeria și departamentele de peste mări ale Republicii Franceze===

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

CONȘTIENTE de faptul că dispozițiile tratatului privind Algeria și departamentele de peste mări ale Republicii Franceze ridică problema regimului care se aplică în raporturile cu Algeria și aceste departamente produselor care fac obiectul tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului,

DORIND să găsească o soluție potrivită în conformitate cu principiile celor două tratate,

VOR SOLUȚIONA această problemă într-un spirit de cooperare reciprocă, în cel mai scurt timp posibil, cel mai târziu cu ocazia primei revizuiri a tratatului de instituire a Comunității a Cărbunelui și Oțelului.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind uleiurile minerale și anumite derivate ale acestora

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate tratatului:

(1) Fiecare stat membru poate menține, în relațiile cu celelalte state membre și cu state terțe, pentru o perioadă de șase ani de la intrarea în vigoare a tratatului, taxele vamale și taxele cu efect echivalent aplicate produselor indicate la pozițiile 27.09, 27.10, 27.11, 27.12 și 27.13 (parafină, ceară de petrol microcristalină sau din praf de cărbune și reziduuri parafinoase) ale Nomenclaturii de la Bruxelles, la data de 1 ianuarie 1957 sau la data intrării în vigoare a tratatului, dacă ele sunt inferioare. Totodată, taxa menținută asupra uleiurilor brute nu va putea avea ca efect creșterea cu mai mult de 5% a decalajului existent la 1 ianuarie 1957 între taxele aplicabile uleiurilor brute, pe de o parte, și derivatelor menționate anterior, pe de altă parte. În cazul în care nu există un astfel de decalaj, cel care va putea fi creat nu va putea depăși 5% din taxa aplicată la 1 ianuarie 1957 produselor indicate la poziția 27.09. Dacă, înaintea expirării perioadei de șase ani, va fi operată o reducere a taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent la produsele indicate la poziția 27.09, taxele vamale și taxele cu efect echivalent aplicate celorlalte produse menționate mai sus trebuie să facă obiectul unei reduceri corespunzătoare.

La expirarea acestei perioade, taxele menținute în condițiile prevăzute la alineatul precedent sunt în întregime eliminate în relațiile cu celelalte state membre. La aceeași dată, Tariful Vamal Comun se aplică în raporturile cu statele terțe.

(2) Ajutoarele pentru producția de uleiuri minerale menționate la poziția 27.09 din Nomenclatura de la Bruxelles, în măsura în care se dovedesc a fi necesare în vederea corelării prețului uleiurilor brute cu prețul practicat pe piața mondială, CIF în portul european al unui stat membru, care rezultă din aplicarea articolului 92 alineatul (3) litera (c) din tratat. În cursul primelor două etape, Comisia nu uzează de puterile prevăzute în articolul 93 decât în măsura în care este necesar pentru a împiedica aplicarea abuzivă a ajutoarelor menționate.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind aplicarea Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene părților neeuropene ale Regatului Țărilor de Jos

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

PREOCUPATE, la data semnării tratatului de instituire a unei Comunități Economice Europene între ele, să precizeze sfera de aplicare a dispozițiilor articolului 227 din acest tratat cu privire la Regatul Țărilor de Jos,

AU CONVENIT următoarele dispoziții anexate prezentului tratat:

Guvernul Regatului Țărilor de Jos, în temeiul structurii constituționale a Regatului, așa cum rezultă din Statutul din 29 decembrie 1954, are posibilitatea, prin derogare de la articolul 227, de a nu ratifica tratatul decât pentru partea europeană a Regatului și Noua Guinee Olandeză.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Convenția de aplicare referitoare la Asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitate

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să adopte Convenția de aplicare prevăzută în articolul 136 din tratat,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate prezentului tratat:

Articolul 1

Statele membre participă, în condițiile stabilite mai jos, la luarea de măsuri destinate să promoveze dezvoltarea socială și economică a țărilor și teritoriilor enumerate în anexa IV la Tratat, printr-un efort suplimentar celui depus de autoritățile răspunzătoare din aceste țări și teritorii.

În acest scop, se constituie un Fond de dezvoltare pentru țările și teritoriile de peste mări, în care statele membre vor vărsa timp de 5 ani contribuțiile anuale prevăzute în anexa A la prezenta convenție. Fondul este gestionat de Comisie.

Articolul 2

Autoritățile răspunzătoare ale țărilor și teritoriilor prezintă Comisiei, în acord cu autoritățile locale sau cu reprezentanții populației țărilor și teritoriilor interesate, proiectele sociale și economice pentru care solicită finanțare din partea Comunității.

Articolul 3

Comisia stabilește anual programele generale de repartizare a fondurilor disponibile pentru diferitele categorii de proiecte, în baza anexei B la prezenta convenție.

Programele generale includ proiecte pentru finanțarea:

(a) anumitor instituții sociale, în special a spitalelor, instituțiilor de învățământ sau de cercetare tehnică, institutelor de orientare și promovare a activității profesionale a populației,

(b) investițiilor economice de interes general legate direct de realizarea unui program incluzând proiecte de dezvoltare productive și concrete.

Articolul 4

La începutul fiecărui exercițiu, Consiliul stabilește cu majoritate calificată, după consultarea Comisiei, sumele ce vor fi destinate finanțării:

(a) instituțiilor sociale menționate în articolul 3 litera (a),

(b) investițiilor economice de interes general prevăzute în articolul 3 litera (b).

Decizia Consiliului trebuie să aibă în vedere repartiția geografică rațională a sumelor disponibile.

Articolul 5

(1) Comisia stabilește repartiția între diferitele cereri de finanțare a instituțiilor sociale a sumelor disponibile în baza articolului 4 litera (a).

(2) Comisia elaborează propunerile de finanțare de proiecte de investiții economice pe care le reține în baza articolului 4 litera (b). Comisia comunică Consiliului aceste propuneri.

