Suceava
Suceavă, o! Suceavă... sfânt cuib de mari eroi!
Învăluită-n doliu, plecată de nevoi,
La răsărit tu cauți, la miază-zi privești,
Dar nu vezi mândrul soare din bolțile cerești
Moșia cum îți scaldă în falnic curcubeu.
Prea des e vălul negru ce stă pe ochiul tău!
Suceavă! tu, deprinsa la luptă și poruncă,
Ridicăte-n picioare și desul văl aruncă,
Vezi... noaptea cea adâncă de mult e-mprăștiată
Și țara ta e vie și harnic apărată,
Căci zimbrul încă are luceafăr-ntre coarne
Pe secularii dușmani stând gata să-i răstoarne,
Și leul încordează sfâșietoarea ghiară
Să rupă pe vrăjmașii cei poftitori de țară,
Și încă țin delfinii basarabeanul mal,
Și vulturul tot cată din piscuri spre Ardeal.
Ridică-te semeață, Suceavo mult iubită!
Vezi... luptătoare mândră și-n veci nebiruită,
Că n-au uitat să lupte copiii tăi viteji,
Ci gata-s la izbânde, la apărare treji!
Ca mâni Suceavo tristă, iar vechile oștiri
Din sânul tău pleca-vor să frângă năvăliri.
Suceavo! tu deprinsa la luptă și poruncă,
Deci nalțăte-n picioare și vălul des aruncă,
Căci zimbrul încă poartă luceafăr-ntre coarne,
Și leul tarii dușmani stă gata să-i răstoarne,
Delfinii țin și astăzi basarabeanul mal,
Și vulturul tot cată din piscuri spre Ardeal!
Suceava, 3 Ianuare 1884