Te iubesc drăguță

Te iubesc drăguță de Sándor Petőfi

Publicată în revista Ungaria nr. 19-20 / septembrie 1893, pag. 468 și urm.
Traducere de Adalbert Pituc
Titlul original: Szeretlek, kedvesem!

Te iubesc drăguță,
Te iubesc cu dor,
Talia ta suavă
Mult eu o ador.
Iubesc păru-ți negru
De-o rară frumsață,
Ochii tei cei galeși,
Rumena ta față;
Buzele-ți plăpânde,
Mânuri îngerești.
De atinsul căror
Plăceri dulci simțești.
Iubesc al tău suflet
Ce se-nalță-n sbor,
Inima ta plină
În simțiri de dor.
Te iubesc vială
Ori tristă când ești,
Când storci lăcrimioare,
Ori lin când zâmbești.
Virtuțile tale
De dragi mângăeri,
Le privesc o formă
Cu-a tale scăderi.
Te iubesc drăguță,
Te iubesc cu dor,
Cum numai se poate
C-un adânc amor;
Făr' de tine-n lume
N-am zile, viață,
Gândurile mele-s
La a ta frumsață.
Ești a mea simțire
Tu necontenit,
Chipul tău în sânu-mi
Veșnic stă înfipt.
Părăsire-aș glorii - O
Pentru al teu nume,
Pentru tine iar’ mi-aș
Câștiga renume.
N-am liberă voie
Nici dorință eu,
Ce oftezi tu scumpo
Ceea eu o vreu.
Nu e sub ceriu jertfă
Se poată fi mare,
Dacă eu prin ea ți-aș
Face desfătare.
Nu-i ne-nsemnat lucru
Să nu mă-nfioare,
Dac-a lui pierzare
Pre tine te doare.
Te iubesc drăguță,
Cu totul meu gând.
Ca om încă-n lume
N-a iubit nicicând!
De iubire adâncă
Simțesc că mai mor,
Și că numai eu sum
Al tău iubitor.
Eu ți-s soț, fiu, tată,
Frate, amorez,
Eu îs totul care...
(ultimele 16 versuri lipsesc din exemplarul B.C.U. Cluj)