Dacă, în termen de o lună, nici un stat membru nu sesizează Consiliul cu privire la acestea, propunerile sunt considerate aprobate.

Dacă Consiliul este sesizat, acesta hotărăște cu majoritate calificată în termen de două luni.

(3) Sumele nerepartizate în cursul unui an sunt reportate pe următori anii.

(4) Sumele atribuite sunt puse la dispoziția autorităților răspunzătoare de executarea lucrărilor. Comisia veghează ca utilizarea lor să fie conformă repartizării hotărâte și ca aceasta să se realizeze în cele mai bune condiții economice.

Articolul 6

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabilește, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a tratatului, normele referitoare la solicitarea și la transferul contribuțiilor financiare la regimul bugetar și la administrarea resurselor Fondului de dezvoltare.

Articolul 7

Majoritatea calificată prevăzută în articolele 4, 5 și 6 este de 67 de voturi. Statele membre dispun fiecare de:

• Belgia 11 voturi
• Germania 33 voturi
• Franța 33 voturi
• Italia 11 voturi
• Luxemburg 1 vot
• Țările de Jos 11 voturi.

Articolul 8

În fiecare țară sau teritoriu, dreptul de stabilire este extins treptat la resortisanții și societățile statelor membre, în afara celor care au relații speciale cu această țară sau teritoriu. Modalitățile sunt stabilite, în cursul primului an de aplicare a prezentei convenții, de către Consiliu hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, astfel încât orice discriminare să dispară treptat în cursul perioadei de tranziție.

Articolul 9

În cadrul schimburilor comerciale între statele membre și aceste țări și teritorii, regimul vamal aplicabil este cel prevăzut de articolele 133 și 134 din tratat.

Articolul 10

Statele membre aplică schimburilor lor comerciale cu aceste țări și teritorii, pe durata prezentei convenții, dispozițiile capitolului din tratat privind eliminarea restricțiilor cantitative între statele membre, pe care le aplică în aceeași perioadă în relațiile lor reciproce.

Articolul 11

(1) În fiecare țară sau teritoriu în care există contingente la import și după un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenții, contingentele deschise altor state decât cel cu care această țară sau teritoriu are relații speciale sunt transformate în contingente globale accesibile, fără discriminare, și celorlalte state membre. Cu începere de la aceeași dată, aceste contingente sunt majorate anual prin aplicarea dispozițiilor articolului 32 și ale articolului 33 alineatele (1), (2), (4), (5), (6) și (7) din tratat.

(2) În cazul în care, pentru un produs neliberalizat, contingentul global nu atinge 7% din importurile totale într-o țară sau teritoriu, se stabilește un contingent de 7% din acest import, cel mai târziu la un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenții, și se majorează anual în conformitate cu dispozițiile prevăzute la alineatul (1).

(3) În cazul în care, pentru anumite produse, nu este deschis nici un contingent la importul într-o țară sau teritoriu, Comisia stabilește prin decizie modalitățile de deschidere și de extindere a contingentelor oferite celorlalte state membre.

Articolul 12

În măsura în care contingentele de import ale statelor membre se aplică unor importuri care provin atât dintr-un stat având relații speciale cu o țară sau un teritoriu, cât și din această țară sau teritoriu, partea din import care provine din aceste țări și teritorii face obiectul unui contingent global stabilit pornind de la statisticile importurilor. Acest contingent se stabilește în cursul primului an de aplicare a prezentei convenții și se majorează în conformitate cu regulile prevăzute în articolul 10.

Articolul 13

Dispozițiile articolului 10 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor de import, export sau tranzit, motivate de rațiuni de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecția sănătății și vieții persoanelor și animalelor sau de conservarea plantelor, de protecția bogățiilor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, aceste interdicții sau restricții nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici o reducere disimulată a comerțului.

Articolul 14

După data expirării prezentei convenții și până la stabilirea dispozițiilor de asociere care trebuie prevăzute pentru o nouă perioadă, contingentele de import în aceste țări și teritorii, pe de o parte, și în statele membre, pe de altă parte, în ceea ce privește produsele originare din aceste țări și teritorii rămân la nivelul stabilit pentru al cincilea an. Regimul dreptului de stabilire existent la sfârșitul celui de-al cincilea an este, de asemenea, menținut.

Articolul 15

(1) Importurile de cafea verde în Italia și în țările Benelux, pe de o parte, și de banane în Republica Federală Germania, pe de altă parte, care provin din țări terțe, beneficiază de contingente tarifare în condițiile stabilite în protocoalele anexate la prezenta convenție.

(2) În cazul în care convenția expiră înainte de încheierea unui nou acord, statele membre beneficiază, în așteptarea acestui nou acord, în ceea ce privește bananele, cacao boabe și cafeaua verde, de contingente tarifare corespunzătoare taxelor care se aplică la începutul celei de-a doua etape și egale cu volumul importurilor provenite din țări terțe în cursul celui mai recent an pentru care există statistici.

Aceste contingente sunt majorate, dacă este cazul, proporțional cu creșterea consumului în țările importatoare.

(3) Statele membre care beneficiază de contingente tarifare corespunzătoare taxelor care se aplică de la intrarea în vigoare a tratatului, în temeiul protocoalelor referitoare la importurile de cafea verde și de banane care provin din țări terțe, au dreptul de a obține pentru aceste produse în locul regimului prevăzut în alineatul precedent, menținerea acestor contingente tarifare la nivelul la care au ajuns la data expirării convenției.

Aceste contingente sunt majorate, dacă este cazul, în condițiile prevăzute în alineatul (2).

(4) Comisia stabilește, la cererea statelor interesate, volumul contingentelor tarifare prevăzute în alineatele de mai sus.

Articolul 16

Dispozițiile prevăzute în articolele 1-8 din prezenta convenție se aplică Algeriei și departamentelor franceze de peste mări.

Articolul 17

Fără să aducă atingere aplicării dispozițiilor articolelor 14 și 15, prezenta convenție se încheie pentru o durată de cinci ani.

