Steaua (Iosif)

Sari la navigare Sari la căutare

Steaua
de Ștefan Octavian Iosif


Străluce sus așa tăcută
Și parcă, izvorînd scîntei,
Vrea să pătrundă printre storuri...
Ah, cîte visuri, cîte doruri
      Încred în taina ei !

Ca un prietin de departe,
Departe-n veci, și-n veci străin,
Stau și-o pîndesc în fapt de sară
La geam acolo să-mi răsară.
      Senină din senin...