Târziu, când ți-ai pierdut nădejdea

 

Târziu, când ți-ai pierdut nădejdea,
Te las-o clipă să-l admiri:
Măreț din valuri se arată
Adânc uimitelor priviri.

Dar repede se-nchide-n taină-i,
Cea nepătrunsă nimănui,
Tăcut și mândru, ca un rege,
Gelos de maiestatea lui.