ADOPTAT la Roma, douăzeci și cinci martie, una mie nouă sute cincizeci și șapte.

P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus (1) J. Luns J. Linthorst Homan

Anexa A prevăzută în articolul 1 din convenție

primul an al 2-lea an al 3-lea an al 4-lea an al 5-lea an Total procentaj 10% 12,5% 16,5% 22,5% 38,5% 100%

Țări în milioane unități de cont U.E.P.

• Belgia 7 8,75 11,55 15,75 26,95 70
• Germania 20 25 33 45 77 200
• Franța 20 25 33 45 77 200
• Italia 4 5 6,60 9 15,40 40
• Luxemburg 0,125 0,15625 0,20625 0,28125 0,48125 1,25
• Țările de Jos 7 8,75 11,55 15,75 26,95 70

Anexa B prevăzută în articolul 3 din convenție

primul an al 2-lea an al 3-lea an al 4-lea an al 5-lea an Total procentaj 10% 12,5% 16,5% 22,5% 38,5% 100%

Țări și teritorii de peste mări în milioane unități de cont U.E.P.

• Belgia 3 3,75 4,95 6,75 11,55 30
• Franța 51,125 63,906 84,356 115,031 196,832 511,25
• Italia 0,5 0,625 0,825 1,125 1,925 5
• Țările de Jos 3,5 4,375 5,775 7,875 13,475 35

Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de banane

(ex 08.01 din Nomenclatura de la Bruxelles)

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate convenției:

(1) Din momentul primei apropieri a tarifelor externe prevăzute în articolul 23 alineatul (1) litera (b) din tratat și până la sfârșitul celei de-a doua etape, Republica Federală Germania beneficiază de un contingent anual de import scutit de taxe și egal cu 90% din cantitățile care provin din țările și teritoriile menționate în articolul 131 din tratat.

(2) De la sfârșitul celei de-a doua etape și până la expirarea celei de-a treia etape, acest contingent este de 80% din cantitatea definită mai sus.

(3) Contingentele anuale stabilite în alineatele de mai sus se majorează cu 50% din diferența, pe de o parte, dintre cantitățile totale importate în cursul anului precedent și, pe de altă parte, cantitățile importate în 1956.

În cazul în care importurile totale scad în raport cu 1956, contingentele anuale prevăzute mai sus nu pot depăși 90% din importurile anului precedent în perioada menționată în primul alineat și 80% din importurile anului precedent în perioada menționată la alineatul (2).

(4) După aplicarea integrală a Tarifului Vamal Comun, contingentul este de 75% din importurile anului 1956. Acest contingent se majorează în condițiile prevăzute în alineatul (3) primul paragraf.

În cazul în care importurile scad în raport cu anul 1956, contingentul anual prevăzut mai sus nu poate depăși 75% din importurile anului precedent.

La propunerea Comisiei, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, decide eliminarea sau modificarea acestui contingent.

(5) Totalul importurilor în anul 1956, după deducerea importurilor care provin din țările și teritoriile menționate în articolul 131 din tratat care, în temeiul dispozițiilor de mai sus, trebuie să servească ca bază de calcul a contingentelor, este de 290.000 de tone.

(6) În cazul în care țările și teritoriile nu pot furniza integral cantitățile solicitate de Republica Federală Germania, statele membre interesate se declară dispuse să-și dea acordul cu privire la o majorare corespunzătoare a contingentului tarifar german.

ADOPTAT la Roma, în data de douăzeci și cinci martie, o mie nouă sute cincizeci și șapte.

P.H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

În momentul semnării prezentului protocol, plenipotențiarul Republicii Federale Germania a făcut, în numele guvernului său, următoarea declarație, de care ceilalți plenipotențiari au luat act:

Republica Federală Germania se declară pregătită să încurajeze măsurile care ar putea fi luate de sectorul privat german în vederea favorizării vânzării bananelor care provin din țările și teritoriile asociate de peste mări în Republica Federală Germania.

În acest scop, vor trebui să înceapă, cât mai curând posibil, discuții între reprezentanții mediilor economice ale diferitelor țări interesate de livrarea și comercializarea bananelor.

Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de cafea verde

(ex 09.01 din Nomenclatura de la Bruxelles)

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRANCTANTE,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate convenției:

A. În ceea ce privește Italia

În prima perioadă de asociere a țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitate și după prima modificare a taxelor vamale efectuată în conformitate cu articolul 23 din tratat, importurile de cafea verde provenind din țări terțe, pe teritoriul Italiei, sunt supuse taxelor vamale care se aplică la intrarea în vigoare a tratatului în limita contingentului anual egal cu importurile totale de cafea verde efectuate în Italia și provenind din țări terțe, în cursul anului 1956.

Începând cu al șaselea an de la intrarea în vigoare a tratatului și până la expirarea celei de-a doua etape, contingentul inițial prevăzut în paragraful precedent este redus cu 20%.

De la începutul celei de-a treia etape și pe durata acesteia, contingentul este stabilit la 50% din contingentul inițial.

La sfârșitul perioadei de tranziție și timp de patru ani, importurile de cafea verde în Italia pot beneficia în continuare de taxe vamale care se aplică în această țară de la intrarea în vigoare a tratatului până la 20% din contingentul inițial.

Comisia examinează dacă procentul și termenul prevăzute la alineatul precedent sunt justificate.

Dispozițiile tratatului se aplică cantităților importate, în afara contingentelor prevăzute mai sus.

B. În ceea ce privește țările Benelux.

De la începutul celei de-a doua etape și pe durata acesteia, importurile de cafea verde provenind din țări terțe pe teritoriile țărilor Benelux pot fi efectuate în continuare cu scutire de taxe vamale până la un tonaj egal cu 85% din cantitatea totală de cafea verde importată în cursul ultimului an pentru care există statistici.

De la începutul celei de-a treia etape și pe durata acesteia, importurile scutite de taxe vamale prevăzute la alineatul precedent sunt reduse la 50% din tonajul total al importurilor de cafea verde efectuate în ultimul an pentru care există statistici.

