Strofe lui C. Negri
lui C. Negri
I
[modifică]Prietinul meu Negri, iubit și dulce frate,
Îți scriu aceste strofe din locuri depărtate
În care-odinioară, ca mine călător,
Lăsând a ta gândire în tainicul ei zbor
Adeseori ca mine ai stat culcat pe maluri,
Cu sufletu-ți în ceruri, cu ochii tăi pe valuri.
II
[modifică]În orice parte a lumei străin eu mă găsesc,
Îmi place, sunt ferice la tine să gândesc,
Și-n orice întâmplare a vieții mele-mi place
La gândurile mele părtaș de a te face,
Căci din copilărie cu tine m-am deprins
Să-mpart orice simțire de care sunt cuprins.
III
[modifică]De mă muncește dorul când îmi aduc aminte
De vremile trecute a dragostei fierbinte:
De simt a mele lacrimi curgând încetișor
Când se deșteaptă-n mine al țării gingaș dor,
Dureri sau veselie, orice vie simțire
M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire.
IV
[modifică]Acum, pe malul mărei, la umbră stând culcat,
În liniștea adâncă și-n visuri cufundat,
Privesc trecând mulțime de vase călătoare
Ce lunecă pe valuri ca lebede ușoare,
Și gându-mi le urmează sub cerul fără nori,
Ca paserea pribeagă ce cată-un cuib de flori.
V
[modifică]El merge să revază acele mândre plaiuri,
A tinereței noastre armonioase raiuri,
În care, ca și tine, o! scumpe frățior,
Simțit-am al meu suflet ferice, iubitor,
Crescând în înflorire sub al iubirei soare
Și culegând a lumei plăceri încântătoare.
VI
[modifică]Se duce el în grabă ș-oprește zborul său
Pe unde-odinioară trecut-am tu și eu,
Dar mai ales îi place uimit să se închine
Acelor două țărmuri de suvenire pline,
Neapoli, Veneția, poetice surori
Ce-n inimile noastre deșteaptă dulci fiori
VII
[modifică]O! Negri, scumpe frate! Cât vom trăi în lume
Cu multă-nduioșire șopti-vom aste nume,
Și câte ori în viață cu drag le vom șopti,
Cu drag unul la altul frățește vom gândi,
Căci între două inimi mai strânsă e unirea
Când ele deopotrivă au cunoscut iubirea.
VIII
[modifică]Trec anii cu grăbire pe calea scurtei vieți!
Se veștejește floarea frumoasei tinereți.
Dar sufletul nu-și perde a sale daruri sfinte.
El vecinic are viață și își aduce-aminte
De oricare simțire, de oricare cuvânt
Ce l-au făcut să afle chiar cerul pe pământ.
IX
[modifică]Așa pe vecinicie va sta întipărită
În sufletele noastre icoana mult slăvită
Acelei ce în lume au fost îngerul meu!
Și ora tristă-n care, zburând la Dumnezeu,
Ne-au dat cea de pe urmă a sa dulce privire,
Unind mânile noastre în vecinică-nfrățire!