Sonetul 66 (Shakespeare, Henry Marcus)

by William Shakespeare

Sătul de viață — chem moartea să vină,
Căci, biet nevoiaș, am văzut doar destul:
Văzut-am netrebnici gătiți ca păuni
Și dalbe fecioare batjocorite;
Credința jurată cu gândul ascuns
Și-umilu-adevăr ocolit — ca naiv;
Simțire și suflet disprețuite
Și cinstea de aur în lume hulită,
Arta de brațul de fier izgonită;
Vlaga în sarbede lupte sleită;
Cei buni în cătușe, cei răi în belșug;
Prostia, stăpână pe cei iscusiți...
Sătul sânt de toate, și aș vrea să mă duc,
Dar plâng că las singur amorul cu ei.