Dispozițiile tratatului se aplică cantităților importate în afara contingentelor prevăzute mai sus.

ADOPTAT la Roma, pe data de douăzeci și cinci martie, o mie nouă sute cincizeci și șapte.

P.H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers Adenauer Hallstein Pineau M. Faure Antonio Segni Gaetano Martino Bech Lambert Schaus J. Luns J. Linthorst Homan

Protocol privind Statutul Curții de Justiție a Comunității Economice Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE ALE TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

DORIND să stabilească Statutul Curții de Justiție prevăzut la articolul 188 din acest tratat,

AU DESEMNAT, în acest scop, în calitate de plenipotențiari:

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, pe

Baronul J. Ch. SNOY et d’ OPPUERS, secretar general la Ministerul afacerilor economice, președintele delegației belgiene la Conferința interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, pe

dl prof. dr. Carl Friedrich OPHÜLS, ambasador al Republicii Federale Germania, președintele delegației germane la Conferința interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, pe

dl Robert MARJOLIN, profesor titular al facultăților de drept, vicepreședintele delegației franceze la Conferința interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, pe

dl V. BADINI CONFALONIERI, subsecretar de stat pentru afaceri externe, președintele delegației italiene la Conferința interguvernamentală;

ALTEȚA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBURG, pe

dl Lambert SCHAUS, ambasador al Marelui Ducat al Luxemburgului, președintele delegației luxemburgheze la Conferința interguvernamentală;

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS, pe

dl J. LINTHORST HOMAN, președintele delegației olandeze la Conferința interguvernamentală,

CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în buna și cuvenită formă,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate la Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene.

Articolul 1

Curtea de Justiție, instituită prin articolul 4 din tratat, se constituie și își exercită funcțiile în conformitate cu dispozițiile tratatului și ale prezentului statut.

TITLUL I: Statutul judecătorilor și al avocaților generali

Articolul 2

Înainte de intrarea în funcție, fiecare judecător depune, în ședință publică, jurământul de exercitare a funcțiilor sale cu deplină imparțialitate și cu conștiinciozitate și de păstrare a secretului deliberărilor.

Articolul 3

Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicție. Pentru acțiunile întreprinse de aceștia în calitate oficială, inclusiv pentru afirmațiile lor oficiale, orale sau în scris, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate și după încetarea funcțiilor lor.

Curtea poate ridica imunitatea în ședință plenară.

În cazul în care, imunitatea fiind ridicată, se declanșează acțiunea penală împotriva unui judecător, acesta nu va putea fi judecat, în nici unul dintre statele membre, decât de instanța competentă să judece magistrații care aparțin celei mai înalte instanțe naționale.

Articolul 4

Judecătorii nu au dreptul să exercite nici o funcție politică sau administrativă.

Cu excepția unei derogări acordate cu titlu excepțional de către Consiliu, judecătorii nu au dreptul de a desfășura nici o activitate profesională, remunerată sau neremunerată.

În momentul instalării în funcție, judecătorii își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea acesteia, să îndeplinească obligațiile care decurg din funcție, îndeosebi obligația de a manifesta onestitate și reținere în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În caz de îndoială, Curtea hotărăște.

Articolul 5

Cu excepția numirilor de noi membri, care au loc periodic, precum și a cazurilor de deces, funcția unui judecător încetează prin demisie.

În cazul demisiei unui judecător, scrisoarea de demisie se adresează președintelui Curții, pentru a fi transmisă președintelui Consiliului. Prin această ultimă notificare, postul devine vacant.

Cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 6, fiecare judecător rămâne titularul postului respectiv până când succesorul său îi preia funcțiile.

Articolul 6

Judecătorii nu pot fi înlăturați din funcție și nu pot fi declarați decăzuți din dreptul lor la pensie sau la alte avantaje echivalente decât în cazul în care, potrivit aprecierii unanime a judecătorilor și avocaților generali ai Curții, nu mai îndeplinesc condițiile necesare sau obligațiile care le incumbă. Judecătorul în cauză nu participă la aceste deliberări.

Grefierul aduce la cunoștința președinților Adunării și Comisiei hotărârea Curții și o notifică președintelui Consiliului.

În cazul unei hotărâri de înlăturare din funcție a unui judecător, prin această ultimă notificare postul devine vacant.

Articolul 7

Judecătorii ale căror funcții încetează înainte de expirarea mandatului lor sunt înlocuiți pentru perioada rămasă din mandatul respectiv.

Articolul 8

Dispozițiile articolelor 2 - 7 se aplică avocaților generali.

TITLUL II: Organizarea

Articolul 9

Grefierul depune, în fața Curții de Justiție, jurământul de exercitare a funcțiilor sale cu deplină imparțialitate și conștiinciozitate și de păstrare a secretului deliberărilor.

Articolul 10

Curtea asigură înlocuirea grefierului în cazul în care acesta este în imposibilitatea de a-și exercita funcțiile.

Articolul 11

Curții i se repartizează funcționari și alți agenți, pentru a asigura funcționarea acesteia. Aceștia sunt subordonați grefierului și se află sub autoritatea președintelui.

Articolul 12

La propunerea Curții, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate să prevadă numirea de raportori adjuncți și să stabilească statutul acestora. Raportorii adjuncți pot, în condițiile care vor fi stabilite de regulamentul de procedură, să participe la instrumentarea cauzelor cu care Curtea a fost sesizată și să colaboreze cu judecătorul raportor.

Raportorii adjuncți, aleși dintre persoanele care prezintă toate garanțiile de independență și care fac dovada calificărilor juridice necesare, sunt numiți de Consiliu. Aceștia depun jurământ în fața Curții că își vor exercita funcțiile cu deplină imparțialitate și conștiinciozitate și că nu vor divulga nimic din secretul deliberărilor.

Articolul 13

Judecătorii, avocații generali și grefierul au obligația de a-și stabili reședința la sediul Curții.

