Spitalul amorului (1852)/2/Numai poci de ostenit
CÂNTEC DE DOR.
Of!
Numai poci de ostenit
Tot umblând după iubit,
Și nimic n-am folosit
Mințile mi sau smintit
Unghile mi sau tocit,
Tălpile mi sau velit,
Potecile-n crucișind,
Buturugile izbind
Și glodurile lovind.
Nu știu alții cum găsesc
Și pe placul lor iubesc,
Ca mine nu jinduiesc.
E vr-un fermec la mijloc,
Or că-s eu sec de noroc,
Și ursit să arz în foc.
Dorul meu nu are leac
Că cui plac, mie nu-mi plac,
Și care-mi plac, nu-le plac.