Tîrziu (Ștefan Octavian Iosif)
Afară-i noapte ; vremuiește ;
Și toți ai casei s-au culcat.
Dar un opaiț licărește
În coridoru-ntunecat...
Tîrziu, în noapte, cînd mi-apare
Lumina asta-n coridor,
Îmi amintesc cu întristare
Osînda danaidelor.
Ridică sitele cu apă,
Să umple vasul iar și iar,
Dar apa șiruie și scapă,
Și toată munca-i în zadar !