Articolul 14

Curtea funcționează permanent. Durata vacanțelor judecătorești este stabilită de Curte, în funcție de necesitățile de serviciu.

Articolul 15

Curtea poate pronunța hotărî valabile numai cu un număr impar de judecători. Hotărârile Curții în ședință plenară sunt valabile dacă sunt prezenți cinci judecători. Hotărârile camerelor sunt valabile numai dacă sunt prezenți trei judecători; în cazul în care unul dintre judecătorii din compunerea unei camere este în imposibilitatea de a-și exercita funcțiile, se poate apela la un judecător care face parte dintr-o altă cameră, în condițiile care vor fi stabilite de regulamentul de procedură.

Articolul 16

Judecătorii și avocații generali nu pot participa la soluționarea nici unei cauze în care au intervenit anterior, în calitate de agent, consilier sau avocat al uneia dintre părți sau asupra căreia s-au pronunțat ca membri ai unei instanțe, ai unei comisii de cercetare sau în altă calitate.

În cazul în care, dintr-un motiv special, un judecător sau un avocat general consideră că nu poate participa la judecarea sau cercetarea unei anumite cauze, trebuie să îl informeze pe președinte. În cazul în care, dintr-un motiv întemeiat, președintele consideră că un judecător sau un avocat general nu trebuie să participe la deliberarea sau la pronunțarea într-o anumită cauză, îl informează pe cel în cauză.

Curtea decide în cazul în care apare vreo dificultate cu privire la aplicarea prezentului articol.

Nici o parte nu își poate întemeia solicitarea de modificare a compunerii Curții sau a uneia din camerele acesteia invocând fie cetățenia unui judecător, fie absența, din compunerea Curții sau a uneia dintre camerele acesteia, a unui judecător având aceeași cetățenie ca și partea în cauză.

TITLUL III: Procedură

Articolul 17

Statele, precum și instituțiile Comunității sunt reprezentate în fața Curții de Justiție de către un agent numit pentru fiecare cauză; agentul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat înscris în barou într-unul dintre statele membre.

Celelalte părți trebuie să fie reprezentate de un avocat înscris într-un barou într-unul din statele membre.

Agenții, consilierii și avocații care compar în fața Curții beneficiază de drepturile și garanțiile necesare exercitării independente a funcțiilor lor, în condițiile care vor fi stabilite de regulamentul de procedură.

Față de consilierii și avocații care compar în fața Curții, aceasta se bucură de competențele obișnuite în materie, conferite instanțelor judecătorești, potrivit aceluiași regulament de procedură.

Profesorii, care sunt resortisanți ai statelor membre a căror legislație le recunoaște dreptul de a pleda, beneficiază în fața Curții de drepturile recunoscute avocaților prin prezentul articol.

Articolul 18

Procedura înaintea Curții comportă două faze: una scrisă și una orală.

Procedura scrisă cuprinde comunicarea adresată părților, precum și acelor instituții ale Comunității ale căror decizii fac obiectul procedurii, a plângerilor, memoriilor, apărărilor și observațiilor și, după caz, a replicilor, precum și a tuturor actelor justificative și a documentelor relevante sau a copiilor acestora, certificate pentru conformitate.

Comunicările sunt efectuate de către grefier, în ordinea și în termenele stabilite prin regulamentul de procedură.

Procedura orală cuprinde lectura raportului prezentat de un judecător raportor, audierea de către Curte a agenților, consilierilor și avocaților și a concluziilor avocatului general, la care se adaugă, după caz, audierea martorilor și experților.

Articolul 19

Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să cuprindă numele și reședința reclamantului, calitatea semnatarului, indicarea părții împotriva căreia este îndreptată cererea, obiectul litigiului, concluziile și o scurtă expunere a motivelor invocate.

Dacă este cazul, aceasta trebuie însoțită de actul a cărui anulare se solicită sau, în ipoteza menționată la articolul 175 din prezentul tratat, de un înscris care să justifice data solicitării de a acționa prevăzută în articolul respectiv. În cazul în care aceste înscrisuri nu au fost anexate cererii, grefierul îi solicită reclamantului să le prezinte într-un termen rezonabil, fără ca decăderea din drepturi să poată fi invocată în cazul în care regularizarea intervine după expirarea termenului de introducere a acțiunii.

Articolul 20

În cazurile menționate la articolul 177 din tratat, hotărârea instanței naționale prin care se suspendă procedura și este sesizată Curtea este notificată acesteia din urmă prin grija instanței naționale. Hotărârea este notificată apoi de către grefierul Curții părților în cauză, statelor membre și Comisiei, precum și Consiliului în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare se contestă emană de la acesta.

În termen de două luni de la data acestei ultime notificări, părțile, statele membre, Comisia și, atunci când este cazul, Consiliul, au dreptul să depună în fața Curții memorii sau observații scrise.

Articolul 21

Curtea poate solicita părților să depună toate documentele și să furnizeze toate informațiile pe care le consideră necesare. În caz de refuz, Curtea ia notă de acesta.

De asemenea, Curtea le poate solicita statelor membre și instituțiilor care nu sunt părți în proces toate informațiile pe care le consideră necesare în vederea soluționării cauzei.

Articolul 22

Curtea poate încredința, oricând și la libera sa alegere, efectuarea unei expertize oricărei persoane, organism, birou, comisii sau organ.

Articolul 23

Pot fi audiați martori, în condițiile care vor fi stabilite prin regulamentul de procedură.

Articolul 24

În privința martorilor care refuză să se prezinte, Curtea se bucură de competențele general recunoscute în materie instanțelor și poate dispune aplicarea de sancțiuni pecuniare, în condițiile care vor fi stabilite prin regulamentul de procedură.

Articolul 25

Martorii și experții pot fi audiați sub prestare de jurământ rostit în formula stabilită prin regulamentul de procedură sau conform modalităților prevăzute de legislația națională în ceea ce privește martorii sau experții.

Articolul 26

Curtea poate dispune ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judiciară de la reședința său.

Această ordonanță se adresează spre executare autorității judiciare competente, în condițiile stabilite prin regulamentul de procedură. Documentele care rezultă din executarea ordonanței de către comisia rogatorie sunt trimise Curții în aceleași condiții.

Curtea suportă cheltuielile, sub rezerva de a le pune, atunci când este cazul, în sarcina părților.

Articolul 27

Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului de către martori și experți ca pe o încălcare a legii comisă în fața unei instanțe naționale de drept civil. La sesizarea Curții, statul îi urmărește pe autorii acestei încălcări în fața instanței naționale competente.

Articolul 28

Audierea este publică în afară de cazul în care, pentru motive grave, Curtea hotărăște altfel, din oficiu sau la cererea părților.

Articolul 29

În cursul dezbaterilor, Curtea poate audia atât experții și martorii, cât și părțile. Totuși, acestea din urmă nu pot pleda însă decât prin reprezentanții lor.

Articolul 30

Pentru fiecare audiere se întocmește un proces-verbal semnat de președinte și de grefier.

Articolul 31

Lista audierilor se stabilește de către președinte.

Articolul 32

Deliberările Curții sunt și rămân secrete.

Articolul 33

Hotărârile sunt motivate. Acestea menționează numele judecătorilor care au deliberat.

Articolul 34

Hotărârile sunt semnate de președinte și de grefier. Ele sunt citite în ședință publică.

Articolul 35

Curtea se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată.

Articolul 36

Președintele Curții poate hotărî, după o procedură sumară, derogând dacă este cazul și potrivit regulamentului de procedură, de la anumite norme prevăzute de prezentul statut, fie asupra cererilor de suspendare prevăzute de articolul 185 din prezentul tratat, fie cu privire la aplicarea de măsuri provizorii în temeiul articolului 186, fie suspendarea executării silite în conformitate cu articolul 192 ultimul paragraf.

În cazul în care președintele nu își poate exercita funcțiile, acesta este înlocuit de un alt judecător în condițiile stabilite prin regulamentul de procedură.

Ordonanța pronunțată de președinte sau de înlocuitorul acestuia are numai un caracter provizoriu și nu anticipează hotărârea Curții asupra fondului cauzei .

Articolul 37

Statele membre și instituțiile Comunității pot interveni în cauzele înaintate Curții spre soluționare.

De acest drept beneficiază toate celelalte persoane care justifică un interes în soluționarea unei cauze înaintate Curții, exceptate fiind cauzele dintre statele membre, dintre instituțiile Comunității sau dintre statele membre, pe de o parte și instituțiile Comunității, pe de altă parte.

Concluziile cererii de intervenție nu pot avea alt obiect decât susținerea concluziilor uneia dintre părți.

Articolul 38

În cazul în care partea pârâtă, care a fost introdusă în mod legal în cauză, nu își depune concluziile scrise, hotărârea se pronunță în lipsă. Împotriva acestei hotărâri se poate formula opoziție în termen de o lună de la notificarea ei. În absența unei hotărâri contrare a Curții, opoziția nu suspendă executarea hotărârii pronunțate în lipsă.

Articolul 39

În cazurile și în condițiile stabilite de regulamentul de procedură, statele membre, instituțiile Comunității și orice alte persoane fizice sau juridice pot intenta o acțiune, în calitate de părți terțe, împotriva hotărârilor pronunțate fără introducerea lor în cauză, dacă aceste hotărâri aduc atingere drepturilor lor.

Articolul 40

În cazul în care înțelesul sau sfera de aplicare a unei hotărâri ridică dificultăți, Curtea are obligația de a o interpreta, la cererea unei părți sau a unei instituții a Comunității care justifică un interes față de hotărârea respectivă.

Articolul 41

Revizuirea unei hotărâri nu poate fi solicitată Curții decât în cazul descoperirii unui fapt de o importanță decisivă și, care, înainte de pronunțare, nu era cunoscut nici de Curtea de Justiție și nici de partea care solicită revizuirea.

Procedura de revizuire se deschide printr-o hotărâre a Curții de Justiție care constată în mod expres existența unui fapt nou, îi recunoaște acestuia caracteristicile necesare deschiderii procedurii de revizuire și, în consecință, declară cererea de revizuire ca fiind admisibilă.

Nici o cerere de revizuire nu mai poate fi înaintată după expirarea unui termen de zece ani de la pronunțarea hotărârii.

Articolul 42

Prin regulamentul de procedură se stabilesc termene specială care iau în considerare distanța.

Expirarea termenelor nu atrage decăderea din drepturi în cazul în care persoana interesată face dovada existenței unui caz fortuit sau de forță majoră.

Articolul 43

Acțiunile în materie de răspundere extracontractuală împotriva Comunității se prescriu în termen cinci ani de la data producerii faptului care le-a declanșat. Termenul de prescripție se întrerupe fie prin cererea înaintată Curții, fie prin cerere prealabilă adresată de persoana vătămată instituției competente a Comunității. În acest ultim caz, cererea trebuie să fie formulată în termenul de două luni prevăzut de articolul 173; după caz, se aplică dispozițiile articolului 175 paragraful al doilea.

Articolul 44

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție prevăzut la articolul 188 din prezentul tratat conține, în afara dispozițiilor prevăzute de prezentul statut, orice alte dispoziții necesare pentru aplicarea și, dacă este cazul, pentru completarea acestuia.

Articolul 45

Consiliul, hotărând în unanimitate, poate aduce modificări suplimentare prezentului statut, în vederea adaptării lui la necesitățile care rezultă din aplicarea măsurilor conform articolului 165 ultimul paragraf din prezentul tratat.

Articolul 46

Imediat după prestarea jurământului, președintele Consiliului procedează la desemnarea prin tragere la sorți a judecătorilor și a avocaților generali ale căror posturi urmează a fi reînnoite, la încheierea primilor trei ani, conform articolului 167 paragraful al doilea și paragraful al treilea din prezentul tratat.

Protocol privind privilegiile și imunitățile Comunității Economice Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE ALE TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

CONSIDERÂND că, în temeiul articolului 218 din prezentul tratat, Comunitatea beneficiază pe teritoriile statelor membre de imunitățile și privilegiile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale, în condițiile stabilite printr-un Protocol separat,

CONSIDERÂND că, în temeiul articolului 28 din Protocolul privind Statutul Băncii Europene de Investiții, pe de altă parte, aceasta beneficiază de privilegiile și imunitățile stabilite prin Protocolul prevăzut în paragraful anterior,

AU DESEMNAT, în vederea încheierii acestui protocol, în calitate de plenipotențiari:

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, pe

Baronul J. Ch. SNOY et d’ OPPUERS, secretar general al Ministerului afacerilor economice, președinte al delegației belgiene la Conferința Interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, pe

dl Prof. Dr. Carl Friedrich OPHÜLS, ambasador al Republicii Federale Germania, președinte al delegației germane la Conferința Interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, pe

dl Robert MARJOLIN, profesor titular al facultăților de drept, vicepreședinte al delegației franceze la Conferința Interguvernamentală;

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, pe

dl V. BADINI CONFALONIERI, subsecretar de stat pentru afaceri externe, președinte al delegației italiene la Conferința Interguvernamentală;

ALTEȚA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBURG, pe

dl Lambert SCHAUS, ambasador al Marelui Ducat al Luxemburgului, președinte al delegației luxemburgheze la Conferința Interguvernamentală;

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS, pe

dl J. LINTHORST HOMAN, președinte al delegației olandeze la Conferința Interguvernamentală;

CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în buna și cuvenita formă,

AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziții anexate tratatului de instituire a Comunității Economice Europene.

CAPITOLUL 1: BUNURILE, FONDURILE, ACTIVELE ȘI OPERAȚIUNILE COMUNITĂȚII

Articolul 1

Spațiile și clădirile Comunității sunt inviolabile. Acestea sunt exceptate de la percheziție, rechiziție, confiscare sau expropriere. Bunurile și activele Comunității nu pot face obiectul nici unei măsuri administrative sau judiciare de constrângere fără autorizație din partea Curții de Justiție.

Articolul 2

Arhivele Comunității sunt inviolabile.

Articolul 3

Comunitatea, activele sale, veniturile și alte bunuri sunt scutite de orice impozit direct.

Guvernele statelor membre adoptă, ori de câte ori este posibil, dispozițiile adecvate în vederea remiterii sau rambursării sumei reprezentând impozitele indirecte și taxele pe vânzări care intră în prețul bunurilor imobile sau mobile în cazul în care Comunitatea, pentru uzul său oficial, face achiziții importante al căror preț include drepturi și taxe de această natură. Totuși, aplicarea acestor dispoziții nu trebuie să aibă drept efect denaturarea concurenței în cadrul Comunității.

Nu se acordă nici o scutire cu privire la impozitele, taxele și drepturile care nu constituie decât simpla remunerare a serviciilor de utilitate generală.

Articolul 4

Comunitatea este scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul articolelor destinate uzului său oficial; articolele astfel importate nu vor fi cedate cu titlu oneros sau gratuit pe teritoriul statului în care sunt introduse chiar dacă condițiile sunt acceptate de guvernul acelui stat.

Comunitatea este în egală măsură scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul publicațiilor sale.

CAPITOLUL 2: COMUNICĂRILE ȘI PERMISELE DE LIBERĂ TRECERE

Articolul 5

Pentru comunicările oficiale și transmiterea tuturor documentelor aferente, instituțiile Comunității beneficiază, pe teritoriul fiecărui stat membru, de regimul acordat de către statul respectiv misiunilor diplomatice.

Corespondența, precum și celelalte comunicări oficiale ale instituțiilor Comunității nu pot fi cenzurate.

Articolul 6

Permisele de liberă trecere, a căror formă este stabilită de Consiliu și care sunt recunoscute de către autoritățile statelor membre ca documente valabile de călătorie, sunt eliberate pentru membrii și agenții instituțiilor Comunității de către președinții acestora. Aceste permise sunt eliberate funcționarilor și agenților în condițiile stabilite prin statutul prevăzut de articolul 212 din tratat.

Comisia poate încheia acorduri în vederea recunoașterii acestor permise de liberă trecere ca documente valabile de călătorie pe teritoriile unor state terțe.

CAPITOLUL 3: MEMBRII ADUNĂRII

Articolul 7

Nu se impun nici un fel de restricții administrative sau de altă natură în privința liberei circulații a membrilor Adunării spre locul de desfășurare a reuniunii Adunării sau la întoarcere.

Membrii Adunării beneficiază în privința formalităților vamale și a controlului valutar:

a) din partea propriului guvern, de aceleași facilități precum cele recunoscute înalților funcționari aflați în străinătate în misiune oficială temporară;

b) din partea guvernelor celorlalte state membre, de aceleași facilități precum cele recunoscute reprezentanților guvernelor străine în misiune oficială temporară.

Articolul 8

Membrii Adunării nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți în justiție datorită opiniilor sau voturilor exprimate în contextul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Adunării, membrii acesteia beneficiază:

a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare de la orice măsură de reținere sau de urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării spre locul de desfășurare a reuniunii Adunării, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică în calea dreptului Adunării de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

CAPITOLUL 4: REPREZENTANȚII STATELOR MEMBRE CARE PARTICIPĂ LA LUCRĂRILE INSTITUȚIILOR COMUNITĂȚII

Articolul 10

Reprezentanții statelor membre care participă la lucrările instituțiilor Comunității, consilierii acestora și experții tehnici se bucură, pe perioada exercitării funcțiilor lor, a călătoriei spre locul de desfășurare a reuniunii și la întoarcere, de privilegiile, imunitățile sau facilitățile obișnuite.

Prezentul articol se aplică în egală măsură membrilor organelor consultative ale Comunității.

CAPITOLUL 5 FUNCȚIONARII ȘI AGENȚII COMUNITĂȚII

Articolul 11

Pe teritoriul oricăruia din statele membre și indiferent de cetățenia acestora, funcționarii și agenții Comunității prevăzuți de articolul 212 din tratat:

a) beneficiază, sub rezerva dispozițiilor articolelor 179 și 215 din tratat, de imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite de aceștia în calitatea oficială, inclusiv pentru afirmațiile scrise sau verbale; aceștia continuă să beneficieze de imunitate și după încetarea funcțiilor lor;

b) nu sunt supuși, nici ei și nici soții sau membrii de familie aflați în întreținerea lor, dispozițiilor privind limitarea imigrației și formalităților de înregistrare a străinilor;

c) beneficiază, în ceea ce privește reglementările monetare sau de schimb, de facilitățile recunoscute în mod obișnuit funcționarilor organizațiilor internaționale;

d) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, din țara în care au avut ultima reședință sau din țara ai cărei resortisanți sunt, mobilierul și bunurile personale cu ocazia numirii în funcție în țara respectivă și de dreptul de a-și reexporta, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale la încheierea funcției în țara respectivă, sub rezerva ca guvernul țării în care dreptul este exercitat să considere aceste condiții, fie într-un caz, fie în celălalt, ca fiind necesare;

e) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, automobilele personale, achiziționate fie din țara în care au avut ultima reședință, fie din țara ai cărei resortisanți sunt în condițiile pieței interne din țara de destinație și de a le reexporta, fără taxe vamale sub rezerva ca guvernul țării de destinație să considere aceste condiții, fie într-un caz, fie în celălalt, ca fiind necesare.

Articolul 12

În condițiile și respectând procedura stabilite de către Consiliu cu privire la propunerile formulate de Comisie în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului, funcționarii și agenții Comunității sunt supuși, în beneficiul acesteia, unui impozit asupra indemnizațiilor, salariilor și retribuțiilor plătite de Comunitate.

Indemnizațiile, salariile și retribuțiile plătite de Comunitate sunt scutite de impozitarea națională.

Articolul 13

Pentru aplicarea impozitului pe venit și pe avere, drepturilor de succesiune, precum și a convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate între statele membre ale Comunității, funcționarii și agenții Comunității care, din rațiuni legate exclusiv de exercitarea funcțiilor în serviciul Comunității, își stabilesc reședința pe teritoriul unei țări membre, alta decât țara de domiciliu fiscal, la data intrării în serviciul Comunității, sunt considerați atât în țara de reședință, cât și în cea de domiciliu fiscal ca și cum și-ar fi păstrat reședința în această din urmă țară, dacă aceasta este membră a Comunității. Această dispoziție se aplică în egală măsură soțului, în cazul în care acesta nu desfășoară o activitate profesională proprie, precum și copiilor în grija și întreținerea persoanelor prevăzute în prezentul articol.

Bunurile mobile aparținând persoanelor prevăzute în paragraful precedent și care se află pe teritoriul statului de ședere sunt scutite de impozit pe succesiune în acest stat; pentru stabilirea impozitului, acestea se consideră ca aflându-se în statul de domiciliu fiscal, sub rezerva drepturilor statelor terțe și a aplicării eventuale a dispozițiilor convențiilor internaționale privind dubla impunere.

Domiciliile stabilite exclusiv ca urmare a exercitării funcțiilor în serviciul altor organizații internaționale nu sunt luate în considerare în aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 14

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea pe care Comisia o formulează în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului tratat, stabilește regimul prestațiilor sociale aplicabile funcționarilor și agenților Comunității.

Articolul 15

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei și în urma consultării celorlalte instituții interesate, stabilește categoriile de funcționari și agenți ai Comunității cărora li se aplică, total sau în parte, dispozițiile articolelor 11, 12 alineatul (2) și articolului 13.

Numele, calitatea și adresele funcționarilor și agenților cuprinși în aceste categorii sunt comunicate periodic guvernelor statelor membre.

CAPITOLUL 6: PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE MISIUNILOR DE PE LÂNGĂ COMUNITATE

Articolul 16

Statul membru pe teritoriul căruia se află sediul Comunității acordă misiunilor statelor terțe acreditate pe lângă Comunitate imunitățile diplomatice obișnuite.

CAPITOLUL 7: DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 17

Privilegiile, imunitățile și facilitățile sunt acordate funcționarilor și agenților Comunității exclusiv în interesul acesteia din urmă.

Fiecare instituție a Comunității este obligată să ridice imunitatea acordată unui funcționar sau agent în toate cazurile în care apreciază că ridicarea acestei imunității nu este contrară intereselor Comunității.

Articolul 18

Instituțiile Comunității și autoritățile responsabile ale statelor membre implicate acționează de comun acord pentru aplicarea prezentului Protocol.

Articolul 19

Articolele 11-14 și articolul 17 se aplică membrilor Comisiei.

Articolul 20

Articolele 11-14 și 17 se aplică judecătorilor, avocaților generali, grefierului și raportorilor adjuncți ai Curții de Justiție; fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3 din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție cu privire la imunitatea de jurisdicție a judecătorilor și avocaților generali.

Articolul 21

Prezentul Protocol se aplică în egală măsură Băncii Europene de Investiții, membrilor organelor sale, personalului și reprezentanților statelor membre care participă la lucrările acesteia, fără a aduce atingere dispozițiilor Protocolului privind statutul acesteia.

Banca Europeană de Investiții este scutită de orice impozit fiscal sau parafiscal în momentul constituirii sale și cu ocazia majorărilor de capital, precum și în momentul diferitelor formalități implicate de aceste operațiuni în statul în care se află sediul. De asemenea, dizolvarea sau lichidarea acesteia nu dau naștere nici unei impuneri. În concluzie, activitatea Băncii Europene de Investiții și a organelor acesteia, exercitată în condițiile statutare, nu face obiectul impozitului pe cifra de afaceri.